Jenita Naidin

Avem în faţă cuvinte despre importanţa gândurilor noastre, pe care le citez  din  cartea:  „Cum gândeşte omul”,  scrisă de James Allen.

Iată ultimile cuvinte din Capitolul 4 intitulat:  Gând şi scop: 

«Îndoiala  şi teama sunt cei mai mari duşmani ai cunoaşterii, iar cel care va încuraja, care nu le stârpeşte, îşi zădărniceşte planurile la fiecare pas. Cel care a învins îndoiala şi teama, a învins eşecul.

Fiecare gând al lui este aliat cu puterea, iar toate dificultăţile sunt întâmpinate cu curaj şi depăşite cu inteligenţă. Scopurile lui  sunt plantate la timp, iar ele înfloresc şi fac fructe care nu cad prematur pe pământ.

Gândul asociat ferm unui scop devine o forţă creatoare.  Cel care ştie acest lucru, este pregătit să devină ceva mai înalt şi mai puternic decât o simplă grămadă de gânduri şovăielnice şi de sentimente fluctuante.  Cel ce va face asta, va deveni stăpânul conştient şi inteligent al puterilor lui mentale.»   

(va urma)

*

De  data viitoare  vom cita cuvinte folositoare despre  gândirea umană, de la Capitolul 5, intitulat: Factorul-gând  şi influenţa lui asupra succesului.

  *

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Luni,  21 Octombrie 2019 

*

 Citim  cuvinte  folositoare despre gândirea Omului.

Astfel, cităm  mai departe  din  cartea:  „Cum gândeşte omul”,

   scrisă de James Allen.

  Suntem tot  la Capitolul 4 intitulat:  Gând şi scop,    iar sfaturile scrise de autor,  acum peste 100 de ani,  sunt deosebit de utile, de aceea continuăm să le  culegem la calculator pentru a le posta pentru Dumneavoastră cititorii:

«Aşa cum oamenii cu slăbiciuni  fizice pot deveni puternici printr-un antrenament atent şi stăruitor, aşa şi oamenii cu o voinţă slabă pot căpăta fermitate stăruind în practicarea unei gândiri pozitive.

A renunţa la slăbiciune, a găsi un ţel şi a gândi cu direcţie, înseamnă să intri în rândul oamenilor puternici, care înţeleg că eşecul este unul dintre drumurile ce duce spre succes; în consecinţă, profită de toate condiţiile,  acţionează fără teamă şi realizează cu pricepere tot ceea ce doreşti.

După ce  a identificat scopul, omul ar trebui să-şi imagineze  o cale directă către îndeplinirea lui şi să o urmeze fără a privi în dreapta sau  în stânga.  

Îndoielile şi temerile ar trebui atent eliminate;  ele sunt elemente care vă abat de la calea dreaptă a efortului, iar drumul va fi întortocheat, inutil, zadarnic. Gândurile de îndoială şi frică nu au dus niciodată la nimic bun şi nici nu o vor putea face.  Ele duc întotdeauna la eşec. 

Scopul, energia, puterea de a înfăptui şi toate gândurile puternice încetează, atunci când se strecoară în minte îndoiala şi teama.

Voinţa de a înfăptui izvorăşte din cunoaşterea faptului că putem face un anumit lucru.»   

(va urma)

*

Astăzi,  a Plecat în Eternitate o mare actriţă – Tamara Buciuceanu Botez.

Dumnezeu să o odihnească în Pace! 

  *

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Marţi, 15 Octombrie 2019 

*

De curând, în Bistriţa a  avut loc un eveniment cultural important.

Vă propun să citim cuvintele  scrise de  Doris Cosma despre lansările de carte prezentate:  

«Gheorghe Mizgan – dublă lansare la 60 de ani.  

Părintele Vasile Beni şi-a lansat prima carte

Palatul Culturii Bistriţa a găzduit un dublu eveniment care a avut în centru lansarea unor cărţi semnate de scriitorul Gheorghe Mizgan şi preotul Vasile Beni.
Evenimentul a debutat cu cuvântul managerului instituţiei, Dorel Cosma, care a făcut un scurt expozeu al evenimentelor ce se derulează în această perioadă, amintind aici şi Festivalul Internaţional de Teatru şi Literatură „Liviu Rebreanu”, care este în pregătire. Referitor la cărţile lansate, Dorel Cosma a spus că predicile părintelui Vasile Beni merită a fi aşezate în biblioteca fiecărui creştin şi citite la fiecare mare sărbătoare, iar poeziile lui Gheorghe Mizgan sunt bine primite de publicul iubitor de literatură.
Moderatorul evenimentului a fost Zorin Diaconescu, preşedintele Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, cel care a făcut o prelegere asupra importanţei legăturii dintre religie şi cultură, completată de preotul profesor Nicolae Feier, care a declarat că, în trecut, biserica şi cultura erau una şi aceeaşi instituţie.
Volumul de predici şi meditaţii creştine „La început a fost Cuvântul”, editat de părintele Vasile Beni, a apărut cu binecuvântarea Mitropolitului Andrei.

