Prin locuri sfinte

 

Cu bucurie îmi amintesc de momentele când, anul acesta, 2012, am fost prin locuri sfinte şi mi-am hrănit sufletul în câteva lăcaşuri de cult, dintre care amintesc:

● Un loc minunat în care m-am rugat la Dumnezeu este  Biserica Sfântul Elefterie Nou din București ce este situată în apropierea Operei Naţionale.

Proiectată de arhitectul Constantin Iotzu, biserica nouă, Sfântul Elefterie este construită după primul război mondial timp de 36 ani din donaţiile cetăţenilor. Piatra de temelie s-a pus  pe data de 29 iunie 1935.

Fiind în  această minunată biserică mă gândeam cum arăta acest colţ minunat de Bucureşti, loc prin care am trecut şi eu de nenumărate ori în timpul celor 28 ani cât am locuit  în acest oraş, colţ despre care se spune că înainte de a fi Podul Eroilor Sanitari a fost o insulă a Râului Dâmboviţa, pe insulă un Ostrov ce adăpostea un sat, sat ce, de prin anii 1743, a început să se dezvolte odată cu construirea bisericii Sfântul Elefterie vechi.

Câteva cuvinte despre Sfântul Elefterie:

„Sfântul Mucenic Elefterie era din cetatea Romei. De mic a rămas orfan de tată şi a fost crescut numai de mama sa Antia, care fusese învăţată credinţa creştină de Sfântul Apostol Pavel. Copilul a fost dus de mama lui la episcopul Anichit şi a învăţat de la el Sfintele Scripturi. Anichit l-a rânduit în ceata clericilor; când a fost în vârstă de 15 ani l-a hirotonit diacon, la 18 ani preot, iar când a ajuns de 20 de ani a fost făcut episcop al Iliricului. Pentru că învăţa şi propovăduia pe Hristos a atras pe mulţi la credinţă; de aceea împăratul Adrian a trimis de l-a adus la el. Dus înaintea lui, sfântul a mărturisit că Hristos este Dumnezeul tuturor. La porunca împăratului a fost supus la chinuri pe care le-a îndurat cu seninătate.”

În minunata Biserică  Sfântul Elefterie se află o deosebită Icoană pictată în frescă de părintele Arsenie Boca: Maica Domnului cu pruncul.

●  Am fost apoi în Biserica    Sfântul Antonie Curtea Veche, cea mai veche biserică din Bucureşti. Edificiul este ctitorit de domnitorul Mircea Ciobanul în anii 1545-1554, pe strada Şepcari, loc unde se încoronau domnii Ţării Româneşti.

În acest lăcaş se află una din operele Sfîntului Arsenie Boca şi anume o pictură a sa reprezentând-o pe Sfânta Cuvioasă Parascheva.

În 17 ianuarie, în toate tradiţiile creştine este prăznuit Sfîntul Antonie cel Mare, ce a trăit între anii 251-356, numit fiind şi „părintele monahilor”.

Mi-am cumpărat o frumoasă icoană ce îl înfăţişează pe Sfîntul Antonie din Egipt.

●  Cu bucurie am fost şi la Biserica Zlătari din Bucureşti, Calea Victoriei.

Aici se află, ca moaşte,  o mână a Sfântului Ciprian care a trăit probabil între anii 200-258.

Cealaltă mână a Sfântului Ciprian se află în Italia, la Domul din Milano.

Sfântul Ciprian s-a născut la Cartagina din părinţi bogaţi şi păgâni. A primit educaţie aleasă şi ajunge om de cultură cu un prestigiu recunoscut. Se converteşte sub îndrumarea unui preot, apoi e hirotonit şi el preot, iar în anul 249 ajunge episcop.

Ieronim apreciază limba, stilul şi ideile lui Ciprian, ca fiind mai limpezi decât soarele.

Sf. Ciprian organizează o admirabilă asistenţă sanitară şi socială în eparhia sa, alinând nenumăratele suferinţe în vremea flagelului şi după aceea. Sfântul Ciprian îl citea zilnic pe Tertulian, dar spre  deosebire de acesta el a scris într-o limbă limpede, uşor de citit.

Ciprian a fost scriitor bisericesc normativ ( scrieri apologetice, disciplinare, morale, scrisori) anterior Fericitului Augustin.

