Subconștientul este Dumnezeu – I –

Încă de acum 28 de ani,  când am început să citesc despre Inconştient sau Subconştient, mi-am zis în sinea mea: Inconştientul sau Subconştientul este Dumnezeu.

Îmi menţin această idee.

Astăzi încep o comunicare cu Dumneavoastră, cititorii mei care va continua mult timp.Vom vorbi încet şi prin texte scurte.

Religiile lumii ne spun că Dumnezeu este înlăuntrul nostru.

Ştiinţa psihologiei ne spune că în interiorul nostru sălăşluieşte o putere imensă, anume propriul Subconştient. 

Mergem mai departe şi ne amintim de colosala descoperire a savantului C.G. Jung, şi anume: „Inconştientul colectiv”.

El ne spune că din acest inconştient colectiv iau naştere anumite idei şi arhetipuri ce îşi fac loc în comportamentul nostru. Jung spune că aceste  arhetipuri par a fi universale în rândul oamenilor şi  dau naştere unor concepte, vise, fenomene  asemănătoare cu psihologia umană.Mai departe, prin studii îndelungate s-a cimentat ideea conform căreia „totul este interconectat”, idee ce deja se aplică în terapiile Jungiene.

Ei bine, cum să nu ne bazăm pe Inteligenţa Cosmică, pe Dumnezeu Creatorul când observăm funcţionarea corpului nostru. Acum scriu la calculator aceste gânduri, iar Subconştientul, sau Inconştientul, cum vrem să îi spunem,  face ca să funcţioneze în trupul meu inima, plămânii, rinichii, stomacul şi toate celulele. Noi, oamenii nu facem nimic pentru ca aceste minunate organe să funcţioneze. Totul este inconştient.

Gândind astfel,  şi anume că ne putem baza pe această forţă nemaipomenită care este Dumnezeu, adică Subconştientul, observăm că suntem ceea ce gândim.

„Credinţa ta te-a vindecat!”

Legea vieţii este Legea credinţei prezentă în toate religiile lumii şi având aceeaşi legitate psihologică. Din orice religie ar fi un om, şi în orice fel de ritual se va ruga, rezultatul e în conformitate cu credinţa lui, cu gândul lui menţinut mereu în minte.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că există intuiţia, acest straniu şi util sentiment sau simţ, care este inconştient şi în baza căruia oamenii iau decizii corecte. Intuiţia nu este un fenomen paranormal cum s-a crezut, este determinată de o programare genetică, dar este dezvoltată  şi prin experienţă.

Noi, oamenii, putem învăţa să ne controlăm emoţiile, putem reacţiona adecvat în orice situaţie de viaţă, dar viaţa fără necazuri nu înseamnă fericire pentru că natura ne educă prin mulţi  maeştri:  

nefericirea şi fericirea, tristeţea şi bucuria, etc.

(va urma)

* 

Prin toate lucrurile pe care  le fac doresc să  îmi crească Iubirea faţă de Mintea Cosmică, faţă de Inteligenţa Universală, adică, faţă de Dumnezeu.

Doresc să am încredere neclintită în Subconştient, adică în Dumnezeu.

De asemeni,  mă rog cu credinţă puternică  să conştientizez tot ce mă ajută să trăiesc  în Linişte şi cu Bucurie lăuntrică. 

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa  Naidin

Marți,  7 Februarie 2019 

Minuni create de Ileana Rus

 

Vă invit Dragii mei cititori să priviţi minunate imagini care reprezintă o artă deosebită.

Personal, cândva, am văzut atelierul de creaţie al artistei Ileana Rus din Bistriţa.

Cutii cu  flori, frunze, petale şi alte componente ale plantelor, copacilor, adunate în timp din  natură, presate, şi păstrate cu grijă, într-o ordine desăvârşită.

Din ele, astfel pregătite, Profesoara Ileana Rus, cu simţ  artistic dat de Dumnezeu,

cu muncă şi răbdare creează opere de artă.

Încorporează în aceste Minuni însăşi  energia sufletului ei generos.

Am rugat-o să ne spună câteva cuvinte:

 

„Arta florilor presate este arta redării naturii altfel, prin ea însăși. 

 Petalele florilor și frunzele plantelor încărcate cu energiile naturii devin miniaturi florale, colaje din fragmente vegetale. 

