„Nu rezista răului”

 

Persistă lucrurile cărora le opunem rezistenţă

 

 

Vă adresez din suflet câteva cuvinte din dorinţa de comunicare, dar vă invit  şi  să priviţi în această postare  fotografii foarte frumoase pe care le-am făcut cu drag.

Am constatat,  în ultimii ani ai vieţii mele terestre, că  atunci când accept situaţia în care mă aflu şi am credinţa că este dată de Dumnezeu cu un scop mai  înalt, ştiut de El,

am Pace interioară şi seninătate.

Văd că orice mi se întâmplă mă ajută să crească Iubirea mea faţă de Dumnezeu şi faţă de tot ce mă înconjoară.  Deci, să facem toate lucrurile în  viaţa noastră cu gândul splendid de a ne creşte Iubirea pentru Inteligenţa Cosmică,  pentru Dumnezeu şi spre binele celor din jurul nostru.

Vă invit cu dragoste şi blândeţe să vedeţi cum vă simţiţi atunci când acceptaţi situaţia în care vă aflaţi aşa cum este ea în acel moment al vieţii Dumneavoastră.

Este  adevărat că, uneori,  viaţa ne aduce în cale situaţii de neacceptat, sau de nesurmontat.

Dar dacă ne propunem să acceptăm ceea ce  este în acel moment şi să ne oprim un pic, să vedem ce se întâmplă,  să spunem o Rugăciune din toată fiinţa noastră, vom avea revelaţia rezultatelor date de unul dintre cele mai profunde adevăruri ale Umanităţii:

„Nu rezista răului”.

Pentru că a rezista răului prin frământări  şi  acţiuni ce nu au dat rezultate, se ajunge la ceea ce  psihologii au spus demult, şi anume,  că:

persistă lucrurile cărora le opunem rezistenţă.

Confirm că este adevărat, pentru  că am studiat ani de zile acest fenomen.

Cu mult curaj am să afirm un adevăr personal, şi anume că în ultimul timp las durerile, de orice natură,  să se manifeste şi,  astfel,  simt crearea unui spaţiu între durere şi mine.

De ajutor este şi faptul  că toate situaţiile, bune sau rele, le ofer lui Dumnezeu, Minţii Cosmice.  Dialoghez,  desigur în gând,  cu Sursa de unde ne tragem. Gândul, pe cât posibil, permanent la Energia divină din care facem parte este reuşita ieşirii din blocajul necazurilor.

Suntem ceea ce gândim. Ştim asta. Să gândim pozitiv este de mare ajutor.

Smerenia, modestia, aduc  de multe ori şi soluţiile de rezolvare a problemelor, iar Răbdarea are un rol imens în viaţa noastră.

Iar acum, să citim  o Poezie superbă:

 

O, câte milioane de ani

 

O, câte milioane de ani

de-adâncă penitenţă

şi îndelungă pregătire

ţi-a trebuit, Ţărână-Mamă,

să faci să înflorească

bobocul fragedei  mâdhavi?…

Această-ntruchipare-a bucuriei

a fost culcată şi ascunsă

de-a lungul veşniciilor,

în sânul celui Nevăzut.

 

La fel de fragedă şi-ascunsă

în adâncimea inimii îmi creşte

speranţa că-ntr-o bună zi

de la sfârşitul celor mai

îndepărtate cicluri –

un zâmbet larg de bucurie

veniv-a să-nflorească-n vârful

pădurilor primăvăratice

din lumea visurilor mele!

 

Rabindranath TAGORE

 

Vă doresc conectare, pe cât posibil permanentă,  cu Inteligenţa Cosmică, cu Dumnezeu.

 

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa  Naidin

Luni,  21  Ianuarie 2019  

 


Bucuria mea

Astăzi v-am pregătit fotografii foarte  frumoase e care le-am făcut în diferite colţuri ale României şi vorbim despre  Sfântul Serafim de Sarov pe care l-am numit:

Bucuria mea 

 

Serafim de Sarov cât a vieţuit pe Pământ, avea darul de a întări, însenina şi vindeca oamenii doar prin simpla sa prezenţă.

Pentru asta, însă, trebuia să ajungi în pădurea Sarov să îl întâlneşti.

Este plecat în Ceruri demult, dar continuă să ajute prin ceea ce Dumnezeu i-a hărăzit.

Serafim de Sarov  îşi întâmpina vizitatorii cu aceste cuvinte: Bucuria mea.

