Citim din Pildele lui SOLOMON – 1 –

Lectura unor texte folositoare sufletului, spiritului, minţii noastre este, din punctul meu de vedere esenţială pentru orice om.

Voi însera,   printre citatele culese  din Biblie,  pentru Dumneavoastră,  

 imagini frumoase fotografiate azi, în ziua premergătoare Sânzienelor.

Ψ 

 „Proverbele lui Solomon, fiul lui David, ce ce a domnit în Israel:

Pentru a cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura,  

 pentru a înţelege spusele adânci, 

pentru a dezveli învăluirile cuvintelor,  

pentru a pricepe dreptatea, adevărul  

şi a-i face judecăţii dreptar,  

pentru a le da celor simpli isteţime  

şi celor tineri pricepere şi cugetare;  

– pe acestea auzindu-le, înţeleptul mai înţelept va fi,  

iar cel grijuliu duh de cârmuire va dobândi-   

pentru a cunoaşte vorba cu tâlc li cuvântul neguros   

şi spusele înşelepţilor şi ghicitorile lor:  

Începutul înţelepciunii e  frica de  Dumnezeu,

(reproduc aici,  în paranteză,  nota de subsol aferentă,  fiind deosebit de importantă:

Textual: „frica lui Dumnezeu”. Acest genitiv însă nu înseamnă câtuşi de puţin că frica ar fi o însuşire a lui Dumnezeu, ci caracterul ei excepţional, superlativ, aşa cum este „omul lui Dumnezeu”.  Despărţind-o de frica obişnuită, comună, care pune sufletul în dezordine, Sf. Grigorie Sinaitul o defineşte drept 

„veselie cu cutremur şi cu multe lacrimi, când harul mângâie sufletul”.  

Monahul Calist şi Monahul Ignatie Xantopol împart frica de Dumnezeu în două categorii: aceea a începătorilor  […], dar şi prin spusele Cuviosului Isaac Sirul: frica de Dumnezeu e începutul virtuţii şi rodul credinţei;  a doua categorie, a celor cu viaţă duhovnicească îmbunătăţită, este ilustrată de […], iar Sf. Petru Damaschin o atribuie celor aproape de desăvârşire duhovnicească: ea iubeşte virtutea şi se teme de schimbare. T.M.: „Frica de Dumnezeu este începutul (principiul) cunoaşterii”.)

       Iar cunoaşterea e bună pentru toţi cei ce o săvârşesc;  evlavia faţă de Dumnezeu e începutul priceperii, iar cei necredincioşi defaimă înţelepciunea şi învăţătura.”.

  (va urma) 

*   

Acum, când pregătesc această postare, toată România este cuprinsă de ceea ce se transmite pe mai multe posturi de televiziune, şi anume cazul unei fetiţe în vârstă de 8 ani, pentru care formalităţile de înfiere sunt neclare, iar preluarea de către părinţii adoptivi s-a făcut prin agresiune.

Desigur,  asemenea  evenimente publice,  intens mediatizate trezesc în sufletul oamenilor sentimente puternice.  Unora dintre noi, ne aduc în conştient trăiri dramatice.

În cazul meu, am decis să fac o mărturisire publică în legătură cu faptul că atunci când aveam vârsta de 5 ani, respectiv în anul 1956, cred, în satul nostru au venit evrei care plecau din România şi doreau să înfieze copii.

Au venit şi în casa noastră şi, dintre cei 5 copii câţi eram atunci acasă,  cu vârste între 12 ani cea mai mare şi 3 ani cea mai mică, m-au ales pe mine.

Amintirea mea este vie şi vizualizez scena,  că atunci când au vrut să mă ia,  m-am ţinut  strâns  cu ambele mâini de fusta Mamei mele şi cu faţa în poala ei am spus că nu plec. Mămica a spus: „vedeţi că nu vrea”, deci ea din Iubire că aş fi avut un trai mai bun m-ar fi dat, iar acei evrei,  soţ, soţie au plecat.  

Nimeni nu m-a bruscat,  iar eu nici nu am fost şi nu sunt  supărată pe Mămica mea că a vrut să mă dea să plec în Israel.