 

Tehnica de lucru numită de japonezi, Oshibana s-a transformat în Arta florilor presate. În ultimii ani, apare în Europa un curent numit Green Arts(Artele verzi) fiind un manifest tăcut al artiștilor peocupați de protecția naturii. Miniaturile mele florale se încadrează în Artele verzi care  folosesc numai material vegetal: flori și frunze presate, scoarțe de copaci, coji și alte materiale vegetale, 

 

În miniaturile floristice am imortalizat emoții, trăiri, frământări  din filmul sufletului meu.

  Apropierea de natură și dorința de a învăța din înțeleciunea ei, toate acestea duc la atingerea unei stări de armonie sufletească.

 

Dragostea pentru Natură, spiritul de observație, răbdarea, migala, vin să completeze dorința de a transpune Natura în artă.”.

 

Mulţumim Ileana Rus pentru cuvintele tale şi pentru bucuria de a ne da prilejul să privim prin aceste fotografii un crâmpei din  munca ta,

muncă ce are rezultate atât de spectaculoase.

Îţi dorim să continui această activitate artistică de excepţie.

Cu Iubire  şi Recunoştinţă,

Jeniţa Naidin

Marţi, 29 Ianuarie 2019

 

 

 

24 Ianuarie 2019 – Linişte

 

În  ziua de 24 ianuarie  2019, la 160 de ani de la Unirea Principatelor Române vă invit să vedeţi fotografii  din curtea  Muzeului de la Mirceşti,

casa de unde a plecat în Ceruri  Vasile Alecsandri şi din Mausoleul ce i s-a ridicat din Recunoştinţa semenilor  lui,   poze  pe care le-am făcut mai demult.

Vasile Alecsandri (21 iulie 1821 – 22 august 1890)  a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România.

A scris poezia  HORA  UNIRII.

Să citim  o poezie a acestui mare Poet român:

 

Sfârşit de toamnă

 

Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cucoare, înşirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.

Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită,
Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer, şi de crengi se dezlipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.

Din tuspatru părţi a lumei se ridică-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un card de corbi ierarhici prin vazduh croncănitori.

Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăţ călare!
Vântul şuieră prin hornuri,  răspândind înfiorare.
Boii rag, caii rănchează, câinii latră la un loc,
Omul,  trist,  cade pe gânduri şi s-apropie de foc.

Vasile Alecsandri
Mirceşti, 1867

*

Doamne,

În locuinţa mea domneşte Liniştea.

Mă gândesc  la cuvinte ce mi se potrivesc din ce în ce mai mult,

cu cât înaintez în vârstă, şi, sunt bucuroasă  pentru că

Îl simt pe Dumnezeu înlăuntrul meu. Am Liniştea lui Dumnezeu.

Suntem cu  adevărat Scânteie divină. Suntem  Fiinţe de Lumină.

 „Când vine Domnul la tine te dezleagă de toate,

 nu numai de toate nedreptăţile tale,  ci şi de toată dreptatea ta…

Când stai în  faţa Domnului  eşti mai presus de lumea aceasta,  

mai presus de avuţia lumii,

 mai presus de trăncăneala şi cârteala vieţii,

 mai presus de lupta ei,

 ai,

 cu un cuvânt,

Ceva din liniştea mai presus de lume 

 a lui Dumnezeu, Care pătrunde în tine.”

Sfântul  Arsenie Boca

 

Urez La mulți ani!   Dianei  Drăgan, soția nepotului meu Andrei Drăgan  și   Elenei  Anghel, specialist în domeniul Legislației de Pensii, născute în Ziua Unirii Principatelor.

…..

În ziua de 24 Ianuarie ne amintim,  

cu gândul la Poezia scrisă cu Har de la Dumnezeu,  

de  Poetul Bogdan I. Pascu, colegul nostru de la Parlament.

Odihnă veșnică  în Lumină Bogdan!

*

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Naidin

Joi,  24 ianuarie 2019

am fotografiat curtea Muzeului  de la Mircești, și ați văzut mai sus mai multe imagini superbe din acest loc  ce merită să fie vizitat.j.n.

„Nu rezista răului”

 

Persistă lucrurile cărora le opunem rezistenţă

 

 

Vă adresez din suflet câteva cuvinte din dorinţa de comunicare, dar vă invit  şi  să priviţi în această postare  fotografii foarte frumoase pe care le-am făcut cu drag.