Mă gândesc ce splendoare se năştea în sufletul (psihicul) acelor oameni care ajungeau  în faţa lui de stări sufleteşti grele, de îngrijorări şi boli, când auzeau că pentru Sfânt ei erau Bucuria lui!

Este necesar să ai în interiorul tău o imensă dragoste dumnezeiască pentru a o insufla atâtor suflete.

După cum ştim, înainte de a sta într-o chilie în pădurea Sarov din Rusia, unde primea foarte multă lume, Sfântul Serafim de Sarov a petrecut 1000 de zile de rugăciune pe o piatră din acceaşi pădure.

Pentru România ajutorul acestui Sfânt este cunoscut şi prin faptul că a fost din Cer îndrumătorul duhovnicesc al  lui Arsenie Boca.

Acum, când scriu aceste gânduri, mi-am amintit cum spunea Sfântul Ardealului Arsenie Boca:

„Să facem faptele noastre din libertate şi dragoste, să ştim că Dumnezeu ne-a trimis în lumea aceasta pământeană ca să învăţăm să ne lepădăm de  ea şi să căutăm viaţa adevărată”.

Copilul Prohor, Sfântul Serafim Sarov de mai târziu, a fost ocrotit din primii ani de viaţă de Maica Domnului. Este cunoscută întâmplarea când a căzut din clopotniţă la vârsta de 7 ani şi nu a păţit nimic, astfel încât oamenii au crezut mai puternic în Dumnezeu căci numai îngerii ar fi putut să îl ducă jos pe copil pe aripile lor.

Merg cu gândul la Psalmul lui David: „Că îngerilor Săi va porunci pentru tine, ca să te păzească întru toate căile tale. Pre mâini te vor ridica, ca nu cândva să împiedici pe piatră piciorul tău.” (Psalm 90, Laudă cântării lui DAVID, verset, 11, 12, Psaltirea, ediţie 1939).

 

În anul 1778,  la 20 noiembrie, către apusul soarelui, în ajunul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, tânărul Prohor a fost luat în grija Sfintei Fecioare la Sarov pentru a-şi îndeplini ţelul vieţii: „dobândirea harului Duhului Sfânt”.

Şi l-a dobândit.

Sfântul Serafim de Savov a dobândit Duhul Sfânt precum odinioară Iov:

„3. atâta timp cât încă suflarea mea e’n mine

şi nările-mi se umplu de duh dumnezeiesc,

  1. aceste buze nu vor grăi fărădelegi,

nici sufletul din mine minciuni va cugeta.

  1. Nu, nici prin gând nu-mi trece să spun c’aveţi dreptate;

pân’la mormânt striga-voi că sunt nevinovat:

  1. la sân îmi strâng dreptatea, şi nu voi înceta,

Că nu-mi cunosc în viaţă ceva nepotrivit.”

(Am citat din Biblia Bartolomeu, pag. 27, Iov, Capitolul 27, versetele 3-6)

Dreptul Iov, deşi suferea, nu accepta sfatul prietenilor de a se supăra pe Dumnezeu pentru că simţea în nările sale Duhul Sfânt.

Spunea că dacă l-ar huli pe Dumnezeu acesta ar pleca de la el.

El avea încredere în Dumnezeu şi El era cu el permanent, de aceea simţea răsuflarea lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, în nările sale.

Întotdeauna am analizat în viaţa mea faptul că încrederea este o minune, cei care nu au încredere în noi, ne pierd.

Există şi excepţii când Iubirea noastră e aşa de puternică şi nu cade, deşi din partea acelor fiinţe simţim – în anumite perioade ale vieţii – că nu au încredere în noi.

Cu certitudine aici vorbim de iubirea mamei pentru copiii ei!

Pentru că mama iubeşte necondiţionat.  Aşa a făcut-o, aşa a înzestrat-o Dumnezeu!

 

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Sâmbătă, 19  Ianuarie 2019

 

 

 


Octavian Paler – Avem timp

 

Astăzi dis de dimineaţă am fotografiat cerul şi, cu gândul la acest Om care a realizat, ca majoritatea dintre noi, cum rezervăm prea puţin timp sau deloc pentru hrana sufletească, am mai privit un timp cum Universul a creat succesiv imagini ca nişte picturi având mereu alte culori.

Vă             invit să priviţi fotografii şi să citiţi sau recitiţi gânduri şi cuvinte înţelepte.

 

„ Avem timp

Avem timp pentru toate

      Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,

să regretăm că am greşit şi să greşim din nou,

să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,

avem timp să citim şi să scriem,

să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,

avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,

avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.