Această amintire am scris-o aici cu ochii scăldaţi în Lacrimi, pentru că, acel eveniment din viaţa mea de copil în vârstă de numai  5 ani, a lăsat urme, şi, mult mai târziu,  în anul 1977,  trauma suferită atunci, psihologic, a făcut posibil să trăiesc  o Dramă în viaţa mea de Mamă a copiilor născuţi de mine.

De aceea, sper că fetiţa aceasta, de numai 8 ani,   despre care vorbesc mai toate televiziunile,  să beneficieze de ştiinţa consilierii psihologice, pentru a nu avea urmări mai târziu în viaţa ei  de adult.

Cu Iubire  şi  Recunoştinţă 

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Duminică, 23 Iunie 2019 

Universul este nesfârşit


Trandafiri roșii pentru EMINESCU

       

Cu trecerea timpului reuşesc să recitesc din poeziile Poetului Naţional al României,

MIHAI  EMINESCU.

Pentru mâine, 15 Iunie 2019,  la  130 de ani de la Plecarea Poetului, 

am ales să postez  superbe fotografii cu trandafiri roşii,

 pe care i-am fotografiat,  de curând,

 în grădina Familiei Adela şi Ioan Drăgan din Bistriţa.

Cândva, unul din  scriitorii mei preferaţi,

căruia îi mărturiseam că sunt într-un moment  mai greu al vieţii,  

mi-a recomandat să citesc Memento Mori (Panorama deşertăciunilor).

Azi, am deschis cartea POEZII a lui Eminescu,   

ediţia din care am citit  atunci,

 şi,  mi-am amintit efectul de medicament al recomandării respective,

pentru care îi sunt recunoscătoare  acelui Om.

Observ că am numerotat şi notat strofele în timpul lecturii şi sunt 217,  

precum şi faptul că Eminescu a trudit 2 ani la acest poem (1870-1872).

Iată, recitind, culeg aici pe  blog  12 versuri ale primelor  2 strofe,

 ca să vă îndemn la citit, mai ales pe Dumneavoastră,  cei tineri. 

Cu răbdare, la finalul celor 1302 versuri,

veţi observa,

 că aţi folosit timpul cu mult folos pentru spiritul Dumneavoastră.

„MEMENTO  MORI 

(Panorama deşertăciunilor)

Turma visurilor mele  eu le pasc   ca oi de aur,

Când a nopţii întuneric – înstelatul rege maur –

Lasă norii lui molateci înfoiaţi în pat ceresc,

Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,

Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,

Când în straturi luminoase basmele copile cresc.

Mergi, tu, luntre-a vieţii mele, pe-a visării lucii valuri,

Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,

Cu dumbrăvi de laur verde şi cu lunci de chiparos,

Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,

Unde sfinţii se preîmblă în lumgi haine de lumină,

Unde-i moartea cu-aripi negre şi cu chipul ei frumos.”

 …  

*

 Cred că veţi lua cartea din raft, sau veţi accesa internetul, cei cu drag de lectură pe ecran,

şi,  cu o naturală curiozitate de copil,  veţi continua cititul acestui minunat poem,

spre bucuria Dumneavoastră.

Din partea mea, aveţi, un dar,  o recompensă:

Vă invit să priviţi  trandafirii roşii, cu gândul la EMINESCU.  

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Vineri, 14  Iunie 2019

Universul este nesfârşit


Pablo Neruda – Cuvinte înţelepte

Cuvintele lui Pablo Neruda  

ne atenţionează şi ne ajută,  orice vârstă am avea.

Să le citim:

„Moare câte puţin

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,

urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;  

cine nu-şi schimbă existenţa;

cine nu  riscă să construiască ceva nou;

cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un  guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea, cine preferă

negrul pe alb şi punctele pe „i” în locul unui vârtej de emoţii,

acele emoţii care învaţă ochii să  stălucească,

oftatul să surâdă şi care eliberează  sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este  nefericit în lucrul său;

cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;

cine nu-şi  permite măcar o dată în viaţă 

 să nu asculte sfaturile „responsabile”.

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;

cine nu citeşte;

cine nu ascultă muzică;

cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă  

şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;

cine nu întreabă de frica să nu se facă de râs şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte

întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna

că „a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul

fapt de a respira.

