O lectură ziditoare – I –

 

 

 

Iată o carte care ne pune la îndemână, de-a gata, texte din Sfânta Scriptură, exegeze, personale sau ale altor teologi, asupra unor texte din Biblie,  păreri despre numeroase opere literare şi despre mulţi scriitori şi artişti, invocă momente din cultura lumii, dar şi gânduri şi sentimente personale sau din propria familie, precum şi evenimente culturale şi călătorii trăite de autor împreună cu soţia şi copii săi.

În fraza de mai sus, m-am referit la minunata şi instructiva operă recent publicată la Editura Cartea Românească: „Proximităţi şi Mărturisiri”, autor Ioan Pintea.

Cuprinzând note de jurnal, nedatate, deşi unora le întrezărim momentul în timp, fiind raportate la evenimente cunoscute din cultura lumii sau a ţării, aşezate într-o ordine bine gândită de autor, volumul preotului-scriitor şi poet Ioan Pintea este suficient ca un om, care îl citeşte cu mintea, cu sufletul şi iubindu-L pe Dumnezeu, să se simtă îmbogăţit. Este o lucrare complexă şi cu un conţinut demn de un ghid de vieţuire în Iubire pentru Dumnezeu, energizant şi instructiv.

Chiar şi un om ca mine, cu o vârstă înaintată şi fiind o veche cititoare, afirm că am parcurs o lectură ziditoare pentru suflet, prin care am luat cunoştinţă de multe informaţii noi şi importante, de care nu aveam ştiinţă.

Am aflat opinii, ale autorului sau ale altor oameni de cultură sau teologi citaţi, care îmi sunt de folos, care mă ajută şi care îmi completează informaţiile necesare din domeniul spiritualităţii.

Pentru că am citit, în ultimii ani, mai multe cărţi scrise de Domnul Părinte Ioan Pintea, şi l-am ascultat personal ca moderator al multor evenimente culturale, de câte ori am observat că citează, în cartea „Proximităţi şi Mărturisiri” din scrierile unor personalităţi, şi foarte des din N. Steinhardt, m-am gândit cât de smerit este acest autor, Ioan Pintea, şi spun acest lucru pentru că ştiu cum multe din aceste citate ziditoare, îndrumătoare pentru comportamentul frumos al omului sunt şi ale dânsului, le aplică în modul cum funcţionează domnia sa, dar, totuşi, transcrie cuvintele celorlaţi.

Rar întâlnim astfel de oameni!

Continui să mă refer la câteva gânduri ce s-au ivit în mintea mea în timp ce am parcurs această operă de excepţie, tipărită pe 307 pagini.

Adevărul pe care noi îl ştim, şi anume, că o carte publicată şi citită are doi autori, adică pe cel care a scris-o şi pe cel care a citit-o, este evidenţiat, la mine, pentru unele cărţi, prin ceea ce scriu, direct pe paginile cărţii, în timpul lecturii.

Referitor la gândurile noastre greşite, gânduri ce vin în mintea noastră, vrem, nu vrem, avem fiecare dintre noi soluţii să le alungăm, să le înlocuim.  Ioan Pintea ne arată cum procedează: „În ceea ce mă priveşte am o soluţie terapeutică. Când mă aflu  într-o asemenea situaţie îmi repet cu voce tare de mai multe ori: Mută-ţi mintea! Mută-ţi mintea! Pe înălţimea gândurilor înalte, pe munţii înalţi şi ascuţiţi ai lucidităţii duhovniceşti. Limpezeşte-te! Lămureşte-te în focul înălţimilor!”

Întâlnim, încă de la începutul cărţii, texte splendide din care înţelegem că doar Iubirea lui Dumnezeu pentru noi şi recunoaşterea acestei Iubiri de către noi ne ajută să trăim minuni. Preotul Ioan Pintea, povestindu-ne despre ajutorul primit de la Dumnezeu cînd a scris Canonul Sfântului Pahomie de la Gledin spune:  „A fost o experienţă poetică şi duhovnicească fără egal. […]  …pentru că numai acest text sfânt mi-a oferit ocazia de a nu exista ca Autor. Scriindu-l, m-am pierdut, m-am  nimicit de bunăvoie în conţinutul lui. Nu eu, ci Altcineva îmi purta mâna şi mintea. Acum pot să spun doar atât: facerea lui m-a devorat, m-a desfiinţat ca Autor. Aleluia!”

Prin publicarea însemnării din Jurnalul său, Ioan Pintea ne confirmă minunea trăită. Splendid!

(Va urma)

Bistriţa,  12 decembrie 2012  Jeniţa  Naidin