Părinţi şi copii de Moş Nicolae

blog-mana-mea-image8082adela-pasarile-image13964

Motto:

„Tu eşti singurul răspunzător pentru tine însuţi. Tot ce faci să fie din ce în ce mai bine şi trăieşte fiecare moment al vieţii în mod conştient.”

 

Sfântul Ierarh  Nicolae, Arhiepiscopul  Mirelor Lichiei, a avut un rol esenţial în apărarea drepturilor familiei şi  a copiilor.

De aceea azi vă invit cu Dragoste să citiţi o mică poveste  tragică despre părinţi şi copii,

care ne impresionează şi ne învaţă:

 

„În timp ce un om îşi schimba roata la maşina nouă, băieţelul lui,  în vârstă de 4 ani, a luat o piatră ascuţită şi a început să zgârie aripa maşinii.

Mânios, bărbatul a luat mâna copilului şi a lovit peste ea de multe ori, fără să îşi dea seama  că avea în mână o cheie.

La spital, copilul şi-a pierdut toate degetele din cauza numeroaselor fracturi.

Când şi-a văzut tatăl… copilul a întrebat cu ochii plini de durere:

„Tati, îmi vor creşte degetele la loc?”

Bărbatul a rămas împietrit de durere; s-a întors la maşină, a lovit-o de mai multe ori.

Devastat de propriile lui fapte… stând în faţa maşinii s-a uitat la zgârieturi:

Băieţelul scrisese:

„TATI,  TE  IUBESC”.

 

Oameni! Luaţi aminte:

Mânia şi Dragostea nu au limite; alege-o pe cea din urmă…

Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiţi.

Dar problema Lumii este că oamenii sunt folosiţi şi lucrurile sunt iubite…

Atunci, să ne amintim că:

Lucrurile sunt pentru a fi folosite, iar oamenii pentru a fi iubiţi.”

*

Am citit zilele trecute această poveste unei familii cărora tocmai le vorbisem despre rolul răbdării, a faptului că noi, oamenii avem datoria de a vorbi despre posibilitatea creării pauzei, a unui spaţiu, măcar cât numeri până la 24, sau cât 2, 3 respiraţii conştientizate,  între impuls şi acţiune atunci când nu ştim despre ce e vorba, şi de a realiza, în acest spaţiu,  cum este bine să reacţionăm.

Dacă tatăl ar fi stat un pic pe loc, ar fi văzut că acest copilaş era nevinovat! Era nevinovat chiar dacă ar fi zgâriat cu piatra nişte măzgălituri, şi, deci nu trebuia pedepsit.

Să reacţionăm rapid doar atunci când ştim că acţiunea noastră salvează ceva.

Acest copilaş din poveste şi-a depăşit tatăl în felul lui de a fi.

Copiii iubesc necondiţionat, adulţii ar trebui să înveţe de la  ei IUBIREA.

blog-trand-albimage2868

Jeniţa  Dodiţă Naidin

Luni, 5 spre 6 Decembrie 2016

Universul este nesfârşit

1-blog-carare-izvoru-florin-image13486