Biserica Zlătari este situată pe Calea Victoriei din Bucureşti, în apropierea Muzeului Naţional de Istorie, a magazinului „Victoria” şi a clădirilor CEC Bank. Urcând  treptele pentru a intra în  biserică, când ne întoarcem cu faţa spre Calea Victoriei  o vedem cum se oglindeşte în sticla de la clădirea din faţa ei.
Biserica  actuală a fost construită la jumătatea secolului al XVIII-lea, iar pictura interioară, realizată între anii 1853-1856, este opera maestrului Gheorghe Tattarescu.
●  Prin graţie divină am fost la  Mănăstirea Vlad Ţepeş. aflată pe o insulă în Lacul Snagov.

Mănăstirea a fost, în timpul îndelungatei sale istorii active, un important centru monahic dar și de cultură, întrucât domnitorul Constantin Brâncoveanu a înființat aici una din tipografiile sale de cea mai bună calitate. Printre alții, tipografia l-a avut în fruntea sa pe cărturarul Antim Ivireanul  care a tipărit, pentru prima dată cu litere mobile, primele cărți în  Limba română  cu caractere latine. Astfel, întâia carte cu litere latine a epocii limbii române moderne a fost „Orânduiala Slujbei lui Constantin și Elena”. Printre altele, Măstirea Snagov a adăpostit valori materiale și culturale deosebite, funcționând simultan și ca un muzeu și ca o bancă. Mănăstirea a adăpostit pentru perioade îndelungate de timp unul din centrele de batere al monedei dinValahia  fiind firesc denumită popular și „bănie”. Deloc surprinzător, unii domnitori au folosit așezarea sa strategică nu numai ca loc de refugiu și ascunziș, dar și ca loc de temniță și supliciu.

Datorită poziției sale strategice remarcabile, fiind construită pe o insulă a unui lac aflat în mijlocul unui codru imens, Codrul Vlăsiei,  Mănăstirea Snagov a funcționat adeseori ca loc de refugiu și surghiun.

Înainte  se trecea  apa pe un pod de bârne de stejar care a ars şi apoi se trecea cu barca.

Acum am trecut apa, de pe mal la insula pe care se află Mănăstirea,  pe un splendid pod de fier  inaugurat acum doi ani, după cum spune stareţul mănăstirii.

Deşi este mijlocul lunii ianuarie 2012, parcă e primăvară, iar pe suprafaţa apei, ce mi se pare imensă, plutesc multe păsări, iar eu am privit, cu uimirea omului care nu a văzut niciodată vreo mare, valurile luminate de soarele strălucitor.

În luna martie a acestui an, 2012, am văzut pictura din Biserica Drăgănescu aflată lângă Bucureşti. Sfântul Arsenie Boca a pictat această biserică timp de 15 ani!

E uluitor ce am văzut!

În nici o biserică nu am mai văzut aşa ceva, e totul deosebit.

Sunt scrise multe texte biblice alături de titlul scenei biblice  respective.

În Altarul acestei biserici Arsenie Boca şi-a înscris, fiind clarvăzător, data când sufletul său urma să părăsescă pământul şi să urce la Cer: 28 noiembrie 1989!

Pe mine, care sunt născută pe 28 noiembrie, m-a impresionat până la lacrimi această coincidenţă. Când va fi canonizat preotul-pictor Arsenie Boca, la data de 28 noiembrie din calendarul creştin-ortodox, pe lângă Sf.cuv. Mc. Ştefan cel Nou şi Sf. Mc. Irinarh va fi înscris şi Sf. Arsenie Boca.

Sunt foarte fericită că,  prin grija lui Dumnezeu am fost la Mănăstirea Prislop unde se află mormântul Sfântului Arsenie  Boca, mormânt care este permanent plin de flori proaspete pentru că acolo este un pelerinaj permanent în ultimii 22 de ani, după cum el a prevăzut.

Voi continua să scriu despre celelalte locuri sfinte în care am avut bucuria să merg, dar astăzi am să amintesc faptul că merg, cât pot de des şi cu mare bucurie sufletească, la Biserica Sfânta Ana din Bistriţa în care este realizată în ultimii ani, chiar sub ochii noştri, o pictură de o frumuseţe aparte şi unde slujeşte Preotul Grigore Conea și Preotul Tudor-Ioan Bechiș.

Bistriţa, 17 iulie 2012  Jeniţa  Dodiţă Naidin