Am constatat,  în ultimii ani ai vieţii mele terestre, că  atunci când accept situaţia în care mă aflu şi am credinţa că este dată de Dumnezeu cu un scop mai  înalt, ştiut de El,

am Pace interioară şi seninătate.

Văd că orice mi se întâmplă mă ajută să crească Iubirea mea faţă de Dumnezeu şi faţă de tot ce mă înconjoară.  Deci, să facem toate lucrurile în  viaţa noastră cu gândul splendid de a ne creşte Iubirea pentru Inteligenţa Cosmică,  pentru Dumnezeu şi spre binele celor din jurul nostru.

Vă invit cu dragoste şi blândeţe să vedeţi cum vă simţiţi atunci când acceptaţi situaţia în care vă aflaţi aşa cum este ea în acel moment al vieţii Dumneavoastră.

Este  adevărat că, uneori,  viaţa ne aduce în cale situaţii de neacceptat, sau de nesurmontat.

Dar dacă ne propunem să acceptăm ceea ce  este în acel moment şi să ne oprim un pic, să vedem ce se întâmplă,  să spunem o Rugăciune din toată fiinţa noastră, vom avea revelaţia rezultatelor date de unul dintre cele mai profunde adevăruri ale Umanităţii:

„Nu rezista răului”.

Pentru că a rezista răului prin frământări  şi  acţiuni ce nu au dat rezultate, se ajunge la ceea ce  psihologii au spus demult, şi anume,  că:

persistă lucrurile cărora le opunem rezistenţă.

Confirm că este adevărat, pentru  că am studiat ani de zile acest fenomen.

Cu mult curaj am să afirm un adevăr personal, şi anume că în ultimul timp las durerile, de orice natură,  să se manifeste şi,  astfel,  simt crearea unui spaţiu între durere şi mine.

De ajutor este şi faptul  că toate situaţiile, bune sau rele, le ofer lui Dumnezeu, Minţii Cosmice.  Dialoghez,  desigur în gând,  cu Sursa de unde ne tragem. Gândul, pe cât posibil, permanent la Energia divină din care facem parte este reuşita ieşirii din blocajul necazurilor.

Suntem ceea ce gândim. Ştim asta. Să gândim pozitiv este de mare ajutor.

Smerenia, modestia, aduc  de multe ori şi soluţiile de rezolvare a problemelor, iar Răbdarea are un rol imens în viaţa noastră.

Iar acum, să citim  o Poezie superbă:

 

O, câte milioane de ani

 

O, câte milioane de ani

de-adâncă penitenţă

şi îndelungă pregătire

ţi-a trebuit, Ţărână-Mamă,

să faci să înflorească

bobocul fragedei  mâdhavi?…

Această-ntruchipare-a bucuriei

a fost culcată şi ascunsă

de-a lungul veşniciilor,

în sânul celui Nevăzut.

 

La fel de fragedă şi-ascunsă

în adâncimea inimii îmi creşte

speranţa că-ntr-o bună zi

de la sfârşitul celor mai

îndepărtate cicluri –

un zâmbet larg de bucurie

veniv-a să-nflorească-n vârful

pădurilor primăvăratice

din lumea visurilor mele!

 

Rabindranath TAGORE

 

Vă doresc conectare, pe cât posibil permanentă,  cu Inteligenţa Cosmică, cu Dumnezeu.

 

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa  Naidin

Luni,  21  Ianuarie 2019  

 

Bucuria mea

Astăzi v-am pregătit fotografii foarte  frumoase e care le-am făcut în diferite colţuri ale României şi vorbim despre  Sfântul Serafim de Sarov pe care l-am numit:

Bucuria mea 

 

Serafim de Sarov cât a vieţuit pe Pământ, avea darul de a întări, însenina şi vindeca oamenii doar prin simpla sa prezenţă.

Pentru asta, însă, trebuia să ajungi în pădurea Sarov să îl întâlneşti.

Este plecat în Ceruri demult, dar continuă să ajute prin ceea ce Dumnezeu i-a hărăzit.

Serafim de Sarov  îşi întâmpina vizitatorii cu aceste cuvinte: Bucuria mea.

Mă gândesc ce splendoare se năştea în sufletul (psihicul) acelor oameni care ajungeau  în faţa lui de stări sufleteşti grele, de îngrijorări şi boli, când auzeau că pentru Sfânt ei erau Bucuria lui!

