O privire în noi înşine

Mâine, o mare parte a oamenilor de pe  Planeta Pământ sărbătoresc Paştele,

Învierea lui Iisus Hristos!

Zilele de sărbătoare şi odihnă sunt un prilej ca să aruncăm o privire în noi înşine să vedem oare nu cumva, în mod inconştient, creem o neînţelegere între gândurile şi sentimentele noastre  reale şi ceea ce trăim în exteriorul nostru.

În această meditaţie pe care v-o propun, să ne gândim la gândurile şi sentimentele noastre adevărate, ale Sineului nostru  autentic şi ce trăim în exterior, adică persoanele cu care relaţionăm, locul în care trăim şi faptele pe care le facem. Şi, de aici,  să ne punem întrebarea:

Avem capacitatea să trăim durerea  a ceea ce simţim  când ne  opunem intern faţă de exteriorul care aşa există?

Iar mai departe, vom vedea că, recunoscând durerea vom avea revelaţia că suntem liberi interior să renunţăm la starea de conflict,  la neînţelegerea creată inconştient.

Dar renunţarea este de fapt acceptarea conştientă că anumite lucruri exterioare sunt un dat şi la care nu avem cum să renunţăm.

Urmează  să ne adaptăm, prin renunţarea la anumite automatisme mentale şi la a fi reactivi, de fapt,  să renunţăm la a fi reactivi agresiv, prin acceptarea prezentului şi dându-i voie să existe.

Ştim, fără nici o problemă, că suntem ceea ce gândim.

Gândul că acţiunile noastre ni le dorim de calitate şi că le facem pe rând, implicându-ne total, acordându-le toată atenţia, este un gând bun.

Personal, când am renunţat mental să gândesc lucruri ce mi le doream, acceptând că Dumnezeu are un Plan pentru mine, aşa cum are pentru tot Universul, am trăit miracolul că nu mai cer, ci constat că evenimentele, situaţiile, oamenii sunt aşa cum sunt, iar eu accept conştient prezentul fără a opune rezistenţă.

Am simţit astfel cum în lipsa stării de tensiune internă mi se deschide Conştiinţa fără a mai fi limitată de minte, ci e legată de Conştiinţa Cosmică. Dar lucrurile nu s-au oprit aici, ci, după ce am început să funcţionez în acest mod, fără a mai trăi în tensiune internă cu ceea ce este de fapt în exterior independent de mine, am constatat că exteriorul s-a schimbat în bine.

Spun că nu e uşor, dar la un moment dat am acceptat că fiecare om este aşa cum este.

Omul schimbă ceva în comportamentul lui numai dacă el vrea şi poate.

Vă spun că această acceptare ne dă o stare de pace interioară şi ne responsabilizează în luarea deciziilor.  Ne asumăm matur viaţa.

Au spus demult înţelepţii lumii cuvinte la care eu am ajuns după o viaţă prea îndelungată şi trăită într-un ocean de solitudine simţită de multe ori ca singurătate.

Le scriu aici aşa cum le am în minte, formulate de mine, dar esenţa e aceeaşi,  fiindcă sunt adevărul constatat de realitatea vieţii mele:

 

Am ajuns la concluzia că chiar şi în cea mai grea, inacceptabilă şi dureroasă situaţie există un bine ascuns,

un bine mai profund,

iar în fiecare dezastru se află o sămânţă de graţie divină.

 

O să spuneţi, dar tânărul care în mod deliberat, după cum se anunţă la televizor, a dorit să moară, ducând la suprimarea a încă 149 de vieţi terestre, ce sămânţă de graţie divină a semănat.

Asta numai Dumnezeu va revela, târziu, când va voi El, ce a făcut  permiţând atâta suferinţă la atât de mulţi oameni, prin tragedia  din Alpii francezi, văzută de tot Pământul.

Până la urmă, ne ducem cu gândul că oamenii care fac rău sunt meniţi să contribuie la trezirea spirituală a Omenirii. Nu e simplu de gândit aşa, ştiu, şi nici nu e bine. Să gândim că Dumnezeu ne va trezi prin trezirea Eului nostru profund.

Poate că prin tragedii învăţăm, fie şi numai de a hotărî companiile  aeriene  să stea mereu în cabina avionului trei piloţi! Dar e o învăţătură prea costisitoare!

Liniştea noastră lăuntrică nu vine decât prin acceptare şi învăţare pentru viitor.

Să acceptăm că există o inteligenţă mult mai mare  ca a noastră, să ne gândim mult la Iisus Hristos care  şi-a urmat Tatăl tot timpul cât a stat pe Pământ.

Duhul Sfânt există şi ne conduce dacă îl accesăm.

Dumnezeu există, eu ştiu!

Paşte fericit tuturor!