Avem timp pentru ambiţii şi boli,

să învinovăţim destinul şi amănuntele,

avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp să ne-alungăm întrebările,

să amânăm răspunsurile,

avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,

avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,

avem timp să primim lecţii şi să le uităm după aceea,  

avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.

Avem tip pentru toate.

 

Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.

Când să facem asta murim.

 

Am învăţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă

 

Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească.

Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită.  Restul… depinde de ceilalţi.

Am învăţat că oricât  mi-ar păsa mie, Altora s-ar putea să nu le pese.

Am învăţat că durează ani ca să câştigi încredere şi doar în câteva secunde să o pierzi.

 

Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă, CI PE CINE ai.

 

Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul circa 15 minute, după aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.

Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine,

 Ci cu ceea ce poţi tu să faci.

Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.

 

Am învăţat că oricum ai tăia orice lucru are două feţe.

 

Am învăţat că poţi continua încă mult timp

După ce ai spus că nu mai poţi

Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.

 

Am învăţat că sunt oameni care te iubesc Dar nu ştiu s-o arate

Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, Dar, nu am dreptul să fiu şi rău.

Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă,   

iar asta e valabil şi pentru iubirea adevărată.

 

Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu NU înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.

Am învăţat

Am învăţat că indiferent cât de  bun îţi este un prieten Oricum te va răni din când în când,  iar tu trebuie să-l ierţi.

A învăţat că nu întotdeauna e de ajuns să fii iertat de alţii

Trebuie să înveţi să te ierţi tu pe tine însuţi

 

Am învăţat că indiferent cât de mult suferi,

Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

 

Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi le-ar putea influenţa personalitatea,

 Dar că Tu eşti responsabil pentru ceea ce devii

Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc.

Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.

A învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru

şi pot vedea ceva cu totul diferit.

Am învăţat că indiferent de consecinţe

Cei ce sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore

De către oameni care nici nu te cunosc.

 

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat

Când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.

 

Am învăţat că Scrisul ca şi Vorbitul

Poate linişti durerile sufleteşti.

 

 

 

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult

Îţi sunt luaţi prea repede.

 

Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama

Unde să tragi linie între a fi amabil,  

a nu răni oamenii

 şi a-ţi susţine părerile.

 

Am învăţat să iubesc

Ca să pot să fiu iubit.” 

Octavian Paler

 

 

*****

 

În data de 7 mai 2007 Octavian Paler a Plecat în Eternitate!

În urma lui au rămas   cărţi, dar şi cuvinte înţelepte ca şi cele de mai sus.

Să îl citim, deci!

 

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Naidin 

Luni,  14 Ianuarie 2019   


Un mare Adevăr

Viața pe Pământ nu ne-a fost dată ca să nu ne poată fi luată.

Acesta este un mare Adevăr!

„Ştiu că va veni ziua 

În care nu voi mai vedea această lume.

Viaţa îşi va lua  bun rămas în tăcere.

Trăgând ultima cortină înaintea ochilor mei.

Totuşi,  noaptea stelele vor străluci

Şi dimineţile se vor naşte ca şi până acum,

Iar orele se vor înălţa ca valurile mării,

Aducând cu ele bucurii şi dureri.

Când mă gândesc la acest sfârşit al clipelor mele,

Zăgazul timpului se sparge

Şi, prin lumina morţii, zăresc

Lumea ta cu comorile sale indiferente.

Rare sunt  vieţile lipsite de importanţă,

Rareori stai în ultimul rând.

Lucruri după care am tânjit în zadar.

Şi lucrurile pe care le-am obţinut – ducă-se.

Lasă-mă să am cu adevărat numai

Lucrurile pe care le-am refuzat şi le-am trecut întotdeauna cu vederea.”   

Rabindranath Tagore  

 

***  

Cât mai suntem pe Pământ să ne cercetăm sufletul, să ne rugăm unii pentru alţii, să ne acordăm ajutor unii altora.

Trăim într-un mental colectiv profund rănit.   Sufletul colectiv al lumii este rănit, doare.

Noi oamenii, fiecare dintre noi putem ajuta prin gânduri pozitive, gânduri spre binele celorlalţi.

Să avem gânduri de armonie, pace, Iubire.

Toată lumea este în suferinţă, dar până la urmă suferinţa este individuală, chiar dacă sunt şi suferinţe împreună.