Este necesar să ai în interiorul tău o imensă dragoste dumnezeiască pentru a o insufla atâtor suflete.

După cum ştim, înainte de a sta într-o chilie în pădurea Sarov din Rusia, unde primea foarte multă lume, Sfântul Serafim de Sarov a petrecut 1000 de zile de rugăciune pe o piatră din acceaşi pădure.

Pentru România ajutorul acestui Sfânt este cunoscut şi prin faptul că a fost din Cer îndrumătorul duhovnicesc al  lui Arsenie Boca.

Acum, când scriu aceste gânduri, mi-am amintit cum spunea Sfântul Ardealului Arsenie Boca:

„Să facem faptele noastre din libertate şi dragoste, să ştim că Dumnezeu ne-a trimis în lumea aceasta pământeană ca să învăţăm să ne lepădăm de  ea şi să căutăm viaţa adevărată”.

Copilul Prohor, Sfântul Serafim Sarov de mai târziu, a fost ocrotit din primii ani de viaţă de Maica Domnului. Este cunoscută întâmplarea când a căzut din clopotniţă la vârsta de 7 ani şi nu a păţit nimic, astfel încât oamenii au crezut mai puternic în Dumnezeu căci numai îngerii ar fi putut să îl ducă jos pe copil pe aripile lor.

Merg cu gândul la Psalmul lui David: „Că îngerilor Săi va porunci pentru tine, ca să te păzească întru toate căile tale. Pre mâini te vor ridica, ca nu cândva să împiedici pe piatră piciorul tău.” (Psalm 90, Laudă cântării lui DAVID, verset, 11, 12, Psaltirea, ediţie 1939).

 

În anul 1778,  la 20 noiembrie, către apusul soarelui, în ajunul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, tânărul Prohor a fost luat în grija Sfintei Fecioare la Sarov pentru a-şi îndeplini ţelul vieţii: „dobândirea harului Duhului Sfânt”.

Şi l-a dobândit.

Sfântul Serafim de Savov a dobândit Duhul Sfânt precum odinioară Iov:

„3. atâta timp cât încă suflarea mea e’n mine

şi nările-mi se umplu de duh dumnezeiesc,

  1. aceste buze nu vor grăi fărădelegi,

nici sufletul din mine minciuni va cugeta.

  1. Nu, nici prin gând nu-mi trece să spun c’aveţi dreptate;

pân’la mormânt striga-voi că sunt nevinovat:

  1. la sân îmi strâng dreptatea, şi nu voi înceta,

Că nu-mi cunosc în viaţă ceva nepotrivit.”

(Am citat din Biblia Bartolomeu, pag. 27, Iov, Capitolul 27, versetele 3-6)

Dreptul Iov, deşi suferea, nu accepta sfatul prietenilor de a se supăra pe Dumnezeu pentru că simţea în nările sale Duhul Sfânt.

Spunea că dacă l-ar huli pe Dumnezeu acesta ar pleca de la el.

El avea încredere în Dumnezeu şi El era cu el permanent, de aceea simţea răsuflarea lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, în nările sale.

Întotdeauna am analizat în viaţa mea faptul că încrederea este o minune, cei care nu au încredere în noi, ne pierd.

Există şi excepţii când Iubirea noastră e aşa de puternică şi nu cade, deşi din partea acelor fiinţe simţim – în anumite perioade ale vieţii – că nu au încredere în noi.

Cu certitudine aici vorbim de iubirea mamei pentru copiii ei!

Pentru că mama iubeşte necondiţionat.  Aşa a făcut-o, aşa a înzestrat-o Dumnezeu!

 

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Sâmbătă, 19  Ianuarie 2019

 

 

 

Octavian Paler – Avem timp

 

Astăzi dis de dimineaţă am fotografiat cerul şi, cu gândul la acest Om care a realizat, ca majoritatea dintre noi, cum rezervăm prea puţin timp sau deloc pentru hrana sufletească, am mai privit un timp cum Universul a creat succesiv imagini ca nişte picturi având mereu alte culori.

Vă             invit să priviţi fotografii şi să citiţi sau recitiţi gânduri şi cuvinte înţelepte.

 

„ Avem timp

Avem timp pentru toate

      Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,

să regretăm că am greşit şi să greşim din nou,

să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,

avem timp să citim şi să scriem,

să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,

avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,

avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.