„În fiecare sărbătoare, cititorii noştri se bucură de prezenţa Cuvântului de învăţătură al părintelui Vasile Beni, colegul nostru din redacţia „Răsunetul”, care ştie să  creioneze tainele Evangheliei pe sufletul credincioşilor. De zece ani, părintele slujeşte la Biserica „Coroana” din Bistriţa, fiind unul dintre cei mai căutaţi şi iubiţi preoţi ai noştri.

Predicile domniei sale i-au apropiat pe cititorii noştri şi mai mult de credinţă şi-i dorim mulţi ani cu sănătate şi bucurii” a declarat managerul ziarului Răsunetul, Menuţ Maximinian.

Gheorghe Mizgan a lansat cărţile de poezie „Croaziera cuvintelor” (scrisă într-un mod inedit, fiecare cuvânt dintr-o poezie începând cu aceeaşi literă, poeme pentru care a primit până acum de două ori Certificat de record naţional de la Asociaţia „Cartea Recordurilor”) şi volumul „Insomnii marginale”, cu poezii atât cu vers clasic, cât şi cu vers alb.
Autor a peste 20 de cărţi, Gheorghe Mizgan a fost sărbătorit la 60 de ani de viaţă, dovedind, de la primul volum lansat în 2008, până astăzi, că este un scriitor harnic, care ştie să-şi aşeze temele în carte şi care îşi însoţeşte poeziile cu picturi proprii.
Au opinat despre Gheorghe Mizgan, Ana Zegrean, Ionela Nuşfelean şi Niculae Vrăsmaş.
Acordarea de autografe a întregit evenimentul.»

Doris Cosma

(Articol preluat din Ziarul Răsunetul, vineri 11. oct. 2019) 

*  

Jeniţa Naidin

Duminică,  13 Octombrie 2019

Suntem la  episodul  12 în demersul nostru  de a citi cuvinte  folositoare despre gândirea umană.

Astfel, cităm  mai departe  din  cartea:  „Cum gândeşte omul”,

   scrisă de James Allen, şi anume:

Capitolul 4 intitulat:  Gând şi scop, 

cu menţiunea că am mai luat cunoştinţă de anumite fragmente din acest Capitol, la începutul anului, respectiv în 26  Februarie 2019.   

Sunt cu totul deosebite sfaturile scrise acum peste 100 de ani, şi, de aceea merită a fi reluate:

«Dacă nu asociezi gândurilor tale un scop precis, nu vei realiza nimic.

Cei mai mulţi oameni permit majorităţii gândurilor lor să „plutească fără ţintă”  pe oceanul vieţii.

Lipsa unui ţel este un viciu, astfel că această derivă nu trebuie să continue pentru cel care cârmeşte vasul departe de catastrofă şi de distrugere.

Oamenii care nu au un scop central în viaţă cad uşor pradă grijilor, temerilor, necazurilor şi autocompătimirii, care toate sunt indicatori ai slăbiciunii şi conduc 

– la fel de sigur ca şi actele deliberate de răutate –

      spre eşec, nefericire şi pierderi, întrucât slăbiciunea nu poate dăinui într-un univers în evoluţie.

Un om ar trebui să-şi stabilească un scop îndeptăţit în inima lui şi să acţioneze în vederea îndeplinirii lui. El ar trebui să facă din acest scop punctul central al gândurilor sale.

Obiectivul poate lua forma unui ideal spiritual, sau poate fi  un obiect material, după natura lui la momentul respectiv.

Dar, indiferent de natura lui, ar trebui să-şi concentreze  stăruitor forţa mentală asupra obiectivului propus.

El ar trebui să facă din acest scop sarcina supremă şi să se dedice îndeplinirii lui, fără să permită gândurilor să rătăcească în capricii efemere, pofte şi închipuiri.

            Aceasta este calea supremă către autocontrol şi spre adevărata concentrare a gândului. Chiar dacă nu reuşeşete, în mod repetat, să-şi îndeplinească obiectivul 

 (aşa cum se va întâmpla, cu siguranţă, până ce va depăşi orice slăbiciune),  tăria de caracter câştigată va fi pe măsura adevăratului lui succes, iar ea va fi punctul de plecare pentru mai multă putere şi pentru noi succese în viitor.

