Poeţi, Poeme

Poeme, citite și culese  pentru cititorii acestui Blog, azi, 8.12. 2013, când

am destinat un timp pentru odihna  sufletului nostru.

Vă mărturisesc că demult doream să culeg la calculator poemul lui TAGORE,

Grădinarul dragostei,

dar mereu îmi spuneam că e greu, fiind așa de amplu.

Azi, am petrecut un timp frumos

pregătind, cu energia din Iubire pentru Dumneavoastră, cititorii mei,

ceea ce vedeți că am postat aici cu drag.

Știm că energia se bazează pe Iubire.

 

 

Fotografiile aparţin poetului Gheorghe Mizgan

*

Azi, Duminică, 8 decembrie 2013, am citit din creaţiile a doi poeţi, un indian celebru

şi un român mai puţin cunoscut.

În mod voit,  i-am  alăturat aici, din motivul Grădinii şi Grădinarului, aşa cum, cândva, citind despre Grădina de la Chintelnic a Preotului Ioan Pintea, tot la Rabindranath Tagore m-am gândit.

Să avem un moment de răgaz

împreună din Iubire pentru poezie.

*

 

Viaţă a vieţii mele…

 

Viaţă a vieţii mele, cerca-voi pururi

să-mi ţin făptura neprihănită,

când bine ştiu: atingerea-ţi vie

din fiecare mădular trezeşte-o melodie.

Cerca-voi pururi din cerc de gânduri

să ţin afară umbra minciunii,

când bine ştiu: eşti Adevărul care în minte

mi-aprinse torţa raţiunii.

Cerca-voi pururi s-alung din inimă tot ce e rău,

să-mi ţin iubirea veşnic în floare,

când bine ştiu: tu în mine stai pe tronul tău,

pe cel mai dinăuntru-altar al inimii.

Şi fi-va sârguinţa mea

să te destăinui din fiecare gest şi gând,

când bine ştiu: numai puterea ta

îmi dă tărie în orice fac şi orişicând.

 

Grădinarul dragostei

 

Slujitorul: Regina mea, îndură-te de slujitorul tău!

 

Regina:    De-acum sfârşită-i întrunirea

şi slujitorii-mi sunt plecaţi.

De ce vii tu la-ntârziată oră?

 

Slujitorul: Când ai sfârşit cu ceilalţi,

începe ora mea.

Cu ce să te slujească cel de pe urmă slujitor?

 

Regina: Cu ce poţi nădăjdui? E prea târziu.

 

Slujitorul:  Numeşte-mă grădinarul

grădinii tale de flori!

 

Regina: Ce  nerozie-i asta?

 

Slujitorul:  Mă lepăd de-orice altă-ndatorire.

Zvârli-voi lancea, sabia în colb.

Nu-mi da solii la curţi îndepărtate,

şi nici porunci de-a cuceri noi ţări.

Numeşte-mă grădinarul

grădinii tale de flori!

 

Regina: Care-ţi vor fi îndatoririle?

 

Slujitorul:  Sluji-voi zilelor tale de tihnă.

Împrospăta-voi firele de iarbă

de pe poteca unde treci în zori

şi unde tălpile-ţi vor fi îmbrăţişate

de flori nerăbdătoare de-a muri

şi-a miresma subt paşii tăi.

Eu te voi legăna-ntr-un leagăn

Prins între crengi de saptaparna[1],

în timp ce Craiul Nou al înserării

se va trudi cu buze de lumină

s-atingă, printre  frunze, rochia ta.

Voi umple lampa cu ulei înmiresmat

să ardă lângă patul tău,

şi scăunelul scund de subt picioare

l-oi zugrăvi-n desene minunate

cu pastă de santal şi de şofran.

 

Regina:   Şi ce-ai dori tu drept răsplată?

 

Slujitorul:     Să mi se îngăduie să ţin în palme

micii tăi pumni – boboci de lotuşi –

şi să petrec ghirlănzi de flori

jur- împrejurul braţelor tale,

şi tălpile să ţi le-mpurpur

cu mustul din petale de ashoka[2]

şi-un fir de colb rămas acolo

să-l iau pe buze-ntr-un sărut.

 

 

Regina: Ţi se-mplineşte ruga, slujitor al meu.

Vei fi de-acum grădinarul

grădinii mele de flori.

 

 Rabindranath Tagore

*

Am preluat aceste superbe poeme ale marelui Rabindranath Tagore din cartea Poeme, Culegere întocmită de George Dan, Cuvânt înainte de Radu Boureanu, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1967.

*

 

CONCERTUL   GRĂDINII

 

E sfârşit de octombrie,

ştiu grădină,

e târziu…

Aud doar picuri din vlaga ta…

Picuri ce hrănesc pământul

de sub piedestalul tău,

ca-n primăvară să reînvii…

Să revii ştergând apăsarea rece

din sufletul meu.

M-ai încălzit grădină !

Mi-ai împodobit sufletul,

în dimensiunea temporală a două anotimpuri,

transformându-l în casă de oaspeţi.

Ai îmbrăcat coloane din orgoliu

cu trandafiri căţărători –

coloane pierdute

în corsetul ferm al ghimpilor

potoliţi de blândeţea şi parfumul anestezic

ale petalelor.

Ai aşternut covor din flori peste duşumeaua rece

în care şi-au înfipt crampoanele

trecători ocazionali.

M-ai legănat, în susurul apei cristaline,

alungându-mi umbrele

cu evantaiul aripilor de porumbei

ce planau cu adâncă pace

peste dansul licuricilor

din zâmbetul Soarelui.

Mi-ai clătit gândurile

în jocul zglobiu al peştişorilor

multicolori, imprimându-le

vitalitate şi optimism.

Acum, grădină, petalele tale s-au ofilit,

bobocii surprinşi de tăişul îngheţului,

au încremenit;

Apoi, când lectorul naturii

a tăiat, pentru puţin timp,

cu o verticală solară, minusul

dinaintea gradelor Celsius,

tulpinele şi florile au îmbrăcat

haina sumbră a trecerii în pământ.

Sufletul meu –

Coloane de cântec înfipte în Astral,

imortalizate în gerul timpuriu,

stau să se prăbuşească din imensitatea lor,

umplând casa de molozul trăirilor…

Îţi mulţumesc grădină,

ştiu că vei reveni…

pentru mine însă, poate fi

ultimul concert al Domniei Tale!

    Gheorghe Mizgan

Bistriţa, 28 octombrie 2011

*

Am reprodus acest poem scris de Gheorghe Mizgan, chiar în ziua când se împlineau 17 ani de când tatăl meu a plecat în Eternitate.

Finalul pesimist a exprimat smerenia poetului în faţa lui Dumnezeu. Grădina sa i-a mai oferit concerte din moment ce poetul a mai publicat, de curând, o carte de poezii, deci, nu a fost ultimul concert al grădinii sale.

Poemul Concertul  grădinii  este publicat în cartea: Roua din cuvânt, Editura “Singur”, Târgovişte, 2012.

***

Citirea poeziilor este o Bucurie pentru suflet şi minte, de aceea  nu voi precupeţi nici un efort pentru ca să fie pe Blogul meu poezii frumoase.

9 decembrie 2013    Jeniţa Naidin



[1] Saptaparna (Altonia scolaris) – arbore tropical din India (n.t.)

[2] Ashoka (Ionesia asoka – arbust cu flori roşii din petalele căruia se stoarce un must roşu;  indiencele măritate îşi vopsesc cu el tălpile (n.t.).