Suferinţa este o durere care face ca viaţa noastră să nu mai aibă sens. Când suntem în suferinţă este bine să vorbim cu blândeţe şi să conştientizăm despre ce este vorba.

Este necesar să depăşim modul de a gândi că suntem victime. Când ceilalţi se manifestă cu mânie, să ne gândim că nu reuşesc să îşi rezolve altfel problemele.  Să îi ajutăm cu tot ce se poate. Dacă nu îi putem ajuta, să îi înţelegem şi să ne rugăm pentru ei.

Persoanele adulte,  în orice tulburare sufletească s-ar  afla,  este necesar ca la  un moment dat să conştientizeze faptul că  au responsabilitatea să îşi îndeplinească  autonom nevoile esenţiale în cadrul realităţii în care trăiesc, realitate care are  norme, limite, repere. Prin conştientizare, aceste persoane vor vedea diferenţa între viaţa pe care o duc ele  şi valorile recunoscute ca norme acceptate de societate şi ceilalţi  semeni ai lor.

Până la urmă, vor vedea că nimeni în afară de ei înşişi nu poate să le rezolve problema cu care se confruntă decât ei înşişi apelând la Dumnezeu cu credinţă.

Acesta este un mare Adevăr!

Împreună cu Dumnezeu şi acele persoane care  nu-şi pot împlini nevoile omeneşti fundamentale învaţă cum să se apropie de oamenii din jurul lor, în loc să îi respingă, şi să stabilească cu ei legături  ce îi vor ajuta chiar să poată face anumite lucruri încât să trăiască sentimentul că au valoare.

Fiecare om este un suflet, un spirit, o conştiinţă şi este inclus în Dumnezeu.

De aceea să nu ne pierdem speranţa în orice situaţie ne-am afla şi să nu uităm că suntem temporari aici pe Pământ.

Dar până la Plecare, fiecare om are datoria să se angajeze într-o luptă responsabilă chiar în cadrul unei realităţi greu de trăit, dureroase, şi,  prin ceea ce va face să spere că în final va dobândi posibilitatea să-şi împlinească nevoile fundamentale într-o măsură cât mai mare.

Orice om este fericit atunci  când este autonom, independent şi îi mai ajută şi pe cei din jur.

Acesta este un mare Adevăr!

Prin Credinţă autentică, reală în Dumnezeu,  orice om reuşeşte ca mâhnirile lui puternice să nu dureze şi astfel să fie sănătos sufleteşte.  Bunătatea este baza vieții. Omul bun la suflet este sănătos psihic, sufletește.

Acesta este un mare Adevăr!

Oamenii care au resentimente, care păstrează supărările și nu iartă, sunt ființe care suferă sufletește, iar ca să fie sănătoase,  au de făcut un lucru important:

să ierte, să înțeleagă, să iubească.

Acesta este un mare Adevăr!

Omul are sufletul religios din naştere.  Mai târziu există posibilitatea ca cei din jur să îl deturneze de la legătura lui cu Sursa de unde a venit, să îl facă ateu.

Acesta este un mare Adevăr!

Toate religiile Lumii  sunt îngăduite de Creator, de Inteligenţa Cosmică, iar fundamental pentru Om este să respecte Legile divine.            Acesta este un mare Adevăr!

Vă doresc un An Nou cu Pace şi Sănătate Dragi cititori.

La mulți ani!

 

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Marţi,  8 ianuarie  2019


30 Decembrie 2018 – Imn

flori de DIDIȚEL pe care le-am adus în locuință în primăvara anului 2014, culese de pe dealurile de lângă Mănăstirea NICULA jud. Cluj

În aşteptarea Noului An, 2019,

când avem un răgaz,

să citim Imnul Dragostei şi să iertăm fără rest.

 

Apostolul Neamurilor,  PAVEL,

care cu 14  scrisori a ajutat evoluţia şi schimbarea Lumii de după Iisus,

a scris o scrisoare către oamenii din Corint – IUBIREA.

Am tehnoredactat textul pentru a fi mai atenţi la conţinut:

 

„Iubirea

De-aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar dacă n’am iubire făcutu-m-am aramă şi chimval zăngănitor. 

 Şi de-aş avea darul profeţiei şi de-aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa şi de-aş avea credinţa toată să pot muta munţii, dar dacă n-am iubire, nimic nu sunt.

Şi toate averile mele de le-aş împărţi şi trupul meu mi l-aş da să-l ardă, dar dacă n-am iubire, nimic nu-mi foloseşte.