Avem timp pentru ambiţii şi boli,

să învinovăţim destinul şi amănuntele,

avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,

avem timp să ne-alungăm întrebările,

să amânăm răspunsurile,

avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,

avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,

avem timp să primim lecţii şi să le uităm după aceea,  

avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.

Avem tip pentru toate.

 

Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.

Când să facem asta murim.

 

Am învăţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă

 

Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească.

Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită.  Restul… depinde de ceilalţi.

Am învăţat că oricât  mi-ar păsa mie, Altora s-ar putea să nu le pese.

Am învăţat că durează ani ca să câştigi încredere şi doar în câteva secunde să o pierzi.

 

Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă, CI PE CINE ai.

 

Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul circa 15 minute, după aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.

Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine,

 Ci cu ceea ce poţi tu să faci.

Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.

 

Am învăţat că oricum ai tăia orice lucru are două feţe.

 

Am învăţat că poţi continua încă mult timp

După ce ai spus că nu mai poţi

Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.

 

Am învăţat că sunt oameni care te iubesc Dar nu ştiu s-o arate

Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, Dar, nu am dreptul să fiu şi rău.

Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă,   

iar asta e valabil şi pentru iubirea adevărată.

 

Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu NU înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.

Am învăţat

Am învăţat că indiferent cât de  bun îţi este un prieten Oricum te va răni din când în când,  iar tu trebuie să-l ierţi.

A învăţat că nu întotdeauna e de ajuns să fii iertat de alţii

Trebuie să înveţi să te ierţi tu pe tine însuţi

 

Am învăţat că indiferent cât de mult suferi,

Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

 

Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi le-ar putea influenţa personalitatea,

 Dar că Tu eşti responsabil pentru ceea ce devii

Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc.

Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.

A învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru

şi pot vedea ceva cu totul diferit.

Am învăţat că indiferent de consecinţe

Cei ce sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore

De către oameni care nici nu te cunosc.

 

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat

Când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.

 

Am învăţat că Scrisul ca şi Vorbitul

Poate linişti durerile sufleteşti.

 

 

 

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult

Îţi sunt luaţi prea repede.

 

Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama

Unde să tragi linie între a fi amabil,  

a nu răni oamenii

 şi a-ţi susţine părerile.

 

Am învăţat să iubesc

Ca să pot să fiu iubit.” 

Octavian Paler

 

 

*****

 

În data de 7 mai 2007 Octavian Paler a Plecat în Eternitate!

În urma lui au rămas   cărţi, dar şi cuvinte înţelepte ca şi cele de mai sus.

Să îl citim, deci!

 

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Naidin 

Luni,  14 Ianuarie 2019   

Un mare Adevăr

Viața pe Pământ nu ne-a fost dată ca să nu ne poată fi luată.

Acesta este un mare Adevăr!

„Ştiu că va veni ziua 

În care nu voi mai vedea această lume.

Viaţa îşi va lua  bun rămas în tăcere.

Trăgând ultima cortină înaintea ochilor mei.

Totuşi,  noaptea stelele vor străluci

Şi dimineţile se vor naşte ca şi până acum,

Iar orele se vor înălţa ca valurile mării,

Aducând cu ele bucurii şi dureri.

Când mă gândesc la acest sfârşit al clipelor mele,

Zăgazul timpului se sparge

Şi, prin lumina morţii, zăresc

Lumea ta cu comorile sale indiferente.

Rare sunt  vieţile lipsite de importanţă,

Rareori stai în ultimul rând.

Lucruri după care am tânjit în zadar.

Şi lucrurile pe care le-am obţinut – ducă-se.

Lasă-mă să am cu adevărat numai

Lucrurile pe care le-am refuzat şi le-am trecut întotdeauna cu vederea.”   

Rabindranath Tagore  

 

***  

Cât mai suntem pe Pământ să ne cercetăm sufletul, să ne rugăm unii pentru alţii, să ne acordăm ajutor unii altora.

Trăim într-un mental colectiv profund rănit.   Sufletul colectiv al lumii este rănit, doare.

Noi oamenii, fiecare dintre noi putem ajuta prin gânduri pozitive, gânduri spre binele celorlalţi.

Să avem gânduri de armonie, pace, Iubire.

Toată lumea este în suferinţă, dar până la urmă suferinţa este individuală, chiar dacă sunt şi suferinţe împreună.

