Tradiţii pascale în judeţul Bistriţa-Năsăud

„Cel care cunoaşte semnificaţia tainică a Învierii

ştie şi temeiul pentru care

 Dumnezeu, de la început, a creat totul”.

Îmi amintesc de impactul pozitiv care l-a avut asupra mea lectura-studiu a volumelor  scrise de etnologii Vasile Filip şi Menuţ Maximinian,  

în baza Proiectului: „Cultura tradiţională imaterială românească din Bistriţa-Năsăud”.

Atunci când  oamenii  muncesc, indiferent în ce domeniu, rezultatele apar spre Bucuria lor şi a semenilor.

Cei doi specialişti au ştiut să-şi formeze, în  gândurile lor,  matricea  a ceea ce au dorit să realizeze şi,  în cercetarea pe teren timp de peste 20 de ani au cules informaţii pe care le-au zidit în mai multe cărţi  intitulate:  „RITURILE DE TRECERE”

„Cultura tradiţională imaterială românească din Judeţul Bistriţa-Năsăud”, publicate  la Editura EIKON Cluj-Napoca, începând cu anul 2012.
            Energia pozitivă a Proiectului mai sus menţionat are şi acum roade. 

Astfel, de curând, venind cu informaţii noi, dar bazându-se şi pe cercetarea efectuată de-a lungul timpului, Menuţ Maximinian a publicat cartea: „Poveştile Paştelui, Tradiţii vii din Ţinutul Bistriţa-Năsăud”, Editura Lumea Credinţei, 2019.

Credincios idealului său, Menuţ Maximinian intuieşte când circumstanţele exterioare îi sunt favorabile ca să  îşi materializeze planurile sale minunate în domeniul culturii şi, astfel,  acţionează, munceşte.

Prezentul volum, de ţinută academică şi cu informaţii folositoare, este  prefaţat de academician Sabina Ispas  şi cuprinde  Cuvânt înainte scris de Episcop Macarie Drăgoi al Europei de Nord, ceea ce conferă lucrării o apreciere valoroasă încă de la publicare şi un îndemn puternic pentru cititori.  

„Paştele este sărbătoarea cu dată mobilă, celebrată primăvara, ale cărei ritualuri şi ceremoniale o plasează în centrul vieţii spirituale a comunităţilor româneşti creştine. Praznic împărătesc, a fost recunoscut de primii creştini, ca şi ziua duminicii, după cum certifică Constituţiile şi Canoanele apostolice.”, ne spune doamna academician Sabina Ispas la începutul scrierii sale.

Episcopul Macarie Drăgoi binecuvintează:  

„Menuţ Maximinian ne oferă, prin această carte, o frumoasă călătorie în lumea satului românesc aşa cum arată el în lumina sărbătorilor pascale.

 […]

Autorul ne pune înainte şi obiceiuri din zona noastră, de la poalele Munţilor Ţibleş, de unde îşi trage şi el obârşia, prilej cu care îmi amintesc cu mare drag de Paştile copilăriei din satul meu natal, când parcurgeam inedit atât ritualul bisericii, cât şi pe cel al comunităţii. Părintele din Spermezeu, Teodor Mureşan, era nevoit să slujească în trei sate care nu aveau preot în zilele de Paşti.”

Ce emoţii am trăit citind aceste cuvinte!  Amintirile s-au ivit imediat.  Mă voi referi doar la ziua când am fost la un eveniment cultural în satul Spermezeu, unde era prezent Episcopul Macarie Drăgoi,  Părintele Teodor Mureşan, alături de multe alte personalităţi, cât şi la faptul că şi  în copilăria mea preotul slujea în mai multe sate din comună, încât la noi venea a doua zi, denumind Slujba: A doua Înviere.

Am parcurs această carte cu o stare continuă de Bucurie şi  pentru faptul că reuşeam să cunosc un crâmpei din sufletul oamenilor de pe meleagurile judeţului Bistriţa-Năsăud, eu fiind născută departe de aici. Au fost şi momente când citind,  amintirile  din viaţa mea personală veneau însoţite de imagini superbe.

Când Menuţ Maximinian spune: „Cojile de ouă folosite la cozonaci şi pască nu se aruncă, ci se păstrează şi se aruncă în Sâmbăta Mare pe o apă curgătoare, pentru a păzi găinile şi puii de ulii”, imediat mi-am amintit că şi în satul meu natal, Băbuşa, noi copiii eram trimişi să ducem cojile de ouă pe râul ce curgea prin fundul grădinii – un mic afluent al  Bârladului – şi stăteam pe mal privindu-le cum plecau la vale pe valurile apei.