– Iubirea rabdă’ndelung;

 – iubirea se dăruie,

– ea nu invidiază;

 – ea nu se trufeşte,

– nu se îngâmfă;

– ea nu se poartă cu necuviinţă,

– nu-şi caută pe ale sale,

– nu se întărâtă,

– nu ţine’n seamă răul,

– nu se bucură de nedreptate,

– ci de adevăr se bucură;

– pe toate le suferă, pe toate le crede,

– pe toate le nădăjduieşte,

– pe toate le rabdă;

– iubirea niciodată nu se trece.

Fie ele profeţiile: pieri-vor; fie ele limbile: înceta-vor; fie ea ştiinţa: pieri-va.

 Că’n parte cunoaştem şi’n parte profeţim. Dar când va veni ceea ce-i desăvârşit, atunci ceea ce-i în parte se va desfiinţa.

Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil;

dar când am devenit bărbat, le-am desfiinţat pe cele ale copilului.

Căci acum vedem prin oglindă, ca’n ghicitură; dar atunci faţă către faţă.

Acum cunosc în parte; atunci însă deplin voi cunoaşte, aşa cum şi eu deplin sunt cunoscut.

Şi acum rămân:

credinţa, nădejdea, iubirea, acestea trei;

dar cea mai mare din ele este iubirea.”.

 

 

*

*   *

*    *    *

*    *    *    *

 

Vă doresc din suflet  La mulţi ani!

 

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Duminică, 30 Decembrie 2018

În  braţele  lui  Dumnezeu


Un prilej să reflectăm

Vă invit cu Blândeţe şi Dragoste  să citim cuvinte de folos nouă tuturor gândite de un Om de ştiinţă pe care îl admirăm, îl preţuim, Carl Gustav Jung:

 

„Nimic nu are o influienţă mai puternică din punct de vedere psihologic asupra mediului lor şi, în special, asupra copiilor lor decât viaţa netrăită a părinţilor.”

„Dacă vrem să schimbăm ceva la un copil, trebuie ca mai întâi să examinăm acel lucru şi să vedem dacă nu cumva e ceva pe care am putea mai bine să-l schimbăm în noi înşine.
Întâlnirea dintre două personalităţi este asemănătoare contactului dintre două substanţe chimice: dacă există vreo reacţie, ambele se transformă.

*

Dezvoltarea personalităţii este o asemenea fericire încât trebuie plătită scump…

Ea înseamnă mai mult decât spaima de singurătate, ea înseamnă şi fidelitate faţă de propria sa lege.
Personalitatea, realizare totală a deplinătăţii fiinţei noastre, e un ideal de neatins.

Dar faptul că e de neatins nu impietează asupra unui ideal, căci idealurile sunt doar călăuze şi niciodată ţeluri.

*

Puterile creative pot, la fel de uşor, să devină distructive.

Rămâne doar la latitudinea personalităţii morale dacă acestea vor fi folosite pentru a face lucruri bune sau rele.

Şi dacă ea lipseşte, niciun  profesor nu o poate furniza, nici nu-i poate lua locul.

*

Cel care se apără de nou, de străin, regresând spre trecut, este în aceeaşi condiţie neurotică ca şi cel ce se identifică cu noul, fugind de trecut.

Singura deosebire este că unul se înstrăinează de trecut, iar celălalt – de viitor.

Amândoi fac, în principiu, acelaşi lucru: îşi salvează îngustimea conştientului, în loc să lase conflictul contradicţiilor să izbucnească, sfărâmând totul,  

spre a-şi construi apoi o stare de conştiență de nivel mai înalt şi cu orizont mai larg.

 *

Viziunea îţi va deveni clară doar în momentul în care vei privi în inima ta…  

Cine priveşte în afară, visează.  

Cine priveşte înăuntru, se trezeşte.

*

Crearea unui lucru nou nu se face cu ajutorul raţiunii, ci prin jocul instinctului, 

care acţionează dintr-o necesitate interioară.

Mintea creativă se joacă cu obiectele pe care le iubeşte.

*

Corpul este partea materială,  fizică, a fiinţei însufleţite, care posedă impulsuri instinctive, animalice.

Sufletul, din punct de vedere psihologic, este un fel de personalitate interioară, 

care posedă un complex delimitat de funcţii foarte clar determinate în cadrul psihismului şi care conţine totalitatea proceselor conştiente şi inconştiente.

Spiritul este principiul creator universal, sursă de energie şi inteligenţă.