Cei care nu sunt pregătiţi pentru stabilirea unui scop măreţ, ar trebui să-şi fixeze gândurile pentru a-şi desfăşura cât mai bine activitatea pe care o practică, indiferent de cât de puţin importantă ar putea fi munca lor. Doar în acest fel gândurile pot fi strânse laolaltă şi concentrate; în acelaşi timp, se dezvoltă hotărârea şi energia, şi nu va mai exista nimic care să nu poată fi realizat.

Chiar şi cel mai slab suflet care îşi cunoaşte propria slăbiciune şi care crede în acest adevăr

– că forţa se poate dezvolta doar prin efort şi practică – va începe imediat să se străduiască, ca să adauge efort după efort, răbdare peste răbdare şi forţă peste forţă, care nu va înceta niciodată să evolueze, pentru a  ajunge în final la o putere divină.»   

* 

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Luni, 7 Octombrie 2019 

Bistriţa 

*

Am intrat din nou în Biserica  Sfântul Gheorghe din Bistriţa, care se pictează în aceste vremuri,  pentru  a  însoţi o pictoriţă de icoane care văzând  Icoana Maicii Domnului realizată de  Mihaela şi Dan COTOC  mi-a spus:

„Iată o Icoană  la care  îţi vine să te rogi instantaneu”.  

 Am mai spus că Iubesc arta, Iubesc pictura în general, însă, în mod deosebit, pictura din lăcaşurile de cult, pentru că, prin   imaginile respective, „citim” momente din  Sfintele Scripturi şi din Vieţile Sfinţilor.

Vă invit să priviţi  în continuare alte fotografii pe care le-am  făcut în  această biserică, ce se împodobeşte cu imagini splendide prin arta pictorilor  Mihaela şi Dan  COTOC.

Este minunat să ai prilejul să observi o lucrare de asemnea anvergură, mergând pentru a vedea lucrarea în diferite momente ale naşterii ei.

Felicit artiştii care realizează această grandioasă pictură, într-un lăcaş de cult generos,  cu Hramul Sfântul GHEORGHE, anume  Pictorul Dan Cotoc şi soţia sa, pictor restaurator, Mihaela Cotoc.

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Naidin

Joi, 2 Octombrie 2019 

Motto: „Prima privire aruncată unui tablou provoacă reflexe condiţionate

de cele mai multe ori,  de cultura şi tradiţiile fiecăruia,

şi nu conferă întotdeauna un maximum de intensitate percepţiilor noastre.”

Madeleine  Hours

Iubesc arta, Iubesc pictura în general, însă, în mod deosebit, pictura din lăcaşurile de cult, pentru că, prin   imaginile respective, „citim” momente din  Sfintele Scripturi şi din Vieţile Sfinţilor.

Vă invit să priviţi fotografii pe care le-am  făcut într-o biserică din Bistriţa, ce se împodobeşte cu imagini splendide prin arta pictorilor  Mihaela şi Dan  COTOC.

Este minunat să ai prilejul să observi o lucrare de asemenea anvergură, mergând pentru a vedea opera în diferite momente ale naşterii ei.

M-a impresionat scena cu Martirii Brâncoveni. Spuneam pictorilor că, în mod sigur,  vor fi profesori care vor putea să povestească  elevilor acel fragment dureros din istoria României în faţa acestei minunate picturi realizate de ei.

Iată,  puteţi vedea această  scenă cu Brâncovenii, într-o etapă anume, dar şi finalizată:

Felicit artiştii care realizează această grandioasă pictură, într-un lăcaş de cult generos,  cu Hramul Sfântul GHEORGHE, anume  Pictorul Dan Cotoc şi soţia sa, pictor restaurator, Mihaela Cotoc.

 (va urma)

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin

Miercuri, 25 Septembrie 2019 

Bistriţa

Ofer aceste flori pictorilor Mihaela şi Dan COTOC:       

Motto:

Se-aude câte-un fluture plângând

Ioan Alexandru – Poezia ROMÂNIA

Astăzi, sunt 19 ani de când a Plecat în Eternitate marele nostru Poet Ioan Alexandru.

În 17  Februarie 2018 se împlineau  22 ani  de când Mama mea se întâlnea  cu tatăl meu în Lumea Drepţilor.

Având musafiri de la Bucureşti, ca de obicei, i-am condus prin locuri de  cultură,  prin mănăstiri:

Muzeul Liviu Rebreanu,  Mănăstirea Salva,  Mănăstirea Nicula.

Le-am povestit despre Ioan Alexandru şi am făcut fotografii la mormântul său.