*

Pentru că azi  e o sărbătoare importantă pentru creştinii ortodocşi, ce este şi confesiunea mea,  dar şi pentru că doresc sincer tuturor fiinţelor care suferă sufleteşte să aibă încredere în  Dumnezeu şi să nu mai reacţioneze cu atâta tristeţe, am să reiau cele scrise de mine în ziua de 11 Aprilie 2014, şi revăzut în 28 august 2014, şi spun sincer că nu sunt supărată pe nimeni, iar pe persoana din ziua aceea am înţeles-o şi pe moment şi după aceea.

Numai pentru că era în suferinţă,  a reacţionat aşa:

Am mare compasiune pentru toată suferinţa omenească!

Imediat după ce am primit  reacţia persoanei, m-a cuprins tristeţea, m-am rugat, îngerii m-au dus către calendar, către Vieţile Sfinţilor şi Sufletul meu a scris atunci:

 

Am depășit suferința cu Sfântul Calinic de la Cernica

 

Astăzi, 11 aprilie 2014,    sărbătorirea unui Mare Sfânt ortodox,

Sfântul Calinic de la Cernica,

m-a ajutat să trec  peste un moment tragic trăit.

Când am văzut cât de puţin spiritualizată este Omenirea,

întristându-mă,

mi-am amintit cuvintele Sfântului Ardealului, Părintele ARSENIE  BOCA:

 

„ ◙  Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu suferinţe,

şi numai la atâtea daruri ajungem,

prin câtă suferinţă putem răzbi cu bucurie.

◙  Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni,

câtă amărăciune putem bea

în locul celor ce vrem să îi mângâiem.

◙  Atât de puternice vor fi mila şi adevărul în noi,

câtă văpaie de ură înfruntăm bucuroşi

pentru Dumnezeu şi pentru oameni.”

 ***

                        Pentru semenii noştri iubitori de Dumnezeu,

și nu numai,

dobândim puterea să suferim în tăcere.

Când cineva ne întristează,

cum mi s-a întâmplat mie azi, (totul a fost în ziua de 11 aprilie 2014)

să ne rugăm pentru acea ființă și să citim din cărțile despre Viețile Sfinților.

Desigur că ființele care ne supără,

sunt ele însele în mare suferință sufletească,

iar din starea  lor de suferinţă,  pot reacţiona fără a ţine cont ce se întâmplă cu celălalt suflet.

Din graţie divină, şi având interiorul curat, lipit de Dumnezeu, reacţia mea a fost să public ceea ce

aţi citit şi am avut şi am compasiune faţă de acea fiinţă omenească pe care o consider minunată, deşi nu o cunosc personal.

Privesc simbolul Paştelui de pe masa mea modestă şi fotografiez:

5 ouă roşii

5 ouă roşii, iar  alături, un măr dulce şi o lămâie acră… la fel ca oamenii….

Să nu uităm că pe noi toți doar Dumnezeu ne poate ajuta cel mai mult.

Dumnezeu ne dă Înțelepciune și Compasiune.

 

***

Citim în PROLOAGE, pag. 665:

„Luna aprilie în 11 zile, pomenirea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, făcătorul de minuni ( † 1868).

Acest fericit Părinte Calinic s-a născut în oraşul Bucureşti, în ziua de 7 octombrie 1787, din părinţi români, temători de Dumnezeu, şi a primit la Sfântul  Botez, numele de Constantin.

Când avea vârsta de 20 ani, tânărul Constantin, din îndemn lăuntric, şi-a îndreptat paşii către mănăstirea Cernica, din apropiere, unde a fost primit cu dragoste părintească de stareţul Timotei.

După un an de ascultare duhovnicească şi de curate osteneli, a fost tuns în călugărie, schimbându-şi numele în Calinic.

[…]

În anul 1850, Preacuviosul Calinic a fost ales şi sfinţit episcop al Râmnicului, unde a săvârşit mari fapte şi a împlinit multe din lipsurile acestei eparhii.

[…]

Dorul de viaţă schimnicească l-a îndemnat, atunci, să zidească o biserică la schitul Frăsinei, cu toate chiliile dimprejur, pentru adăpostirea părinţilor dornici să petreacă o viaţă sihăstrească, după pravila călugărilor din muntele Athosului statornicită aici de acest fericit ctitor.

Sfântul Calinic a păstorit în scaunul de la Râmnic vreme de peste 16 ani, după care, simţindu-se slăbit de bătrâneţe şi bolnav fiind, a venit iarăşi, la mănăstirea Cernica, unde a mai trăit aproape un an, mutându-se către Domnul,  în ziua de 11 aprilie 1868.

A fost îngropat, după a sa dorinţă, în tinda bisericii Sfântul Gheorghe.”

***

Sfântul Calinic de la Cernica a avut, la un moment dat, ca duhovnic pe un ucenic de al său, și anume, pe Cuviosul Irodion, pe care l-a numit: ”Luceafărul Lainiciului”.

În toate Fie Voia Ta, Doamne!

Bistriţa,  11 aprilie 2014                 Jeniţa naidin

*

Să privim câteva fotografii cu un gând luminos de Pace sufletească:

 

 

 

Bistriţa,  Sâmbătă,  11 Aprilie 2015                 Jeniţa Naidin