Doar răbdarea  cuminte  ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim…

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare

Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul

Dacă va fi să plângi, plângi de bucurie

Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale

Dacă va fi să furi, fură o sărutare

Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica

Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire

Dacă va fi să doreşti să fii fericit,   

doreşte-ţi asta în

fiecare zi…”

PABLO NERUDA

***

Să urmăm îndemnul Poetului şi să încercăm să fim fericiţi.

Personal, încrederea neclintită 

pe care o am în Inteligenţa Universală, în Dumnezeu mă face fericită. 

Cu Iubire şi Recunoştinţă 

Jeniţa Naidin 

Joi, 28 Februarie 2019 


James Allen – Cum gândeşte omul

Atunci când doi autori, Debbie De Voe şi Gay Hendricks, 

 au interpretat modern, şi au completat fericit cartea: 

Cum gândeşte omul,   au fost inspiraţi să lase la sfârşitul lucrării

 şi textul original „în limbajul victorian al timpului său”.

Şi dedicaţia autorilor ne bucură sufletul:

„Dedicăm această lucrare memoriei lui James Allen, drept recunoştinţă pentru milioane de vieţi atinse de cuvintele lui pline de iubire.”.

 Câteva din cuvintele  lui James Allen doresc să citim astăzi.

Citez:

„Gând şi Scop 

Dacă nu asociezi gândurilor tale un scop precis, nu vei realiza nimic.

Cei mai mulţi oameni permit majorităţii gândurilor lor să „plutească fără ţintă”  pe oceanul vieţii.

Lipsa unui ţel este un viciu, astfel că această derivă nu trebuie să continue pentru cel care cârmeşte vasul departe de catastrofă şi de distrugere.

Oamenii care nu au un scop central în viaţă cad uşor pradă grijilor, temerilor, necazurilor şi autocompătimirii, care toate sunt indicatori ai slăbiciunii şi conduc 

– la fel de sigur ca şi actele deliberate de răutate –

      Spre eşec, nefericire şi pierderi, întrucât slăbiciunea nu poate dăinui într-un univers în evoluţie.

Un om ar trebui să-şi stabilească un scop îndeptăţit în inima lui şi să acţioneze în vederea îndeplinirii lui. El ar trebui să facă din acest scop punctul central al gândurilor sale.

Obiectivul poate lua forma unui ideal spiritual, sau poate fi  un obiect material, după natura lui la momentul respectiv.

Dar, indiferent de natura lui, ar trebui să-şi concentreze  stăruitor forţa mentală asupra obiectivului propus.

El ar trebui să facă din acest scop sarcina supremă şi să se dedice îndeplinirii lui, fără să permită gândurilor să rătăcească în capricii efemere, pofte şi închipuiri.

            Aceasta este calea supremă către autocontrol şi spre adevărata concentrare a gândului. Chiar dacă nu reuşeşete, în mod repetat, să-şi îndeplinească obiectivul 

 (aşa cum se va întâmpla, cu siguranţă, până ce va depăşi orice slăbiciune),  tăria de caracter câştigată va fi pe măsura adevăratului lui succes, iar ea va fi punctul de plecare pentru mai multă putere şi pentru noi succese în viitor.

[…]

Chiar şi cel mai slab suflet care îşi cunoaşte propria slăbiciune şi care crede în acest adevăr

– că forţa se poate dezvolta doar prin efort şi practică – va începe imediat să se străduiască, ca să adauge efort după efort, răbdare peste răbdare şi forţă peste forţă, care nu va înceta niciodată să evolueze, pentru a  ajunge în final la o putere divină.

  Aşa cum oamenii cu slăbiciuni fizice pot deveni puternici printr-un antrenament atent stăruitor, aşa şi oamenii cu o voinţă slabă pot căpăta fermitate stăruind în practicarea unei gândiri pozitive.

A renunţa la slăbiciune, a găsi un ţel şi a gândi cu direcţie, înseamnă să intri în rândul oamenilor puternici, care înţeleg că eşecul este unul dintre drumurile care duce spre succes.

[…] 

Gândul asociat ferm unui scop devine o forţă creatoare.