Cele trei planuri care alcătuiesc fiinţa umană:

  corp, suflet şi spirit.

*

Unde stăpâneşte iubirea, nu există dorinţă de putere,

iar unde predomină puterea, lipseşte iubirea. Una o umbreşte pe cealaltă.”

*

V-am prezentat cuvinte la care merită să medităm, să reflectăm.

Şi, citind Opera lăsată lumii de după el de către savantul C.G.  JUNG,

întâlnim  deseori asemenea texte cu care să ne hrănim sufletul şi mintea.

 

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Sâmbătă, 29 Decembrie 2018

În braţele lui Dumnezeu

 

 

 


POEM despre Iubire

 cer frumos pe care l-am fotografiat azi, 28 decembrie 2018,  de la fereastră

am fotografiat iarna la geam în ziua de 28 noiembrie 2018

 

 

 

În cartea „Profetul”  de   Kahlil Gibran,

                       

citim:

                       

            Atunci Almitra zise:

„Vorbeşte-ne despre iubire.”

            Iar el îşi înălţă capul privind mulţimea,  

şi o tăcere adâncă pogorî peste toţi.  

Apoi, cu o voce mare, începu:

            „Când iubirea vă face semn, urmaţi-I îndemnul,

            Chiar dacă drumurile-I sunt grele şi prăpăstioase,

            Şi când aripile-i vă cuprind, supuneţi-vă ei,

            Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-I v-ar putea răni,

            Iar când vă vorbeşte daţi-i crezare,

            Chiar dacă vocea-I ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.

            Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă face să creşteţi, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.

            Precum ea se ridică până la înălţimea voastră, alintându-vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina soarelui,

            Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre,

zdruncinând încleştarea lor cu pământul.

            Asemeni snopilor de grâu ea vă seceră.

            Vă treieră pentru a vă descoji.

            Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.

            Vă macină până la înălbirea făinii.

            Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi,

            Ca apoi să vă hărăzească focului său,  

şi să puteţi deveni pâinea sfântă la ospăţul divin.

            Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii, şi astfel să deveniţi o parte din inima Vieţii.

            Dar dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,

            Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din treierişul iubirii,

            Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri,  

unde veţi râde dar nu cu întreaga voastră bucurie  

şi unde veţi plânge dar nu în toate lacrimile voastre.

            Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine.

            Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită;

            Fiindcă iubirii îi e de-ajuns iubirea.

            Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi:

 <<Creatorul este în inima mea>>,

 ci mai degrabă:

 <<eu sunt în inima Creatorului>>.

            Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul iubirii,   

fiindcă iubirea,  

dacă o meritaţi,  

vă va arăta drumul spre ea însăşi.

            Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini.

            Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca ele acestea să fie:

            ☼Să te topeşti şi să devii izvor ce susurul în noapte-şi cântă;

            ☼Să cunoşti durerea prea marii duioşii;

            ☼Să fii rănit de înţelegerea iubirii

            ☼Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te

            ☼Să te trezeşti în zori cu inima înaripată şi să înalţi mulţumire pentru o zi de iubire;

            ☼Să te odihneşti la ceasul amezii şi să cugeţi la extazul iubirii;

            ☼Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului;

            ☼Şi, apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru cel iubit, 

iar pe buze un cântec de laudă.”

******************************************************************************* 

  

Am cules la calculator azi, 28 Decembrie 2018 acest minunat  POEM

pentru  Dumneavoastră, cititorii mei.

 

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Naidin

În braţele lui Dumnezeu

am fotografiat cum trec avioanele pe cerul colorat superb.


Citim despre Acad. Ioan-Aurel Pop

 

Ne bucurăm să vedem cum este apreciat cel mai tânăr Preşedinte al Academiei Române,

Academician Ioan-Aurel Pop.

Dosarul de scriitor  al unei importante reviste de literatură şi cultură, Mişcarea Literară, îi este dedicat.

Să citim, deci:

«  Acad. Ioan-Aurel Pop, în revista Mișcarea literară

Nr. 4 din acest an al revistei Mișcarea literară, publicație care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România, editor Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, prin Centrul Județean pentru Cultură, se deschide cu editorialul semnat de directorul revistei, Olimpiu Nușfelean, intitulat Literatura a ținut pasul cu secolul, în care editorialistul, privind holistic peste perioada literară scursă de la înfăptuirea Marii Uniri, constată că literatura română nu a fost mai prejos de marile evenimente care au avut loc, mărturie fiind opera scriitorilor noștri, începînd cu Lucian Blaga (martor anonim la mărețul act de la Alba Iulia) sau Liviu Rebreanu și ajungînd pînă în zilele noastre.