Opera: „Poveştile Paştelui, Tradiţii vii din Ţinutul Bistriţa-Năsăud” este presărată, într-un mod inspirat de autorul ei, ziaristul Menuţ Maximinian, directorul cotidianului Răsunetul din Bistriţa, cu fotografii de Alexandru Uiuiu, cu Rugăciuni, Poezii, Reţete de mâncare.

Recomandăm cartea cu multă căldură şi  încheiem cu prima şi ultima strofă din poezia „La Paşti” de George Coşbuc, reprodusă integral în această lucrare,  lucrare ce este o bijuterie spirituală însoţită de o grafică plăcută privirii la fiecare pagină.

„Prin pomi e ciripit şi cânt,

Văzduhu-i plin de-un roşu soare,

Şi sălciile-n albă floare

E pace-n cer şi pe pământ.

Răsuflul cald al primăverii

Adus-a zilele-nvierii.

[…]

Ah, iar în minte mi-ai venit

Tu, mama micilor copile!

Eu ştiu că şi-n aceste zile

Tu plângi pe-al tău copil dorit!

La zâmbet cerul azi ne cheamă

Sunt Paştile! Nu plânge, mamă!”

George  Coşbuc

Ψ

Jeniţa Naidin

Marţi, 29 Octombrie 2019

James Allen – Cum gândeşte omul – 15 –

William James, cel care a fondat psihologia americană, a spus că  în timpul vieţii lui cea mai importantă descoperire a fost aceea conform căreia

 „poţi să îţi îmbunătăţeşti viaţa, pur şi simplu, schimbându-ţi calitatea gândurilor”.  

frumos trandafir galben foto jenița naidin 2019

Iată cât de util este să continuăm lectura unor  cuvinte, pe care le citez  din  cartea:

 „Cum gândeşte omul”,  scrisă, acum peste 100 de ani,  de James Allen.

Suntem la  Capitolul 5:  Factorul- gând şi influenţa lui asupra succesului,  şi continuăm  citatele:

«Tot ceea ce omul reuşeşte, sau nu, să facă este rezultatul direct al propriei lui gânduri. Într-un univers ordonat perfect, în care pierderea de echilibru ar însemna distrugerea totală, responsabilitatea individuală trebuie să fie totală.

Punctele forte şi slăbiciunile  unui om, puritatea şi impuritatea îi aparţin lui, şi  nimănui altcuiva. Ele sunt create de el însuşi, şi nu de altul; astfel că doar el le poate modifica, niciodată altcineva. De asemenea, situaţia de viaţă în care se află îi aparţine lui, nu altcuiva.  Suferinţa  şi fericirea au fost create de el.  Este ceea ce gândeşte; şi, pe măsură ce continuă să gândească la fel, aşa va rămâne.

Un om puternic nu îl poate ajuta pe unul mai slab, decât dacă acesta doreşte şi, chiar atunci, cel mai slab trebuie să devină puternic prin propriile eforturi.  El  trebuie,  de unul singur, să-şi dezvolte forţa pe care o admiră la altul. Doar el îşi poate modifica situaţia.

Timp de secole, oamenii  au gândit şi au spus:

„Mulţi oameni sunt sclavi, pentru că unul este asupritor; hai să-l urâm”.  În zilele noastre însă, există o tendinţă din ce în ce mai mare de a inversa această părere şi de a spune: „Acela este asupritor, pentru că mulţi oameni vor să fie scavi; hai să-i dispreţuim pe sclavi”.  Adevărul este că atât asupritorul, cât şi sclavul trăiesc în ignoranţă, însă – în timp ce, aparent, fiecare îl face pe celălalt să sufere – în realitatea, ei îşi creează propria suferinţă. O persoană care înţelege legea gândului percepe acţiunea legii în slăbiciunea celor oprimaţi şi puterea folosită incorect a asupritorului.

O persoană capabilă de o Iubirea perfectă, care vede chinul ambelor părţi, nu condamnă pe nimeni.

O persoană, cu adevărat, compătimitoare îl acceptă atât pe asupritor, cât şi pe asuprit. Cel care a învins slăbiciunile şi a alungat toate gândurile negative, nu este nici tiran, nici sclav.  El este liber.

Un om se poate ridica, poate cuceri şi poate reuşi doar prin înălţarea gândurilor lui. El poate rămâne slab, umil şi chinuit, doar când refuză să-şi înalţe gândurile.

Înainte de a reuşi ceva, chiar şi lucruri materiale, el trebuie să-şi înalţe gîndirea deasupra autoindulgenţei faţă de impulsurile primitive.