Suferinţa este o durere care face ca viaţa noastră să nu mai aibă sens. Când suntem în suferinţă este bine să vorbim cu blândeţe şi să conştientizăm despre ce este vorba.

Este necesar să depăşim modul de a gândi că suntem victime. Când ceilalţi se manifestă cu mânie, să ne gândim că nu reuşesc să îşi rezolve altfel problemele.  Să îi ajutăm cu tot ce se poate. Dacă nu îi putem ajuta, să îi înţelegem şi să ne rugăm pentru ei.

Persoanele adulte,  în orice tulburare sufletească s-ar  afla,  este necesar ca la  un moment dat să conştientizeze faptul că  au responsabilitatea să îşi îndeplinească  autonom nevoile esenţiale în cadrul realităţii în care trăiesc, realitate care are  norme, limite, repere. Prin conştientizare, aceste persoane vor vedea diferenţa între viaţa pe care o duc ele  şi valorile recunoscute ca norme acceptate de societate şi ceilalţi  semeni ai lor.

Până la urmă, vor vedea că nimeni în afară de ei înşişi nu poate să le rezolve problema cu care se confruntă decât ei înşişi apelând la Dumnezeu cu credinţă.

Acesta este un mare Adevăr!

Împreună cu Dumnezeu şi acele persoane care  nu-şi pot împlini nevoile omeneşti fundamentale învaţă cum să se apropie de oamenii din jurul lor, în loc să îi respingă, şi să stabilească cu ei legături  ce îi vor ajuta chiar să poată face anumite lucruri încât să trăiască sentimentul că au valoare.

Fiecare om este un suflet, un spirit, o conştiinţă şi este inclus în Dumnezeu.

De aceea să nu ne pierdem speranţa în orice situaţie ne-am afla şi să nu uităm că suntem temporari aici pe Pământ.

Dar până la Plecare, fiecare om are datoria să se angajeze într-o luptă responsabilă chiar în cadrul unei realităţi greu de trăit, dureroase, şi,  prin ceea ce va face să spere că în final va dobândi posibilitatea să-şi împlinească nevoile fundamentale într-o măsură cât mai mare.

Orice om este fericit atunci  când este autonom, independent şi îi mai ajută şi pe cei din jur.

Acesta este un mare Adevăr!

Prin Credinţă autentică, reală în Dumnezeu,  orice om reuşeşte ca mâhnirile lui puternice să nu dureze şi astfel să fie sănătos sufleteşte.  Bunătatea este baza vieții. Omul bun la suflet este sănătos psihic, sufletește.

Acesta este un mare Adevăr!

Oamenii care au resentimente, care păstrează supărările și nu iartă, sunt ființe care suferă sufletește, iar ca să fie sănătoase,  au de făcut un lucru important:

să ierte, să înțeleagă, să iubească.

Acesta este un mare Adevăr!

Omul are sufletul religios din naştere.  Mai târziu există posibilitatea ca cei din jur să îl deturneze de la legătura lui cu Sursa de unde a venit, să îl facă ateu.

Acesta este un mare Adevăr!

Toate religiile Lumii  sunt îngăduite de Creator, de Inteligenţa Cosmică, iar fundamental pentru Om este să respecte Legile divine.            Acesta este un mare Adevăr!

Vă doresc un An Nou cu Pace şi Sănătate Dragi cititori.

La mulți ani!

 

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Marţi,  8 ianuarie  2019

30 Decembrie 2018 – Imn

flori de DIDIȚEL pe care le-am adus în locuință în primăvara anului 2014, culese de pe dealurile de lângă Mănăstirea NICULA jud. Cluj

În aşteptarea Noului An, 2019,

când avem un răgaz,

să citim Imnul Dragostei şi să iertăm fără rest.

 

Apostolul Neamurilor,  PAVEL,

care cu 14  scrisori a ajutat evoluţia şi schimbarea Lumii de după Iisus,

a scris o scrisoare către oamenii din Corint – IUBIREA.

Am tehnoredactat textul pentru a fi mai atenţi la conţinut:

 

„Iubirea

De-aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar dacă n’am iubire făcutu-m-am aramă şi chimval zăngănitor. 

 Şi de-aş avea darul profeţiei şi de-aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa şi de-aş avea credinţa toată să pot muta munţii, dar dacă n-am iubire, nimic nu sunt.