[…]

Cel ce va face asta, va deveni stăpânul conştient şi inteligent al puterilor lui mentale.”   

Minunate cărţi ne scoate Dumnezeu în cale! 

Despre cartea asta, şi, citind chiar cuvintele acestui minunat autor, vom mai vorbi.

Astăzi, de Ziua în care s-a născut, acum 42 de ani,

Cristian, fiul meu mezin, ne oprim aici.

LA MULȚI ANI! Cristian! Dumnezeu să fie cu tine în orice clipă a vieții tale.

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Naidin 

Marţi, 26 Februarie 2019 


Subconştientul este Dumnezeu -VI-

Bunătatea este baza vieţii.

După cum ştim, prin Bunătate şi Recunoştinţă inima noastră primeşte forţele creatoare ale Cosmosului.

În linişte şi tăcere, să ne adresăm Subconştientului nostru, Lui Dumnezeu cu afirmaţii privind dorinţele noastre legitime.

Când menţinem  mereu în minte o atitudine pozitivă şi de credinţă vom primi răspuns la rugăciunile noastre.

Este bine să credem şi să spunem, în meditaţie,  următoarele:

                 Dumnezeu este Iubire fără limite, inteligenţa absolută, înţelepciunea infinită, armonie perfectă, frumuseţe de nedescris.

Odată ce ne înălţăm conştiinţa spre aceste calităţi ale divinităţii generăm vibraţii spirituale înalte, de armonie, sănătate, pace şi linişte.

Astfel, toată puterea şi dragostea lui Dumnezeu se concentrează spre cel care crede.

Gândurile menţinute mai mult timp determină Subconştientul să acţioneze întocmai în direcţia gândului.

Subconştientul se află în legătură cu Sursa vieţii, asta explică şi funcţionarea corpului fizic, fără ca omul să facă nimic pentru ca inima să bată, plămânii să respire, la fel şi funcţionarea  ficatului, aparatului digestiv, rinichii, etc..

Sentimentul nostru că va fi bine atrage prin rezonanţă binele.

Este esenţial să armonizăm intelectul, conştientul cu Subconştientul, deoarece Subconştientul execută ceea ce gândim  conştient puternic mereu şi clar.

Prin  credinţa că suntem ceea ce gândim, să  ne împăcăm cu noi înşine, să încercăm să ne cunoaştem pe noi înşine  şi să menţinem doar gândurile cele mai folositoare unei existenţe luminoase, liniştite. Orice problemă ivită în viaţa noastră   are o soluţie.

Artă Ileana Rus

Şi acum o poveste despre Înţelepciune:

„Odată,  Socrate a fost întrebat de un tânăr cum poate să dobândească Înţelepciunea. Socrate i-a răspuns: „Vino cu mine”. L-a dus la un râu şi l-a ţinut cu capul sub apă până când tânărul era pe punctul să se sufoce.  

Când acesta şi-a recăpătat  cunoştinţa, Socrate l-a întrebat:

 „Ce-ţi doreai mai mult când erai cu capul sub apă?”

„Aer” a răspuns tânărul.

Socrate i-a spus:

„Când vei aspira la Înţelepciune tot atât de mult cât doreai o gură de aer, vei dobândi Înţelepciunea.”

Odată cu înaintarea în vârstă oamenii devin mai Înţelepţi.

Omul devine ceea ce gândeşte în profunzimile sufletului său. Numai schimbarea atitudinii mentale ne poate ajuta să rămânem mereu tineri, căci Subconştientul este tiparul fidel al gândurilor  noastre.

Urmăriţi ca în fiecare zi să aflaţi sau să faceţi ceva nou.

Când înaintează în vârstă, omul să ştie că mintea rămâne la fel de ageră şi activă,

fiindcă este inspirată de către Subconştient,

care acţionează fără a fi influenţat de Timp, exact ca şi  Dumnezeu.

Subconştientul este Dumnezeu.

 Prin toate lucrurile pe care  le facem să dorim a acumula cât mai multă Iubire faţă de  Inteligenţa Cosmică, faţă de Mintea Universală faţă de Dumnezeu. 