Pentru a reuşi, nu va putea să renunţe la tot primitivismul şi egoismul lui; dar, cel puţin, o parte dintre ele trebuie sacrificate. Un om ale cărui gânduri primordiale sunt instinctuale, nu poate nici gândi limpede, nici planifica metodic. Nu îşi va descoperi sau dezvolta talentele ascunse şi va eşua în tot ceea ce va întreprinde.

Pentru că nu a început să-şi controleze cu hotărâre gândurile, nu este în poziţia de a fi stăpânul afacerilor lui şi de a-şi asuma responsabilităţi serioase.

Nu este apt să acţioneze independent şi să stea pe propriile picioare, ci este limitat doar de gândurile pe care le alege. 

Nu poate exista progres şi nici reuşită, fără sacrificiu.»

(va urma)

*

Vă invit să priviţi imagini frumoase:

Toamna a colorat frunzele foto jenița naidin
super trandafiri foto jenița naidin
toamna a colorat frunzele superb foto jenița naidin
Toamna foto jenița naidin oct. 2019

  *

Jeniţa Naidin 

Miercuri,  23 Octombrie 2019 

*

James Allen – Cum gândeşte omul – 14 –

Avem în faţă cuvinte despre importanţa gândurilor noastre, pe care le citez  din  cartea:  „Cum gândeşte omul”,  scrisă de James Allen.

foto jenita naidin 2019

Iată ultimile cuvinte din Capitolul 4 intitulat:  Gând şi scop: 

«Îndoiala  şi teama sunt cei mai mari duşmani ai cunoaşterii, iar cel care va încuraja, care nu le stârpeşte, îşi zădărniceşte planurile la fiecare pas. Cel care a învins îndoiala şi teama, a învins eşecul.

Fiecare gând al lui este aliat cu puterea, iar toate dificultăţile sunt întâmpinate cu curaj şi depăşite cu inteligenţă. Scopurile lui  sunt plantate la timp, iar ele înfloresc şi fac fructe care nu cad prematur pe pământ.

Gândul asociat ferm unui scop devine o forţă creatoare.  Cel care ştie acest lucru, este pregătit să devină ceva mai înalt şi mai puternic decât o simplă grămadă de gânduri şovăielnice şi de sentimente fluctuante.  Cel ce va face asta, va deveni stăpânul conştient şi inteligent al puterilor lui mentale.»   

(va urma)

*

De  data viitoare  vom cita cuvinte folositoare despre  gândirea umană, de la Capitolul 5, intitulat: Factorul-gând  şi influenţa lui asupra succesului.

  *

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Luni,  21 Octombrie 2019 

foto jenita naidin 2019

*

James Allen – Cum gândeşte omul – 13 –

 Citim  cuvinte  folositoare despre gândirea Omului.

Am fotografiat această superbă miniroză cândva. jenița naidin

Astfel, cităm  mai departe  din  cartea:  „Cum gândeşte omul”,

   scrisă de James Allen.

  Suntem tot  la Capitolul 4 intitulat:  Gând şi scop,    iar sfaturile scrise de autor,  acum peste 100 de ani,  sunt deosebit de utile, de aceea continuăm să le  culegem la calculator pentru a le posta pentru Dumneavoastră cititorii:

«Aşa cum oamenii cu slăbiciuni  fizice pot deveni puternici printr-un antrenament atent şi stăruitor, aşa şi oamenii cu o voinţă slabă pot căpăta fermitate stăruind în practicarea unei gândiri pozitive.

A renunţa la slăbiciune, a găsi un ţel şi a gândi cu direcţie, înseamnă să intri în rândul oamenilor puternici, care înţeleg că eşecul este unul dintre drumurile ce duce spre succes; în consecinţă, profită de toate condiţiile,  acţionează fără teamă şi realizează cu pricepere tot ceea ce doreşti.

După ce  a identificat scopul, omul ar trebui să-şi imagineze  o cale directă către îndeplinirea lui şi să o urmeze fără a privi în dreapta sau  în stânga.  

Îndoielile şi temerile ar trebui atent eliminate;  ele sunt elemente care vă abat de la calea dreaptă a efortului, iar drumul va fi întortocheat, inutil, zadarnic. Gândurile de îndoială şi frică nu au dus niciodată la nimic bun şi nici nu o vor putea face.  Ele duc întotdeauna la eşec. 

Scopul, energia, puterea de a înfăptui şi toate gândurile puternice încetează, atunci când se strecoară în minte îndoiala şi teama.

Voinţa de a înfăptui izvorăşte din cunoaşterea faptului că putem face un anumit lucru.»   

(va urma)

*

La primul meu drum pe dealul Dumitrii, lângă Bistrița, unde a fost casa lui Lucian Blaga, am fotografiat acest salcâm cu flori. jenița naidin

Astăzi,  a Plecat în Eternitate o mare actriţă – Tamara Buciuceanu Botez.

