Omul, o parte a Universului

Fotografiile

aparțin fiului meu,  Florin Naidin – Heliosdesign

*

Am intitulat gândurile ivite în mintea mea astăzi, 22 noiembrie 2012,

Omul, o parte a Universului,

pentru că, m-am simţit înrudită cu lumea prin felul în care m-am rugat în liniştea locuinţei mele.

Totul a venit în sufletul meu instantaneu!

Am zis:

Doamne, ajută-ne pe toţi să fim mai buni, să putem ierta, să putem înţelege, să ne iubim unii pe alţii aşa cum marile spirite ale Lumii ne-au iubit pe noi şi ne-au lăsat atâtea învăţăminte, aşa cum Tu, Dumnezeul nostru, ne iubeşti.

Aceste cuvinte au venit spontan, spre deosebire de obişnuitele mele rugăciuni zilnice personalizate pentru copiii mei, rudele mele, apropiaţii mei şi pentru mine.

Apoi, după Rugăciune, au venit, în inima, mintea, sufletul meu aceste cuvinte:

Atunci când acceptăm că suntem înrudiţi cu întreaga lume avem numai de câştigat.

Primul lucru benefic este acela că spiritul nostru se eliberează de gândurile mărunte şi conştientizează locul său în nemărginire.

Apoi, vedem că suntem în armonie cu natura şi că natura înseamnă atât lucruri însufleţite cât şi lucruri neînsufleţite.

Când ajungem la această gândire suntem oameni religioşi.

Ştim că tot ce ne înconjoară se află într-o legătură universală, că lumea nu este numai cea ce ne apare ca urmare a simţurilor noastre şi, că, lumea invizibilă nouă, oamenilor, este tot atât de reală ca şi aceea văzută, pipăită, mirosită, gustată, auzită.

Mai este  şi lumea pe care o intuim, tot lume invizibilă, dar  simţită cu al şaselea simţ de către noi, oamenii.

Este un obicei bun acela prin care salutăm în fiecare dimineaţă Soarele şi spunem: astăzi voi avea o zi frumoasă, din zi în zi şi din toate punctele de vedere mă simt din ce în  ce mai bine!

Este benefic pentru noi să trăim în armonie cu Dumnezeu,  Care, accesat permanent, ne aduce gândurile şi acţiunile cele mai bune ce au însemnătate fundamentală în viaţa noastră.

Personal, am observat cum învăţăturile Sfintelor Scripturi ale Lumii, sunt exprimări ale inimilor mari ce au existat în plan fizic, iar acum există ca şi energii spirituale în Univers şi de la care îmi hrănesc spiritul, le dau un înţeles individual, văd adevărul unora dintre aceste învăţăminte şi, prin cărţile mele,  am depus mărturia mea vie.

Sunt recunoscătoare acestor scrieri care m-au convins şi ajutat să îmi analizez propria viaţă, iar urmare autoanalizei, am văzut că am aspirat mereu să găsesc expresia fiinţei mele. Am observat, destul de târziu, că doar lumina mea interioară este aceea care mă ajută să descopăr fiinţa mea adevărată.

Ei bine, simt că s-a aprins acea lumină lăuntrică, iar descoperirea lui Dumnezeu în interiorul meu, în inima mea, este descoperirea sufletului meu.

Astfel, aspiraţia după gândul permanent la Dumnezeu a devenit prioritatea mea.

Constat, cu uluire, că descoperind pe Dumnezeu în interiorul meu, descopăr infinitul în finit, descopăr că aceasta e forţa ce mă ajută să trăiesc, să creez. Pentru mine, creaţie înseamnă şi realizarea lucrurilor mărunte ale existenţei simple, cum ar fi îngrijirea unei flori.

Ei bine, vedem cum forţa dinamică a Creaţiei se arată cel mai bine, cel mai deplin în viaţa sufletească a omului, nicidecum în câmpul plin de flori, în cerul înstelat.  Aceasta ar fi explicaţia pentru care Dumnezeu îi lasă omului sufletul liber.

Cărţile sfinte spun că Dumnezeu nu a pus stăpânire pe sufletul omului, deoarece vrea iubirea lui.

Vrea ca omul să Îl iubească.

Spun, din proprie experienţă,  că, minunea începe când Îl iubim în primul rând pe Dumnezeu,

când Îl chemăm sincer să ne conducă viaţa.

De asemeni, deosebit de important este gândul că suntem temporar aici pe Pământ .

Cu mintea la Dumnezeu nu putem greși.

Se poate spune că eul omului poate face rele doar dacă nu deschide uşa pentru a intra Dumnezeu, iar Dumnezeu aşteaptă să fie chemat, nu dă buzna.

Sensul suprem al eului nostru este sufletul, iar sufletul se uneşte cu Dumnezeu prin Iubire, chemându-L, căci puterea dumnezeiască nu constrânge.

Sufletul, acest lucru invizibil din om, frânge toate graniţele pentru ca să cunoaştem înrudirea cu Inteligenţa Universală, cu Lumea.

Armonia noastră lăuntrică ne ajută să vedem cum viaţa nu trebuie înăbuşită prin limitare şi egoism.

Starea de conştientizare a înrudirii cu Lumea se aseamănă cu o splendidă dimineaţă de primăvară cu flori proaspete, multicolore!

Suntem fiinţe de Lumină!

Bistriţa, joi, 22 noiembrie 2012  Jeniţa Naidin