Rugăciunea, 

 făcută cu credinţa care mută munţii,  

ne aduce Intuiţii, Linişte şi Bucurie lăuntrică. 

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa  Naidin

Luni, 25  Februarie 2019 


TĂCERE

Sunt momente  când Omul rămâne tăcut în faţa Vieţii.

Astăzi, 22 Februarie 2019 am ales tăcerea şi Rugăciunea.

Sufletul meu poate vorbi acum cu Dumneavoastră

doar prin  imagini frumoase

pe care le-am fotografiat cândva.

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Naidin

Vineri,  22 Februarie 2019      


Ioan Mititean- Un Om de cultură autentic

Atunci când cititorii reuşesc şi actul scrierii despre ceea ce au lecturat îşi aduc un aport însemnat pentru informarea publicului.

Domnul Ioan Mititean a citit o carte importantă şi ne aduce la cunoştinţă conţinutul ei.

Vă invit să citiţi:

«DAN POPESCU SPOREȘTE AVUȚIA CULTURALĂ PRINTR-UN NOU VOLUM

 Zilele trecute am fost anunțat că la un chioșc din oraș, ne  așteaptă o nouă carte  sub semnătura  omului de la poale de munte, scriitorul și jurnalistul DAN POPESCU, care ne-a onorat cu  cartea intituilată Viața în „Cuibul visurilor” în anul Centenarului, scoasă la Editura Napoca Star. Cartea de față, la fel ca și celelalte, construiește o realitate și e purtătoarte de valori pe urmele adevărului, definește simțăminte, trăiri și pasiuni ce duc la dezvoltarea proceselor intelectuale ale cititorilor. O carte de factură umană scrisă în arta ingeniozității, cu episoade din Cuibul Visurilor, de pe pământul făgăduinței marelui nostru romancier Liviu Rebreanu, axată pe un sistem de valori  în care iubirea de Dumnezeu  și de Țară primează, ca elemente caracteristice neamului românesc, înrădăcinate în spațiul propriu.

În „Cuibul visurilor”, spune autorul, este o structură a comuniunii prin cultură, care nu este doar un buchet ornamental pe pieptul unei societăți, ci o tendință spre lumea libertății de a fi și a gândi, spre descătușarea minții omului de a vedea lumea prin gânduri curate și prin vise, reconstituind-o prin măreție, așa cum prevede jurământul creatorului.

Dan Popescu este tot mai prezent în lumea scrisului, are mereu în obiectiv Muzeul din Maieru și activitățile ce se derulează aici  prin implicarea unor cărturari măiereni și din alte zone, oameni minunați ce-și deschid porțile sufletului, dăruind ceva din comorile lor de înțelepciune cum sunt  fiii satului:   

prof. univ. dr. Lazăr Avram, ing. Pantelimon Avram, ing. Viluț Cărbune, jurnalist Macavei Al. Macavei,  prof. univ. dr. Traian Scridon, sărbătoriți în sala festivă din  Cuib, cu prilejul obținerii titlului de „Cetățean de onoare” ai comunei, ce au făcut un legământ curat cu sufletul neamului măierean.

Cartea de față este un pilon principal al Cuibului și parcă ne îndeamnă să-l recitim pe Rebreanu ce a adus noi valențe lumii și vieții. Autorul aduce în prim plan cărțile prietenilor și colaboratorilor din tagma scriitoricească ca de exemplu: distinsa poetă și pictoriță Virginia Brănescu, prin cartea – album de la pagina 14, cu tablouri și poezii  realizate de un suflet care caută mereu imaginea de dincolo de aparențe. La pagina 18 vorbește despre limbajul poetic a tânărului poienar, directorul Editurii Napoca Star, Dinu Virgil, care eliberează o anumită stare sufletească proprie, fluent în versul cu rimă clasică, ce-l ajută constant să-și organizeze expresia artistică în care armonia joacă rolul central. Dincolo de semne, este cartea  semnată de  Lazăr Avram de la pagina 21, susținută  cu argumente de scriitorul  Icu Crăciun, ce-l apropie pe autor de spațiul mioritic blagian. Florile lui Valeriu Mureșan, membru în Liga Scriitorilor, adună  o sumă de mesaje lirice puse în țesătura propriei sale originalitați.