Dumnezeu să o odihnească în Pace! 

  *

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Marţi, 15 Octombrie 2019 

Singurătate… Solitudine… Tăcere… Isihie… 15 oct. 2019

*

Doris Cosma despre Părintele Vasile Beni şi Gheorghe Mizgan

De curând, în Bistriţa a  avut loc un eveniment cultural important.

Vă propun să citim cuvintele  scrise de  Doris Cosma despre lansările de carte prezentate:  

«Gheorghe Mizgan – dublă lansare la 60 de ani.  

Părintele Vasile Beni şi-a lansat prima carte

Palatul Culturii Bistriţa a găzduit un dublu eveniment care a avut în centru lansarea unor cărţi semnate de scriitorul Gheorghe Mizgan şi preotul Vasile Beni.
Evenimentul a debutat cu cuvântul managerului instituţiei, Dorel Cosma, care a făcut un scurt expozeu al evenimentelor ce se derulează în această perioadă, amintind aici şi Festivalul Internaţional de Teatru şi Literatură „Liviu Rebreanu”, care este în pregătire. Referitor la cărţile lansate, Dorel Cosma a spus că predicile părintelui Vasile Beni merită a fi aşezate în biblioteca fiecărui creştin şi citite la fiecare mare sărbătoare, iar poeziile lui Gheorghe Mizgan sunt bine primite de publicul iubitor de literatură.
Moderatorul evenimentului a fost Zorin Diaconescu, preşedintele Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, cel care a făcut o prelegere asupra importanţei legăturii dintre religie şi cultură, completată de preotul profesor Nicolae Feier, care a declarat că, în trecut, biserica şi cultura erau una şi aceeaşi instituţie.
Volumul de predici şi meditaţii creştine „La început a fost Cuvântul”, editat de părintele Vasile Beni, a apărut cu binecuvântarea Mitropolitului Andrei.

„În fiecare sărbătoare, cititorii noştri se bucură de prezenţa Cuvântului de învăţătură al părintelui Vasile Beni, colegul nostru din redacţia „Răsunetul”, care ştie să  creioneze tainele Evangheliei pe sufletul credincioşilor. De zece ani, părintele slujeşte la Biserica „Coroana” din Bistriţa, fiind unul dintre cei mai căutaţi şi iubiţi preoţi ai noştri.

Predicile domniei sale i-au apropiat pe cititorii noştri şi mai mult de credinţă şi-i dorim mulţi ani cu sănătate şi bucurii” a declarat managerul ziarului Răsunetul, Menuţ Maximinian.

Gheorghe Mizgan a lansat cărţile de poezie „Croaziera cuvintelor” (scrisă într-un mod inedit, fiecare cuvânt dintr-o poezie începând cu aceeaşi literă, poeme pentru care a primit până acum de două ori Certificat de record naţional de la Asociaţia „Cartea Recordurilor”) şi volumul „Insomnii marginale”, cu poezii atât cu vers clasic, cât şi cu vers alb.
Autor a peste 20 de cărţi, Gheorghe Mizgan a fost sărbătorit la 60 de ani de viaţă, dovedind, de la primul volum lansat în 2008, până astăzi, că este un scriitor harnic, care ştie să-şi aşeze temele în carte şi care îşi însoţeşte poeziile cu picturi proprii.
Au opinat despre Gheorghe Mizgan, Ana Zegrean, Ionela Nuşfelean şi Niculae Vrăsmaş.
Acordarea de autografe a întregit evenimentul.»

Doris Cosma

(Articol preluat din Ziarul Răsunetul, vineri 11. oct. 2019) 

*  

Jeniţa Naidin

Duminică,  13 Octombrie 2019

James Allen – Cum gândeşte omul – 12 –

Suntem la  episodul  12 în demersul nostru  de a citi cuvinte  folositoare despre gândirea umană.

Superb trandafir foto jenița naidin

Astfel, cităm  mai departe  din  cartea:  „Cum gândeşte omul”,

   scrisă de James Allen, şi anume:

Capitolul 4 intitulat:  Gând şi scop, 

cu menţiunea că am mai luat cunoştinţă de anumite fragmente din acest Capitol, la începutul anului, respectiv în 26  Februarie 2019.   

Sunt cu totul deosebite sfaturile scrise acum peste 100 de ani, şi, de aceea merită a fi reluate:

«Dacă nu asociezi gândurilor tale un scop precis, nu vei realiza nimic.

Cei mai mulţi oameni permit majorităţii gândurilor lor să „plutească fără ţintă”  pe oceanul vieţii.