Iată fotografii:

Vă invit să citim câteva cuvinte despre Ultimul drum al unui Poet, dar şi crâmpeie din activitatea sa.

Texte de pe internet:

            «Pe 16 septembrie 2000, poetul se stinge din viață la Bonn (act nr. 5342 înregistrat la Primăria Sectorului 5 din București).

Este adus în țară cu un avion militar, datorită interesului manifestat de Președintele țării. Dar nici Uniunea Scriitorilor (deși Ioan Alexandru era membru al Uniunii Scriitorilor și a fost și în conducerea Uniunii), nici Parlamentul României (deși a fost parlamentar) nu s-au ocupat de înmormântarea poetului. N-a fost depus la Uniunea Scriitorilor, n-a fost depus la Palatul Parlamentului, n-a putut fi depus la Patriarhie… A poposit un timp la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, dar n-a putut să-și doarmă somnul de veci nici aici.

Prin grija lui Bartolomeu Anania a fost dus și înmormântat la Mănăstirea Nicula. A plecat din Capitală și a străbătut țara într-o ultimă călătorie, prin plaiurile pe care le-a cântat în Imne, spre inima Transilvaniei, cu un popas mai lung de reculegere în Catedrala din Alba Iulia.”.

***

„La Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române din București, a apărut, în traducerea lui Ioan Alexandru, cartea lui Wilhelm Nyssen, „Frescele Bisericii ortodoxe Sfântul Ioan Botezătorul – Ferentari din București“.

În 1987, la Tokio, primește „Medalia de aur”, conferită unui mare poet creștin.

Scrie un cuvânt înainte, „Rolando Certa“, la volumul de poezii „Surâsul Korei“ de Rolando Certa, apărut la Editura „Facla“ din Timișoara (traducere de Ștefan Damian; postfață de Eugen Dorcescu).

În 1988 i se publică volumul „Imnele Maramureșului“, la Editura Cartea Românească

În 1989, pe 21 Decembrie, participă la manifestațiile revoluționare din București. „Socot că lupta pe care am dus-o ca poet să-mi scot cărțile creștine într-o perioadă atee, a fost tot o luptă! Însă nu a fost așa de deschisă și nu s-a putut manifesta în sfera politicului, dar, după, Revoluție, dreptul de-a fi atât de deschis în Parlament mi l-am obținut în noaptea de 21 Decembrie ’89, când mi-am luat rămas bun de la soție și copii – a venit și soția mea cu mine la manifestație, a stat o vreme, a plâns că o las singură cu cinci copii, întrucât se trăgea! Deci m-am despărțit de soție, care mi-a spus: „dacă așa îți este soarta, Dumnezeu să fie cu tine, eu merg acasă la copii!” Eu am rămas acolo în stradă. Fără să îmi dau seama a fost o noapte hotărâtoare, care a schimbat soarta României! Sunt fericit în vecii-vecilor că în noaptea de 21 Decembrie ’89, când s-a hotărât soarta – și încă erau la putere dictatorii, pentru că abia pe data de 22 Decembrie (după vreo 30 și ceva de ore) au plecat – am luat parte la manifestația din Piața Universității și am fost martor la evenimentele de acolo, cu o cruce în mână, cu Sfânta Scriptură și cu Icoana Mântuitorului. Le țineam predici soldaților să nu omoare! Nu era nici un preot din păcate acolo! Sau cel puțin eu nu am văzut. Și m-au întrebat – lângă trupurile cu sânge vărsat pe caldarâm, lângă Universitate – „Ești popă?”, pentru că făceam rugăciune! Zic, „Da, sunt popă!”, „Hai, domnule părinte!”. Atunci se lăsau jos, iar eu făceam slujbe noaptea, acolo pe sângele vărsat. A doua zi s-a schimbat soarta României! După ce a fugit Ceaușescu, am ajuns la Televiziune, apoi m-am întors acasă. În seara aceea s-a înființat, în casa mea, Partidul Național Creștin Țărănesc.” (Emil Șimăndan, „Dialoguri cu Ioan Alexandru“, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001).

Pe 8 aprilie 1990, seara, a vorbit în Catedrala mitropolitană din Timișoara, numind Timișoara „Ierusalimul neamului românesc”. A participat și Mitropolitul Nicolae Corneanu.

Este ales deputat de Hunedoara în Parlamentul României.

În 1991 publică volumul „Bat clopotele în Ardeal“, Editura Făt-Frumos, București, o fascinantă carte despre sat și copilărie.”»

*

Odihneşte-te în Pace drag Poet Ioan Alexandru!

*

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Luni,  16  Septembrie 2019  

Bistriţa 

*