Poetul cu rădăcini în Telciu și Chiuza, râmâne acolo și observă tot ce se întâmplă sub streașina acestei veșnicii. La pagina 32, autorul descrie o sărbătoare a cărții de la Poiana Ilvei, fiind alături de cartea „Acasă”, autor poienarul Grigore Guzu, care și-au dat mâna sub patronajul Ligii Scriitorilor, în Poiana Soarelui, unde șoapta vântului se înfășoară într-o liniște ancestrală, iar oamenii își luptă veșnicia prin viguroasele lor rădăcini, înfrățindu-se cu codrul și sfintele tradiții.

La pagina 38, intrăm în odaia Jeniței Naidin care ne expune cartea „Scrisul și cititul”, o carte a rugăciunii inimii în care ne vorbește despre iertare, prin care intrăm în planul libertății adevărate, iar Dumnezeu ne face părtași la libertatea Sa.

Un semn al valorii iubirii supreme investite în om sunt și cărțile scriitorilor: Mircea Daroși, cu „Cartea Neposului” și Macavei Al. Macavei cu „Amalgam”, cât și comentariile altor scriitori despre scriitorul rodnean, ca de exemplu:

Ioan Mititean, Virginia Brănescu, Ioan Lazăr, Jenița Naidin, Floarea Pleș și Mircea Daroși, care redeschid cititorilor apetitul pentru cultură, pentru frumos, analize  ce limpezesc probleme de ansamblu din viața autorului și mesaje ce se învăluie într-un adevăr spiritual cum sunt cărţile:  

Academia Artelor Tradiționale din România,  Academia satului românesc în anul Centenarului,  Elevi basarabeni în Cuibul visurilor,  Înălțarea Domnului și Ziua Eroilor, sărbătorite la Maieru,  Liviu Rebreanu și provinciile istorice românești, la Cuibul visurilor,   Lucian Blaga la Bistrița,   Portrete de dascăli măiereni,   Picătura de suflet,   Poem de iubire, Virgil Șotropa la 150 ani de la naștere,   Studii critice,    Sărbătoarea Sânzienelor la Maieru  și Vreau să las ceva în urma mea,

Toate, creații artistice cu gânduri, idei, sentimente, stări  cu noi și noi nuanțări cu  substanță morală și nevoia autorului de a comunica și împărtăși cu tainele discrete ale vieții.».

Ioan Mititean 

    (articol preluat din Ziarul Răsunetul din 14.02.2019) 

Felicitări Domnule Profesor  Ioan Mititean!  

Se vede că vă trageţi seva din Oraşul Academicienilor-NĂSĂUD.

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Naidin

Marţi, 19 Februarie 2019


Subconştientul este Dumnezeu -V-

Pe măsură ce avem timp, printr-o analiză sinceră,  observăm că suntem reflectarea gândurilor noastre.

În mod  conştient să ne îndreptăm gândurile spre ceea ce dorim să fie realitate, iar Subconştientul, în mod fidel răspunde gândurilor ce sunt puternic şi constant menţinute.

Tuturor ne  vin în minte tot felul de gânduri. Ştiind  că pot deveni realitate, adică, ceea  ce gândim se poate materializa, avem de  făcut următorul lucru: cum ne vine în cap un gând greşit, negativ, imediat să îl înlocuim cu gândul contrar, adică cu cel care imaginează ceea ce dorim cu adevărat.

Noi deţinem puterea de  a alege. Atunci să alegem gândurile: 

 de a fi sănătoşi,

capabili de fapte bune,

hotărâţi să fim smeriţi, cu credinţă în Dumnezeu.

Subconştientul va acţiona în sensul alegerilor noastre conştiente sau inconştiente, pentru că facem şi alegeri inconştiente, cât şi din neştiinţă, grabă, mândrie.

Odată cu alegerea noastră de a ne conştientiza modul cum trăim, analizându-ne sincer faptele, prin accesarea cu credinţă a Divinităţii, putem să reparăm şi să ne schimbăm viaţa.

Este important  să gândim că problemele din viaţa noastră se vor rezolva.