Lipsa unui ţel este un viciu, astfel că această derivă nu trebuie să continue pentru cel care cârmeşte vasul departe de catastrofă şi de distrugere.

Oamenii care nu au un scop central în viaţă cad uşor pradă grijilor, temerilor, necazurilor şi autocompătimirii, care toate sunt indicatori ai slăbiciunii şi conduc 

– la fel de sigur ca şi actele deliberate de răutate –

      spre eşec, nefericire şi pierderi, întrucât slăbiciunea nu poate dăinui într-un univers în evoluţie.

Un om ar trebui să-şi stabilească un scop îndeptăţit în inima lui şi să acţioneze în vederea îndeplinirii lui. El ar trebui să facă din acest scop punctul central al gândurilor sale.

Obiectivul poate lua forma unui ideal spiritual, sau poate fi  un obiect material, după natura lui la momentul respectiv.

Dar, indiferent de natura lui, ar trebui să-şi concentreze  stăruitor forţa mentală asupra obiectivului propus.

El ar trebui să facă din acest scop sarcina supremă şi să se dedice îndeplinirii lui, fără să permită gândurilor să rătăcească în capricii efemere, pofte şi închipuiri.

            Aceasta este calea supremă către autocontrol şi spre adevărata concentrare a gândului. Chiar dacă nu reuşeşete, în mod repetat, să-şi îndeplinească obiectivul 

 (aşa cum se va întâmpla, cu siguranţă, până ce va depăşi orice slăbiciune),  tăria de caracter câştigată va fi pe măsura adevăratului lui succes, iar ea va fi punctul de plecare pentru mai multă putere şi pentru noi succese în viitor.

Cei care nu sunt pregătiţi pentru stabilirea unui scop măreţ, ar trebui să-şi fixeze gândurile pentru a-şi desfăşura cât mai bine activitatea pe care o practică, indiferent de cât de puţin importantă ar putea fi munca lor. Doar în acest fel gândurile pot fi strânse laolaltă şi concentrate; în acelaşi timp, se dezvoltă hotărârea şi energia, şi nu va mai exista nimic care să nu poată fi realizat.

Chiar şi cel mai slab suflet care îşi cunoaşte propria slăbiciune şi care crede în acest adevăr

– că forţa se poate dezvolta doar prin efort şi practică – va începe imediat să se străduiască, ca să adauge efort după efort, răbdare peste răbdare şi forţă peste forţă, care nu va înceta niciodată să evolueze, pentru a  ajunge în final la o putere divină.»   

Trandafiri Toana foto jenița naidin

* 

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Luni, 7 Octombrie 2019 

Bistriţa 

Covor de frunze Toamna 2019 foto jenița naidin

*

Picturi realizate de Mihaela şi Dan COTOC

Am intrat din nou în Biserica  Sfântul Gheorghe din Bistriţa, care se pictează în aceste vremuri,  pentru  a  însoţi o pictoriţă de icoane care văzând  Icoana Maicii Domnului realizată de  Mihaela şi Dan COTOC  mi-a spus:

„Iată o Icoană  la care  îţi vine să te rogi instantaneu”.  

 Am mai spus că Iubesc arta, Iubesc pictura în general, însă, în mod deosebit, pictura din lăcaşurile de cult, pentru că, prin   imaginile respective, „citim” momente din  Sfintele Scripturi şi din Vieţile Sfinţilor.

Vă invit să priviţi  în continuare alte fotografii pe care le-am  făcut în  această biserică, ce se împodobeşte cu imagini splendide prin arta pictorilor  Mihaela şi Dan  COTOC.

Este minunat să ai prilejul să observi o lucrare de asemnea anvergură, mergând pentru a vedea lucrarea în diferite momente ale naşterii ei.

Pictorul Dan Cotoc și pictorița Maria Olteanu

Felicit artiştii care realizează această grandioasă pictură, într-un lăcaş de cult generos,  cu Hramul Sfântul GHEORGHE, anume  Pictorul Dan Cotoc şi soţia sa, pictor restaurator, Mihaela Cotoc.

Superbă pictură cu Sfântul Gheorghe

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Naidin

Joi, 2 Octombrie 2019 

Pictorii Mihaela şi Dan COTOC

Motto: „Prima privire aruncată unui tablou provoacă reflexe condiţionate

de cele mai multe ori,  de cultura şi tradiţiile fiecăruia,

şi nu conferă întotdeauna un maximum de intensitate percepţiilor noastre.”

Madeleine  Hours

Iubesc arta, Iubesc pictura în general, însă, în mod deosebit, pictura din lăcaşurile de cult, pentru că, prin   imaginile respective, „citim” momente din  Sfintele Scripturi şi din Vieţile Sfinţilor.