Şi toate averile mele de le-aş împărţi şi trupul meu mi l-aş da să-l ardă, dar dacă n-am iubire, nimic nu-mi foloseşte.

– Iubirea rabdă’ndelung;

 – iubirea se dăruie,

– ea nu invidiază;

 – ea nu se trufeşte,

– nu se îngâmfă;

– ea nu se poartă cu necuviinţă,

– nu-şi caută pe ale sale,

– nu se întărâtă,

– nu ţine’n seamă răul,

– nu se bucură de nedreptate,

– ci de adevăr se bucură;

– pe toate le suferă, pe toate le crede,

– pe toate le nădăjduieşte,

– pe toate le rabdă;

– iubirea niciodată nu se trece.

Fie ele profeţiile: pieri-vor; fie ele limbile: înceta-vor; fie ea ştiinţa: pieri-va.

 Că’n parte cunoaştem şi’n parte profeţim. Dar când va veni ceea ce-i desăvârşit, atunci ceea ce-i în parte se va desfiinţa.

Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil;

dar când am devenit bărbat, le-am desfiinţat pe cele ale copilului.

Căci acum vedem prin oglindă, ca’n ghicitură; dar atunci faţă către faţă.

Acum cunosc în parte; atunci însă deplin voi cunoaşte, aşa cum şi eu deplin sunt cunoscut.

Şi acum rămân:

credinţa, nădejdea, iubirea, acestea trei;

dar cea mai mare din ele este iubirea.”.

 

 

*

*   *

*    *    *

*    *    *    *

 

Vă doresc din suflet  La mulţi ani!

 

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Duminică, 30 Decembrie 2018

În  braţele  lui  Dumnezeu

Un prilej să reflectăm

Vă invit cu Blândeţe şi Dragoste  să citim cuvinte de folos nouă tuturor gândite de un Om de ştiinţă pe care îl admirăm, îl preţuim, Carl Gustav Jung:

 

„Nimic nu are o influienţă mai puternică din punct de vedere psihologic asupra mediului lor şi, în special, asupra copiilor lor decât viaţa netrăită a părinţilor.”

„Dacă vrem să schimbăm ceva la un copil, trebuie ca mai întâi să examinăm acel lucru şi să vedem dacă nu cumva e ceva pe care am putea mai bine să-l schimbăm în noi înşine.
Întâlnirea dintre două personalităţi este asemănătoare contactului dintre două substanţe chimice: dacă există vreo reacţie, ambele se transformă.

*

Dezvoltarea personalităţii este o asemenea fericire încât trebuie plătită scump…

Ea înseamnă mai mult decât spaima de singurătate, ea înseamnă şi fidelitate faţă de propria sa lege.
Personalitatea, realizare totală a deplinătăţii fiinţei noastre, e un ideal de neatins.

Dar faptul că e de neatins nu impietează asupra unui ideal, căci idealurile sunt doar călăuze şi niciodată ţeluri.

*

Puterile creative pot, la fel de uşor, să devină distructive.

Rămâne doar la latitudinea personalităţii morale dacă acestea vor fi folosite pentru a face lucruri bune sau rele.

Şi dacă ea lipseşte, niciun  profesor nu o poate furniza, nici nu-i poate lua locul.

*

Cel care se apără de nou, de străin, regresând spre trecut, este în aceeaşi condiţie neurotică ca şi cel ce se identifică cu noul, fugind de trecut.

Singura deosebire este că unul se înstrăinează de trecut, iar celălalt – de viitor.

Amândoi fac, în principiu, acelaşi lucru: îşi salvează îngustimea conştientului, în loc să lase conflictul contradicţiilor să izbucnească, sfărâmând totul,  

spre a-şi construi apoi o stare de conştiență de nivel mai înalt şi cu orizont mai larg.

 *

Viziunea îţi va deveni clară doar în momentul în care vei privi în inima ta…  

Cine priveşte în afară, visează.  

Cine priveşte înăuntru, se trezeşte.

*

Crearea unui lucru nou nu se face cu ajutorul raţiunii, ci prin jocul instinctului, 

care acţionează dintr-o necesitate interioară.

Mintea creativă se joacă cu obiectele pe care le iubeşte.

*

Corpul este partea materială,  fizică, a fiinţei însufleţite, care posedă impulsuri instinctive, animalice.