Istoria și-a pus adesea amprenta asupra literaturii, uneori nu tocmai fericit, dar literatura nu a ezitat să marcheze anumite evenimente, care, evident, pentru a se împlini, au nevoie și de pana scriitorilor. Demersul literar a asistat, discret adesea, dar ferm, istoria. Opere literare semnificative au apărut constant în spațiul național.

Dosarul de scriitor al revistei este dedicat acad. Ioan-Aurel Pop, Președinte al Academiei Române și rectorul Universității Babeș-Bolyai, una dintre personalitățile puternic vizibile în Anul Centenar, care, „prin lucrările științifice, articolele și conferințele sale, a contribuit ferm la cunoașterea și înțelegerea multor aspecte legate de istoria noastră, de Marea Unire, fiind un serios ambasador al acestui Centenar”, după cum se consemnează în editorialul revistei.  Despre istoricul pentru care istoria este o adevărată experiență de viață scriu pr. Ioan Chirilă ph. d., Irina Petraș, Mircea Popa, Mircea Gelu Buta, Menuț Maximinian, Politica faptului împlinit se intitulează textul unei conferințe oferit de istoric revistei bistrițene. În interviul luat de Olimpiu Nușfelean, acad. Ioan-Aurel Pop afirmă că folosirea istoriei ca experiență de viață este fundamentală. Se vorbește aici despre rolul istoriei și al istoricilor, relațiile istoricului cu documentele, istoria colectivă și idealurile unui popor, despre configurația actualității istorice, a națiunii noastre în anul Centenar, despre statornicie și vicisitudini în afirmarea identității noastre. Dosarul este completat cu un grupaj de note biobibliografice, imagini ale cărților și fotografii din activitatea acad. Ioan-Aurel Pop.

O amplă secțiune a revistei est dedicată temei Marii Uniri reflectate în cărți și în unele publicații periodice cu valoare documentară, cum ar fi o cartea ce reunește dialoguri și conferințe publicate în revista Contemporanul. Ideea europeană, apoi studii semnate de Ion Stanomir, Lucian Boia, Mircea Platon, un roman tematic de Melania Cuc, menționarea unor articole dedicate de-a lungul anilor marelui eveniment. Cei care prezintă această literatură cu tematică istorică sunt Iacob Naroș, Victor Știr, Menuț Maximinian, Ovidiu Pecican, Ion Radu Zăgreanu, Mircea Popa, Iosif Uilăcan, Adrian Onofreiu, Macavei Al. Macavei.

În continuarea sumarului, Mircea Popa aduce în actualitate, la Coșbuciana, două poezii uitate de George Coșbuc, Andrei Moldovan scrie despre o recentă carte a poetului Gelu Vlașin, apoi Victor Constantin Măruțoiu, Mircea Moț, Constantin Mănuță, Virgil Rațiu, Cornel Cotuțiu, Nicolae Suciu, Icu Crăciun, Jenița Naidin prezintă cărți recent apărute. Laura Gherman și Viorel Bucur publică grupaje de versuri, iar Alexandru Jurcan, o proză scurtă. O tânără prozatoare, Alexandra Ionuța Andrecuț, și Eugene Gidali sunt prezenți cu două proze premiate de revista Mișcarea literară la Saloanele Liviu Rebreanu din acest an. Revista publică o substanțială secțiune de poeme semnate de poeți din Voivodina, precum: Ion Baba, Vasile Barbu, Gabriel Băbuț, Vasile Mic, Ana Niculina Ursulescu, Nedeliko Terzic. Niculae Vrăsmaș îl evocă pe poetul din Runc, Vasile Dâncu, plecat recent dintre noi. Continuă eseul profesorului Laszlo Alexandru, Cu Dante în paradis. La rubrica Caietele Liviu Rebreanu este găzduit un articol despre cum războiul și Marea Unire sunt reflectate în opera marelui romancier. Publicația bistrițeană este ilustrată cu imagini ale lucrărilor sculptorului Ionel Tănase, artistul plastic beneficiind și de un eseu de prezentare semnat de Ionela-Silvia Nușfelean. Menționăm de asemenea foto-albumul cu scriitori și „Cititorul de reviste”, rubrică susținută de Aurel Podaru. Un comunicat U. S. R., prin care Uniunea Scriitorilor atrage atenția asupra degradării continue a limbii române și a nivelului de cultură în spațiul public, încheie un sumar bogat al unei reviste apreciată de breasla scriitorilor și care numără 17 ani de apariție în perioada postdecembristă.»