Vă invit să priviţi fotografii pe care le-am  făcut într-o biserică din Bistriţa, ce se împodobeşte cu imagini splendide prin arta pictorilor  Mihaela şi Dan  COTOC.

Este minunat să ai prilejul să observi o lucrare de asemenea anvergură, mergând pentru a vedea opera în diferite momente ale naşterii ei.

M-a impresionat scena cu Martirii Brâncoveni. Spuneam pictorilor că, în mod sigur,  vor fi profesori care vor putea să povestească  elevilor acel fragment dureros din istoria României în faţa acestei minunate picturi realizate de ei.

Iată,  puteţi vedea această  scenă cu Brâncovenii, într-o etapă anume, dar şi finalizată:

Pictorul Mihai Cotoc explică scena
Scena Martirii Brâncoveni final
Pictorița Mihaela Cotoc
Se muncește cu Bucurie
Sfinții Cosma și Damian
Sfântul Foca

Felicit artiştii care realizează această grandioasă pictură, într-un lăcaş de cult generos,  cu Hramul Sfântul GHEORGHE, anume  Pictorul Dan Cotoc şi soţia sa, pictor restaurator, Mihaela Cotoc.

 (va urma)

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin

Miercuri, 25 Septembrie 2019 

Bistriţa

Pictorii merită flori…

Ofer aceste flori pictorilor Mihaela şi Dan COTOC:       

CITIM, COMUNICĂM

O carte, care începe cu evocarea unui moment din viaţa Poetului Ioan Alexandru, te invită să o citeşti cu interes.

Acest gând s-a ivit în mintea mea când am început să citesc cartea:   

 „azi,  în zigzag”,  publicată la Editura Şcoala Ardeleană, Cluj, 2019, autor, Cornel Cotuţiu.

foto: jenița naidin

Din dorinţa de comunicare cu Dumneavoastră, vă mărturisesc câteva impresii ale cititoarei ce sunt,  în urma acestei  lecturi captivante.   

Structurată pe zece capitole şi având o tematică diversă, ce te determină să nu laşi cartea din mână, consider această lucrare ca fiind importantă pentru oameni de toate vârstele.

Am citit cu pixul în mână şi integral cele 114 eseuri şi, ca o impresie generală, spun că, prin conţinutul lor, întâlnim toată gama de emoţii a  autorului  exprimată când  ne înfăţişează: evenimente culturale şi politice;    starea urbei în care s-a născut şi în care locuieşte şi acum;  amintiri emoţionante despre părinţii săi;    destăinuri din viaţa personală;  analiza critică a unor cărţi;   evenimente istorice evocate ca urmare a unei documentări temeinice;   o radiografie a Spiritului Vremii, a Mentalului colectiv al anului 2018.  

Pot spune că această Carte este un document.

Din  volumul „azi,  în zigzag”,  se vede clar cum îl ajută scrisul pe  autor  să îşi lumineze lăuntricul, exteriorizând stările de supărare, iritare, indignare.

Uneori,  spune el însuşi despre un titlu al unui articol al său că frământarea  respectivă  „este expresia stării de spirit ce mă foieşte mereu în ultima vreme”.  Şi dacă îl foieşte starea sa de spirit la un moment dat, atunci liniştea vine din  scrisul şi publicarea emoţiei.

Consemnez o mirare citindu-l pe scriitorul Cornel Cotuţiu:  Îi citează pe cei care au limbaj dur, licenţios, dar şi dânsul foloseşte de multe ori un limbaj nu tocmai ortodox,  este adevărat, mai ales în eseurile despre politică. 

 Uneori îşi descarcă sufletul, mintea, imginându-şi scenarii  motivate astfel: „ca să-mi treacă ciuda”. Deci, scrie, îşi eliberează stările negative, conform Scripturii: „să nu apună soarele peste mânia voastră”.  Dar, fiind atent şi prezent  spiritual la preajmă, analizând lucid Lumea în care trăieşte, vin alte supărări, sau ceva îi reaminteşte de întâmplări triste.

Astfel, un eseu începe aşa: „M-a tulburat peste măsură o afirmaţie…”

Am observat că repetă în cartea asta, dar şi în alt volum anterior, o supărare ce i-a provocat-o un  om pe care nu l-a iertat. Iertaţi-l,  Cornel Cotuţiu, fiindcă dumneavoastră vă va fi de folos, pentru că veţi fi liber de această amintire dureroasă!  Ştiţi acest remediu. Dar, desigur, cunoaşteţi şi faptul că mânia este indispensabilă, este o componentă a vieţii, are o funcţie de avertizare.  Păstrănd proporţiile, ne amintim că şi Iisus s-a mâniat la Templu! Totodată,  este imperios necesar să fim atenţi la echitate, astfel încât  să ne îndreptăm mânia numai asupra celui îndreptăţit să o primească, să nu o deviem către alte persoane.