Personal, am încredere în faptul că mă aştept să fie mai bine. 

Am analizat şi ştiu că am avut şi aşteptări nerealiste, dar din moment ce există posibilitatea de îndreptare  a lucrurilor, am decis să  îmi supraveghez gândurile şi să judec ce consecinţe ar avea anumite gânduri şi acţiuni ale mele.

Suntem răspunzători pentru noi înşine ca persoane adulte, mature.

Am mai spus, şi asta în urma unei analize ample a propriei mele vieţi, şi anume că:

 noi suntem cauza a tot ce ni se întâmplă, dar înainte de a da exemple, precizez faptul că mă refer la un ansamblu misterios când spun că noi suntem cauza a tot ce ni se întâmlă. 

Din acest ansamblu misterios, cum îl  numesc eu, pe lângă alegeri bune, conştiente, cât şi alegeri din neştiinţă, din imaturitate, din lipsă de trezvie, ş.a.m.d. face parte şi tot ce ne este încifrat în noi, deci ceea ce  este un dat al nostru.

Subiectul merită dezvoltat mai târziu. Cândva voi da mai multe  exemple din viaţa mea, cum am gândit, în anumite momente de viaţă,  într-un anumit fel, fiind convisă că acele gânduri sunt bune, şi, după mai mulţi ani, am constatat că acel mod de a gândi nu era realist, şi am început să repar.

Oricum, după umila mea părere  e splendid să gândim aşa,   că noi suntem cauza a tot ce ni se întâmplă, pentru că în acest fel nu mai dăm vina pe alţii, iar asta  ne ajută pe toţi în această conveţuire interdependentă proprie omului vieţuitor pe Pământ. 

(va urma)

*

Prin toate lucrurile pe care  le facem să dorim a acumula cât mai multă Iubire faţă de Mintea Cosmică, faţă de Inteligenţa Universală, adică, faţă de Dumnezeu.

Să avem încredere neclintită în Subconştient, adică în Dumnezeu.

Rugăciunea, 

 făcută cu credinţa care mută munţii,  

ne aduce Linişte şi Bucurie lăuntrică. 

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa  Naidin

Luni, 18  Februarie 2019 


Îmi e dor de Mama

În Ziua de Sâmbătă, 17 Februarie 1996, mă aflam la serviciu pentru că era urgent să predau Raportul la o Lege  ce fusese dezbătută şi aprobată de Comisia pentru Muncă, unde lucram atunci, şi urma să intre în dezbatere la Plen, şi, a sunat telefonul:

Mama Plecase… Mămica mea îşi luase zborul spre Eternitate.

Azi sunt 23 de ani de când mă ajută, prin vise minunate,  cu Sufletul ei de Aur din Cer.

În anul 2017 am fost în satul natal la mormântul Părinţilor şi al fratelui meu, dar împreună cu Naşa mea de botez, Elena Ichim, am fost şi la Mănăstirea Giurgeni.

Atunci  Sfântul Antonie era în viaţă. 

Astăzi, 17 Februarie 2019, la un an de când a Plecat şi el în Eternitate, la 17 Februarie 2018, oamenii au îmbrăcat în trandafiri mormântul de la Mănăstirea Giurgeni.

Câteva cuvinte despre acest lăcaş de cult:  Mănăstire despre care pe internet scrie:

Mănăstirea Giurgeni are hramul Nașterea Maicii Domnului,  este  de rit  creştin-ortodox,  se află în  satul Giurgeni, comuna Valea Ursului, la o distanţă de 28 Km.  de oraşul Roman, şi la 10 Km de satul meu natal, Băbuşa.

Vă prezint fotografii pe care le-am făcut la Mănăstirea Giurgeni, în 2017. 

Mănăstirea Giurgeni foto: Jenița Naidin, 2017
Nașa mea în biserica Mănăstirii Giurgeni. foto Jenița Naidin, 2017.

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Naidin

 Duminică, 17 Februarie 2019


Subconștientul este Dumnezeu – IV-

Este ştiut faptul că misterioasele şi miraculoasele puteri ale Subconştientului  sunt dintotdeauna, sunt universale şi nu le-a creat  nici un om,  nici vreo religie, biserică, savant, sau vreo ştiinţă anume.

