Radu Stanca- RUGĂCIUNE

Am citit demult această Rugăciune  scrisă de Radu Stanca, iar azi, 20 septembrie  2013, am cules-o la calculator pentru ca să fie citită şi de cititorii acestui Blog,  pentru că este minunată.

.

Radu Stanca- RUGĂCIUNE

 

Întinde-mi dreapta, Doamne. Vreau cu tine

Să mă împac de-acuma pe vecie.

Căci recunosc: am fost mai mult de rime

Îndrăgostit decât de veşnicie

 

Nu mi-au plăcut, o ştii, iconostasuri

Nici n-am simţit spre umbre vreo chemare

Eu am iubit în lume alte glasuri

Şi mi-am făcut din alte bolţi altare

 

N-am coborât cu negura de lespezi

Nu m-au întors firidele din burguri

M-am închinat la râurile repezi

Şi am slăvit bogatele amurguri

 

Strămoşii mei fiind pesemne trunchiuri

Am rătăcit milenii pe tăpşanuri

Îi auzeam în mine printre junghiuri

Cum blestema urmaşul fără ramuri

 

De acea se cădea să fiu tovarăş

Străbunilor din soare şi furtună.

M-am furişat şi-n inimă-mi, dar iarăşi

Am izbucnit în câmpul gol sub lună

 

Ce mi-a plăcut a fost mai mult să sgândur

Jăratecul căţuielor de paie

Să crăp în dinţi lumina ca pe-un sâmbur

Şi să mă-ntind pe holde ca o ploaie.

 

De tine doar din când în când aminte

Îmi aduceam. Când stam cu fruntea-n soare.

Părea atunci c-un dor adânc mă prinde

Şi că mi-e frică-un pic de atâta zare.

 

Dar astăzi vin la tine cu căinţă

N-am unde să-mi mai răzim bieţii umeri,

Sunt obosit acum de suferinţă

Vreau sluga ta smerită să mă numeri

 

Nu ştiu să fac nimic, dar dacă totuşi

Vei vrea să ierţi pe cel învins de rele

Am să-ţi grijesc cotoarele de lotuşi

Şi-am să-ţi păzesc cutiile cu stele

 

Acum deoparte iată orice rime

Şi mă apropiu fără de mândrie.

Întinde-mi dreapta, Doamne, deci. Cu Tine

Vreau să mă-mpac acuma pe vecie.

Radu  Stanca

*

20 sept  2013    Jeniţa  Naidin

Aici sunt la Mănăstirea Curtea de Argeș

 

Aici sunt la poarta Mănăstirii Sâmbăta -Constantin Brâncovenu