Numeroase pagini din cartea „azi,  în zigzag”,  sunt o Bucurie, şi anume atunci când luăm cunoştinţă despre  evenimente culturale, cărţi şi oameni, totul  fiind descris de autor cu cele mai frumoase cuvinte, cu metafore reuşite, nemaiîntâlnite.

Am observat, din textul: „Iza îl preferă pe Caragiale!!”,  o mărturisire a autorului ce îi dezvăluie sensibilitatea,  faptul de a fi recunoscător,  trăirea unei puternice emoţii.  

Citez un crâmpei:

«Am participat la (deja) tradiţionalele „Zile ale revistei NORD  LITERAR”.  În sala mare a Consiliului Judeţean maramureş, unde au debutat lucrările, a fost prezent faimosul scriitor al acestui areal Nicolae Breban. Astfel, i s-a decernat Distincţia de „Cetăţean de onoare al oraşului Baia Mare”.

Cine nu doreşte să-l vadă „pe viu” pe distinsul român al Ţării de Sus, să-l audă, să se lase mângâiat de privirea Domniei Sale?  În ce mă priveşte, mi s-au înmuiat picioarele, când, la sediul redacţiei, văzându-mă, mi-a zis: „Te citesc cu plăcere!”».

Nu ştiu de ce m-am gândit la analizele pertinente făcute  de N. Steinhardt romanelor scrise de N. Breban, despre care spunea: „Caracteristic întregii opere a lui N.B. este un insolit amestec de vulgaritate şi sublim.”.

Ştiu că pentru a scrie este necesar să citeşti foarte mult.  Din cartea despre care discutăm se vede clar cât de mult a citit autorul.

Cornel Cotuţiu  apreciză  mulţi oameni de cultură,  menţionez doar câteva nume de scriitori prezenţi în carte, pe care şi eu îi preţuiesc,  îi citesc:  Irina Petraş, Ioan Pintea, Menuţ Maximinian, Olimpiu Nuşfelean, Iacob Naroşi, Dumitru Rusan.

            Cât priveşte textele despre politică şi social  scrise de  Cornel Cotuţiu, citindu-l, m-am gândit dacă nu cumva este rudă cu Ion Luca Caragiale, despre care eleva de clasa a VII-a, Iza spunea: „Îl consider cel mai contemporan scriitor român”.

Am apreciat mulţi scriitori înainte de 1989, cu  a căror scrieri  practic am comunicat minunat, iar unul dintre ei a fost Augustin Buzura.  Detalii neştiute despre Plecarea în Eternitate a acestui medic-scriitor am aflat din eseul: „Nu este şi ambasadorul meu!”.

Ştim că scrisul este un mod benefic de a te menţine sănătos psihic, ajută la Limpezirea  Lăuntricului omenesc.  

În final,  ca cititoare,  îmi exprim o speranţă: Cornel Cotuţiu, la un moment dat, va scrie cu acele cuvinte care au o vibraţie înaltă, indiferent ce emoţie, ce stare sufletească îşi va  exprima,  şi, astfel, va  crea lectorului o stare de confort psihologic şi o mai puternică posibilitate de a-i prelua mesajul ce a dorit  a-l transmite semenilor Domniei Sale.

Desigur, este ştiut şi faptul că a-ţi reprima o mânie justificată înseamnă să nu comunici sincer, nici cu tine însuţi, nici cu ceilalţi.

Deci, domnule  Cornel Cotuţiu,  continuaţi să dojeniţi pentru a provoca şi a stimula oamenii, dar, pe cât se poate, cu expresii şi cuvinte  de înaltă vibraţie.

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Luni, 23 Septembrie 2019 

Bistriţa

Toamna, trandafiri spre Cer foto jenița naidin

***

James Allen – Cum gândeşte omul – 11 –

Citim împreună  mai departe  din  cartea:  „Cum gândeşte omul”,

   scrisă de James Allen.  

 Suntem la Capitolul 3 intitulat:   

  Efectele gândului  asupra  sănătăţii şi corpului.

Este important să ne facem timp pentru a citi texte folositoare, iar eu, după cum vedeţi, le culeg la calculator dintr-o carte publicată de o editură cu traducători  ce sunt adevăraţi cunoscători ai ambelor limbi: engleză şi română.

Îmi place această activitate de a lua cunoştinţă de ceea ce a scris acest semen al nostru acum 100 de ani!

