Panait Cerna – Iisus

Doamne!

Azi  am deschis câteva fişiere vechi din arhiva personală ce o am în calculator şi am găsit această  poezie minunată  pe care  am cules-o  dintr-o carte pe care nu o am acum la îndemână  ca să mă verific dacă   erau numerotate  strofele sau eu le-am numerotat.

Este scris că am dactilografiat poeziile în 25 februarie 2009.

Pe 26 februarie e ziua de naştere  a fiului meu Cristian, cred că în vederea acestei zile am ales  poezia Iisus şi am avut energia să culeg la calculator  19 strofe!.

Am recitit acum şi vă spun cu Dragoste:

merită să o citiţi şi Dumneavoastră.

Fiind săptămâna Mare şi,  dacă eu tot am dat peste această muncă a mea,  depusă cu ani în urmă, chiar înainte de Sfintele  Paşte, consider că fac o postare benefică mai multor suflete.

Pentru mine este o Bucurie  ca să comunic astfel cu cititorii  Blogului meu.

Iată fişierul vechi  aflat ca prin miracol, ACUM:

 

25 februarie 2009

scriu la calculator din poeziile lui Panait Cerna

 

IISUS

 

1.

Ai fost un om ş-ai pătimit ca dânsul…

Un Dumnezeu – cum te credeau părinţii –

Pluteşte-n veci deasupra suferinţii:

El nu ne poate înţelege plânsul.

 

2.

Pe Dumnezeu, de l-am vedea în cuie,

Cu pieptul plin de lănci, cu chipul supt,

Am spune că-I un joc, dar jertfă nu e:

El din fiinţa lui nimic n-a rupt.

 

3.

Dar tu ai sângerat pe negre căi,

Supt umilinţi ce nu le ştie cerul;

Tu ai gemut, când te pătrunse fierul,

De-au tremurat şi ucigaşii Tăi.

 

4.

Şi ochii Tăi cei blânzi se înnoptară,

Şi gura ta s-a-nvineţit de chin,

Şi duhul tău, ce nu putea să moară,

A smuls din trup suspin după suspin…

 

5.

Un om, un om, prin patimile tale!

Şi totuşi cât de sus, lumina mea,

Te-a înnălţat răbdarea sfântă-a Ta!

De mila Ta, la glasul Tău de jale,

 

6.

Să se deştepte morţi de mii de vremi

Ş-adâncul lumii să se înfioare,

Iar Tu – să ai privirea iertătoare,

Un om să fii – şi tot să nu blestemi!…

 

7.

Cum au putut să stee laolată

Atâta chin ş-atâta bunătate?

Se rătăceşte mintea şi nu poate

Să te urmeze-n lumea ta înaltă…

 

8.

Al nostru eşti: al celor slabi şi goi –

Pământ ţi-e trupul şi-n pământ s-ascunde,

Dar umbra ta rămase printre noi

Şi inima-mi te simte orişiunde:

 

9.

De sufletul ce-a întâlnit mizerii

Şi cu obolul său le-a vindecat,

Te-apropii lin, prin negura tăcerii,

Şi strângi în taină mâna care-a dat;

 

10.

Apostolului răsplătit cu ură,

Tu-I spui: Mergi, nu eşti singur în durere!

Şi gura ţi-o-nfrăţeşti cu sfânta gură

Ce-a semănat nădejdi şi mângâiere;

 

11.

De cel ce geme, neputând să moară,

Apropii cupa liniştii de veci,

Mereu sporeşte-a inimii comoară

Şi drum de zâmbet laşi pe unde treci…

 

12.

Al nostru eşti! Ce ochi văzu vreodată

Că te-ai suit la cer, purtat de nori?

Ce gând nebun svârli această pată,

Pe cel mai mare dintre visători?

 

 

13.

Putut-a oare sufletu-ţi să fugă

La cei senini şi fericiţi din cer,

Când jos, prin murmure de chin şi rugă,

Atâtea braţe tremură şi-l cer?

 

 

14.

Nu, nu! Ale Golgotei reci piroane

Nu te-au lipit atât de strâns pe lemn,

Cât te-a legat de-acest pământ nedemn

Nemărginirea rănilor umane.

 

15.

Atâta timp, cât lutul n-o să crească

Copiii asemeni chipului tău sfânt;

Atâta timp, cât liniştea cerească

Nu se coboară-n inimi pe pământ;

 

16.

Cât timp nu vezi aieve tot ce sameni

Şi ochii toţi de plâns n-or fi deşerţi,

Atât de mult Tu, cel născut din oameni,

Va trebui să mângâi şi să ierţi;

 

17.

Atât de mult vei auzi jelire

Şi rana ta va sângera mereu –

Îmblânzitor de oameni prin iubire,

Tu ţi-ai ales destinul cel mai greu!

 

18.

…Dar, când vei smulge-ntreaga omenire

Din somnul lung al greului răbdat,

Când nu va fi nici chin, nici rătăcire,

Atunce Tu zâmbi-vei împăcat;

 

19.

Atunce numai îngerul hodinii

Va coborî supt ochiu-ţi înţelept;

Îţi va culege de pe frunte spinii

Şi-ţi va închide rănile din piept.

 

   Panait Cernea

 

Publicată în „Sămănătorul”, V, nr. 23,  4 iunie 1906.

*

Doamne!,  Panait Cerna avea 24 ani! Cât de tânăr era!

Văd  ce mirări am avut după ce am reprodus acest minunat poem!

 

*

Am fotografiat azi flori din balcon. A venit Primăvara!

Bistriţa,   Joia Mare,  9 Aprilie 2015     Jeniţa Naidin