Sufletul, din punct de vedere psihologic, este un fel de personalitate interioară, 

care posedă un complex delimitat de funcţii foarte clar determinate în cadrul psihismului şi care conţine totalitatea proceselor conştiente şi inconştiente.

Spiritul este principiul creator universal, sursă de energie şi inteligenţă.

Cele trei planuri care alcătuiesc fiinţa umană:

  corp, suflet şi spirit.

*

Unde stăpâneşte iubirea, nu există dorinţă de putere,

iar unde predomină puterea, lipseşte iubirea. Una o umbreşte pe cealaltă.”

*

V-am prezentat cuvinte la care merită să medităm, să reflectăm.

Şi, citind Opera lăsată lumii de după el de către savantul C.G.  JUNG,

întâlnim  deseori asemenea texte cu care să ne hrănim sufletul şi mintea.

 

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Sâmbătă, 29 Decembrie 2018

În braţele lui Dumnezeu

 

 

 

POEM despre Iubire

 cer frumos pe care l-am fotografiat azi, 28 decembrie 2018,  de la fereastră

am fotografiat iarna la geam în ziua de 28 noiembrie 2018

 

 

 

În cartea „Profetul”  de   Kahlil Gibran,

                       

citim:

                       

            Atunci Almitra zise:

„Vorbeşte-ne despre iubire.”

            Iar el îşi înălţă capul privind mulţimea,  

şi o tăcere adâncă pogorî peste toţi.  

Apoi, cu o voce mare, începu:

            „Când iubirea vă face semn, urmaţi-I îndemnul,

            Chiar dacă drumurile-I sunt grele şi prăpăstioase,

            Şi când aripile-i vă cuprind, supuneţi-vă ei,

            Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-I v-ar putea răni,

            Iar când vă vorbeşte daţi-i crezare,

            Chiar dacă vocea-I ar putea să vă sfarme visurile, asemenea vântului din miazănoapte care vă pustieşte grădinile.

            Fiindcă, precum iubirea vă încunună, ea trebuie să vă şi crucifice. Precum vă face să creşteţi, ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile.

            Precum ea se ridică până la înălţimea voastră, alintându-vă ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina soarelui,

            Tot la fel va răzbate până în adâncul rădăcinilor voastre,

zdruncinând încleştarea lor cu pământul.

            Asemeni snopilor de grâu ea vă seceră.

            Vă treieră pentru a vă descoji.

            Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.

            Vă macină până la înălbirea făinii.

            Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi,

            Ca apoi să vă hărăzească focului său,  

şi să puteţi deveni pâinea sfântă la ospăţul divin.

            Toate acestea vi le va da iubirea, pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte tainele inimii, şi astfel să deveniţi o parte din inima Vieţii.

            Dar dacă, stăpâniţi de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei,

            Atunci e mai bine să vă acoperiţi goliciunea şi să ieşiţi din treierişul iubirii,

            Spre a vă întoarce în lumea fără de anotimpuri,  

unde veţi râde dar nu cu întreaga voastră bucurie  

şi unde veţi plânge dar nu în toate lacrimile voastre.

            Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine.

            Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită;

            Fiindcă iubirii îi e de-ajuns iubirea.

            Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi:

 <<Creatorul este în inima mea>>,

 ci mai degrabă:

 <<eu sunt în inima Creatorului>>.

            Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul iubirii,   

fiindcă iubirea,  

dacă o meritaţi,  

vă va arăta drumul spre ea însăşi.

            Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini.

            Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe, fie ca ele acestea să fie:

            ☼Să te topeşti şi să devii izvor ce susurul în noapte-şi cântă;

            ☼Să cunoşti durerea prea marii duioşii;

            ☼Să fii rănit de înţelegerea iubirii

            ☼Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te

            ☼Să te trezeşti în zori cu inima înaripată şi să înalţi mulţumire pentru o zi de iubire;

            ☼Să te odihneşti la ceasul amezii şi să cugeţi la extazul iubirii;

            ☼Să te întorci împăcat acasă la ora amurgului;

            ☼Şi, apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru cel iubit, 

iar pe buze un cântec de laudă.”

******************************************************************************* 

  

Am cules la calculator azi, 28 Decembrie 2018 acest minunat  POEM

pentru  Dumneavoastră, cititorii mei.

 

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Naidin

În braţele lui Dumnezeu

am fotografiat cum trec avioanele pe cerul colorat superb.

« Previous page

Next page »