Iată, vă invit şi pe Dumneavoastră:

«Corpul este servitorul minţii. El se supune mecanismelor minţii, fie ele deliberat alese sau exprimate automat. La porunca gândurilor necinstite, corpul ajunge rapid la boală şi descompunere;  la comanda gândurilor vesele şi frumoase, el se îmbracă în tinereţe şi frumuseţe.

Boala şi sănătatea, ca şi circumstanţele, îşi au rădăcina în gândire.  Gândurile bicisnice se vor exprima printr-un corp bolnav. Se ştie că frica îl omoară pe om la fel de rapid ca şi un glonţ – şi continuă să omoare mii de oameni la fel de sigur, chiar dacă într-un ritm lent.

Oamenii care trăiesc cu frica de boală sunt cei care se vor îmbolnăvi. Anxietatea le slăbeşte rapid întregul organism şi îi lasă descoperiţi în faţa bolii; în timp ce gândurile inferioare, chiar şi fără a fi urmate de acţiune, distrug îndată sistemul nervos.

Gândurile puternice, pure şi optimiste construiesc corpuri viguroase, armonioase. Corpul este un instrument delicat şi maleabil, care răspunde prompt la gândurile care i se transmit, iar tiparele de gândire vor produce propriile efecte, bune sau rele asupra lui.

Oamenii vor continua să aibă gânduri impure şi sânge otrăvit, atâta vreme cât vor promova gânduri necurate.  Dintr-o inimă curată vine o viaţă curată şi un corp curat. Dintr-o minte pângărită rezultă o viaţă pângărită şi un corp decăzut. Gândul este izvorul acţiunii, vieţii şi manifestării; curăţaţi izvorul şi totul va fi pur.

Schimbarea de dietă nu-l va ajuta pe omul care nu-şi schimbă gândurile. Când un om îşi purifică gândurile, nu va mai pofti la mâncare impură.

Dacă vreţi ca trupul să vă fie perfect, fiţi atenţi la gânduri. Dacă vreţi să vă întineriţi corpul, înfrumuseţaţi-vă mintea. Gândurile de răutate, invidie, dezamăgire, tristeţe vă răpesc sănătatea şi armonia din corp. O expresie aspră a feţei nu apare întâmplător; este rezultatul gândurilor neplăcute. Ridurile care vă brăzdează faţa au apărut din cauza smintelii, pasiunii şi mândriei.

Cunosc o femeie în vârstă de 96 ani, care are înfăţişarea luminoasă şi nevinovată ca a unei fete. De asemenea, cunosc un bărbat tânăr a cărui faţă este aspră şi zbârcită.

În primul caz, vedem rezultatul unei dispoziţii blânde şi senine; în timp ce în al doilea, aspectul lui este determinat de pasiune şi nemulţumre.

Aşa cum nu puteţi avea un cămin plăcut, dacă nu lăsaţi să intre aerul proaspăt şi razele soarelui în camere, tot aşa un corp puternic şi o înfăţişare luminoasă, fericită şi liniştită nu poate rezulta decât din invitarea în minte a gândurilor de veselie, bunăvoinţă şi pace.

Pe feţele celor îmbătrâniţi există riduri produse de simpatie, altele de gândri puternice şi pure, iar altele sunt dăltuite de către pasiune. Cine nu le poate deosebi? La cei care au avut o viaţă morală, bătrâneţea este calmă, liniştită şi uşoară, ca soarele la apus.

Am văzut,  de curând, un filozof pe patul său de moarte. Nu era bătrân decât în ani. A murit la fel de uşor şi de liniştit cum a trăit.

Nu există recomandare mai bună decât gândurile de veselie în vindecarea bolilor corpului; nu există mai mare alinare decât bunăvoinţa pentru alungarea umbrelor create de durere şi mâhnire.

A trăi continuu cu gânduri de răutate, cinism, suspiciune şi invidie, înseamnă să fii închis într-o celulă de închisoare construită de tine însuţi. Dar, dacă vei gândi de bine la adresa tuturor, dacă vei fi vesel cu toţi şi vei învăţa să găseşti, cu răbdare, binele din fiecare persoană – atunci aceste gânduri altruiste vor fi chiar porţile raiului; iar gândurile de pace îndreptate către toate creaturile vor aduce pacea absolută posesorului lor.».  

         (va urma Capitolul 4, posibil încă vreo 7 episoade până la final, deci, data viitoare, numărul 12.)

* După aceste sfaturi, scrise de James Allen, la care achiesez,  priviţi imagini superbe pe care le-am pregătit pentru Dumneavoastră:

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Vineri,  20  Septembrie 2019 

Bistriţa 

*

« Previous page

Next page »