 

(Articol preluat din Ziarul Răsunetul, Joi, 12/27/2018)    

 

*

Fiind zile de odihnă şi sărbătoare am ţinut să ofer cititorilor mei prezentarea unei reviste de cultură pe care o apreciez şi citesc.

Faptul,  că în acest număr al revistei este publicat un eseu scris de mine despre o carte specială, constituie un prilej de bucurie.

Joi, 27 Decembrie 2018 

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Naidin

În braţele lui Dumnezeu


O Iubire întemeietoare

 

 

Dragii mei cititori,

Iubirea pentru DUMNEZEU 

este  o mare Iubire întemeietoare.

Vă propun  pentru meditaţie  versurile  din Poezia:

„Am căutat iubirea


Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă
ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă.
Şi-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.

Am căutat iubirea ca patrie voioasă
ca pe-un pamânt edenic de pace troienit,
să spun odata clipei: “Ramâi, eşti prea frumoasă!”
Şi-am străbătut pamântul, dar pace n-am găsit.

Am căutat iubirea ca pe un cer al firii.
Şi-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
să sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Şi-am spart în ţăndări cupa, căci n-am găsit nimic.

Am căutat zadarnic. Dar într-o primăvară,
am întâlnit în cale deodată un drumeţ.
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
o sarcină de zdrenţe şi cioburi fără preţ.

Trecea pe-o cărăruie întâmpinănd batjocuri,
lasând să-i rupă câinii din haină câte-un fald.
Urca pe colţi de stâncă. Şi-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai pe piatra rece sclipiri de sânge cald.

Şi totuşi în privire avea un cer de taină
cum n-am văzut în lume în ochii nimănui.
Şi-am vrut să-i smulg povara. Dar am căzut cu spaima,
căci mult prea grea era povara Lui.

M-am ridicat degrabă şi L-am ajuns din urmă
să aflu ce comoară în sarcină a strâns.
Dar am simţit că viaţa ca de-un prăpăd se curmă,
când am privit prin zdrenţe cutremurat de plâns.

Căci se vedea-n comoară un clocot ca de cloacă,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri.
Tot ce-i murdar şi putred în lumea asta-ntreagă
vuia strivind grumazul sărmanei Lui făpturi.

– Dar unde duci străine povara Ta ciudată,
povara de osândă sub care-atât Te-apleci?
am întrebat, drumeţul. Şi El mi-a spus în şoaptă:
– Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci…

– Dar tu, vorbi străinul, urcând încet privirea,
dar tu pe cine cauţi înnourat şi crunt?
– Eu… am şoptit în silă, eu… căutam iubirea…
Iubirea?… fu răspunsul străinului. Eu sunt…”

Costache Ioanid   

*** 

Deci… Iubirea este Dumnezeu.

Să Îl iubim pe Dumnezeu în primul rând

 

Duminică,  

23 Decembrie 2018 

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin

În braţele lui Dumnezeu


LINIŞTE

Doamne, binecuvintează această  nouă zi care începe.

Este ziua care nu a existat niciodată.

Ne putem imagina, că această nouă zi

este o luncă imensă,

peste care a căzut zăpada albă,

dar pe care încă nu a călcat nimeni.

Personal,  îmi imaginez Lunca Bârladului situată

între Băbușa, satul natal și Băcești,

comuna unde mergeam la școală pe jos în clasele cinci-opt.

Iarna, dimineața, noi copiii pășeam pe o imensitate albă.

Să începem fiecare zi cu gândul la Dumnezeu,

și să facem primii pași  în ziua ce nu este la fel cu celelalte.

 

Să ne rugăm în LINIŞTE:

Doamne,

dă-mi să întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.

Învredniceşte-mă să mă dau întru totul Sfintei Voii Tale.

În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate.

Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi,

învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare,

că pentru toate este Sfânta voia Ta.

În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele.

În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.

Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi oamenii,

să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.

Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei

şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu PACE în suflet.

Doamne, călăuzeşte-mi voia mea şi învaţă-mă:

  • să mă rog,
  • să cred,
  • să nădăjduiesc,
  • să rabd,
  • să iert

şi să iubesc.    AMIN!

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Sâmbătă, 8 Decembrie 2018

In braţele lui Dumnezeu


« Previous page

Next page »