Marile legi ale  Vieţii, adevărurile eterne au precedat orice religie.

Atunci când gândim cu sufletul ceea ce dorim perseverent să se manifeste este preluat de Subconştient şi  acesta va răspunde. Experimentaţi cu încredere, eu am reuşit, dar am avut şi am gânduri legitime, rezonabile, îndreptate spre binele celorlalţi şi acceptate de Dumnezeu.

Noi, oamenii nu suntem la fel. Există oameni cu gândire pozitivă,  plini de încerdere, „Magnetizaţi”, şi oameni cu gândire nagativă, cu teamă permanentă în suflet, cu prejudecăţi, care privesc totul cu incertitudine, egoişti, fără credinţă, adică „Demagnetizaţi”.

Ceea ce trebuie spus este că toţi oamenii au în interior această putere a Subconştientului,  

cât şi  pe aceea a  vizualizării.

Personal, anul trecut am realizat singură un proiect, prin care m-am mutat dintr-o localitate aflată la sute de kilometri de Bucureşti unde sunt fiii mei, într-o localitate apropiată de ei, numai prin credinţa în Dumnezeu, adică în Subconştient.

După ce Duhul Sfânt mi-a dat intuitiv ideea, m-am rugat vreo  cinci zile, am văzut în acele cinci zile gândul păstrat cu energie divină, am studiat ce pot face, am văzut că posibilitatea există virtual, am realizat acţiunile care reprezentau partea mea, am accesat instituţii şi persoane cu care să realizez ceea ce mi-am dorit şi, mai devreme decât am sperat, totul a devenit fapt.

Vizualizarea clară, însoţită de  Rugăciune puternică şi credinţa că e menit de Dumnezeu să fiu în viaţă şi  să îmi mai pot ajuta copiii, ceea ce doream profund, s-a materializat.

Este necesar să fim deschişi la energiile subtile, benefice din Cosmos şi la semnele divine.

La mine, ziua,  în care am avut intuiţia şi îndemnul telefonic al unei vechi Familii prietene să realizez proiectul de anul trecut era  Ziua de Rusalii, Pogorârea Duhului Sfânt, 27 Mai 2018.

Adevărul că Subconştientul este guvernat de legi asemănătoare cu principii universale din ştiinţe (fizică, chimie, matematică, etc.) îl putem explica prin faptul că în lumea noastră lăuntrică  au loc aşa zise reacţii, combinaţii, în urma cărora rezultă produşi noi, fie utili, fie inutili, chiar dăunători.

 Aşa cum legile ştiinţelor sunt valabile oriunde pe Pământ, în orice ţară, aşa şi legile ce ţin de viaţa noastră psihologică sunt universale.

Aşa că tot ce reprimăm  în Subconştient, la un moment dat se va manifesta în viaţa noastră sub forma unei experienţe anume, fie a unei  condiţionări sau a unei stări sufleteşti aparte.

Observând cum gândurile noastre sunt cauza a ceea ce ni se întâmplă, vom fi atenţi  că ele  pun în mişcare potenţialul de inteligenţă şi înţelepciune, forţa vitală şi energiile latente în  fiecare dintre noi, oamenii.   

Spun demult un adevăr, studiat pe propria mea persoană, analizându-mi cu sinceritate întreaga viaţă,  şi anume că noi suntem cauza a tot ce ni se întâmplă.  Vom mai vorbi despre asta.

Voi da exemple extraordinare din viaţa mea sufletească.

Deci să avem o gândire pozitivă, optimistă, să facem acţiunile care depind de noi şi realizările apar.  

 (va urma)

*

Prin toate lucrurile pe care  le fac doresc să  îmi crească Iubirea faţă de Mintea Cosmică, faţă de Inteligenţa Universală, adică, faţă de Dumnezeu.

Doresc să am încredere neclintită în Subconştient, adică în Dumnezeu.

Mă rog cu credinţă puternică la Dumnezeu să conştientizez  

tot ce mă  poate ajuta să trăiesc în Linişte şi cu Bucurie lăuntrică. 

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa  Naidin

Joi, 14  Februarie 2019 


« Previous page

Next page »