Răspuns la o întrebare

Astăzi, 6 iunie 2013, am căutat în articolele scrise de mine  în cartea mea  SCRISUL și CITITUL, dar și postate   aici, și  am pus pe prima pagină  acest articol cu gândul,  smerit și îndoliat,  la sora  mea,  Crețica, plecată în Eternitate.
Dumnezeu să îi odihnească sufletul în Pace și Lumină!
Cuvintele episcopului Nicolae Velimirovici
au venit în mintea mea când mergeam în urma sicriului, dar  au ajutat un pic  sufletul meu îndurerat, deoarece plecările din planurile fizice a celor de lângă noi,  ne afectează oricum ne-am pregăti psihologic.
Iată articolul
pe care l-am scris demult, dar la care m-am gândit acum când am însoțit-o pe sora mea pe ultimul drum
ce l-a parcurs pe pământ și pe care, intuitiv, l-am postat pe blog anul acesta:

Ştiu, din proprie experienţă, că atunci când îi ascultăm pe oameni cu inima, pe noi ne ajutăm.

Acum câţiva ani, a venit la mine, în vizită, o doamnă care m-a rugat să-i dau voie să mă întrebe ceva. Am spus, da, întrebaţi-mă ce doriţi, dar nu ştiu dacă am să vă pot răspunde.

Puteţi, continuă ea, pentru că ştiu, aţi fost consilier al unui ministru, trebuie să fiţi un bun sfătuitor şi pentru mine.

Atunci am încercat o mare emoţie pentru că nu mă mai ocupam de mult timp de legislaţia pensiilor şi am crezut că întrebarea priveşte acest domeniu, în care eu am profesat peste 30 de ani,  şi că nu o voi putea ajuta cu un răspuns bazat pe ultimele prevederi legale, pe care nu le mai citisem.

Cu acest gând în minte, ascult întrebarea venită grăbit:

„Dumneavoastră cum vă rugaţi?”

Bucuria, dar şi mirarea pe care am simţit-o nu o pot descrie. Mi se adresa o întrebare ce viza, atunci,  preocuparea mea permanentă. M-am gândit pentru moment la texte din Sfânta Scriptură unde Iisus Hristos ne învaţă cum să ne rugăm.

Mai întâi, i-am spus că eu, acum, am fericirea să mă pot ruga, pe cât posibil,  neîncetat. Am dobândit acest dar prin perseverenţă, pe parcursul multor ani. Ce anume spun când mă rog este în funcţie de împrejurare, şi anume, am mai multe moduri de a mă ruga, dar în principal spun, în gând, bineînţeles, unul din următoarele texte:

„Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!”; „Tatăl nostru”; „Doamne, dă-mi cuvinte potrivite să pot ajuta oamenii” ; „Doamne miluieşte!”; „Doamne ajută!”; „În toate mă bizui pe voia Ta, Doamne.”

Îi spun că eu, din copilărie, îmi spun zilnic rugăciunea Tatăl nostru, şi că am fost foarte mirată şi bucuroasă când am găsit,  în anii din urmă, citind eu însămi,  că „Tatăl nostru” este în Sfânta Scriptură.

Nu auzisem de la nimeni că oamenii știu Tatăl nostru din Sfînta Scriptură, şi,  mi s-a părut o mare descoperire.

Parcă descoperisem America!

Am simţit aşa o bucurie, încât îmi venea să o spun la toată lumea. Am vrut să văd dacă e mirată ca mine că rugăciunea „Tatăl nostru” este în Biblie. Doamna s-a mirat şi s-a bucurat ca un copil. Nici ea nu ştia că rugăciunea „Tatăl nostru” este în Biblie. I-am dat şi alte rugăciuni pe care eu le citesc în mod curent şi pe care le-am scris în calculator din diferite cărţi şi i-am vorbit despre rugăciunea simplă şi scurtă: „Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă”, care se spune pe respiraţie şi inspiraţie, rugăciune pe care eu am primit-o prima dată,  prin anul 2001,  de la preotul meu duhovnic, Grigore Conea, Biserica Sfânta ANA, Bistriţa.

Am simţit că sunt utilă.

Eu mă ajutam cu rugăciunile de ani de zile în singurătatea mea extremă, iar acum ajutam alţi oameni. Eram fericită.

Iată ce am citit cu interlocutoarea mea, deoarece mi-a spus că nu are o Biblie în casă, din Sfânta Evanghelie după Matei[1] Capitolul 6. versetele 7-15:

„Iar când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca păgânii, că acestora li se pare că prin vorbăria lor vor fi ascultaţi. Deci nu vă asemănaţi lor, că Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte de a cere voi de la El. Aşadar, voi aşa să vă rugaţi:

            Tatăl nostru Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vină împărăţia Ta; facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de Cel-Rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin. 

            Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; dar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greşalele voastre.”

Am adăugat că în Sfânta Scriptură, „Tatăl nostru” se găseşte şi în Sfânta Evanghelie după Luca.

Discuţia mea cu doamna ce mă căutase pentru a mă întreba cum mă rog s-a încheiat cu un răspuns la o altă întrebare a dumneaei şi anume, cum să scape de tristeţea profundă pricinuită de faptul că, de curând îi murise o soră.

În ajutorul meu au venit cuvintele de mai jos, ale episcopului Nicolae Velimirovici, care îmi plac şi pe care le folosesc, cu un efect bun, pentru despovărarea sufletului dar şi pentru cultivarea modestiei:

„Când ai sănătate şi spor la treabă, înalţă-ţi inima  şi zi:

«Ţie, Doamne!»

Când oamenii te cinstesc şi te laudă, spune-ţi în sinea ta:

 «Nu eu merit asta, asta nu se cuvine mie, ci – Ţie, Doamne!»

 Când îţi trimiţi copiii la muncă ori la şcoală ori în armată, binecuvântează-i din pragul casei tale şi zi:

 «Îi dau în grijă – Ţie, Doamne!»

            Când te lovesc invidia omenească şi necredinţa prietenilor, nu cădea cu duhul şi nu ţine amărăciune în inima ta, ci zi:

 «Toate acestea le dau spre judecată şi dreptate, Ţie, Doamne!»

            Când mergi în urma sicriului ce poartă tot ce ai mai drag, păşeşte cu vitejie ca atunci când duci un dar celui mai mare Prieten, şi zi:

 «Acest suflet drag ţi-l aduc în dar  Ţie, Doamne!»

            Când se vor aduna asupra ta chipurile întunecate ale ispitelor drăceşti, şi suferinţelor, şi bolilor, nu deznădăjdui, ci spune:

«Ajutor şi milă cer – Ţie, Doamne!»

            Când îngerul morţii va veni la patul tău, nu te speria – prieten este –, ci iartă-te cu această lume şi spune:

 «Sufletul meu pocăit îl dau în mâini – Ţie, Doamne!» 

Încerc, atunci când vorbesc cu oamenii, să am în minte cuvintele din Sfânta Scriptură, astfel încât, alături de gândul meu că ascult pentru a ajuta, să pot fi, cât de cât, de folos. Iată cuvintele ce mă ajută să am curaj să ascult şi să vorbesc:

„…nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi,

 ci să vorbiţi ceea ce vi se va da vouă în ceasul acela.

Că nu voi sunteţi cei ce veţi vorbi, ci Duhul Sfânt”.

Articol scris în anul 2006, pentru prima mea carte

autobiografică, postat aici pe   12 februarie 2013,

 

și adus pe prima pagină  a blogului pe 6 iunie 2013 în memoria surorii  mele, Crețica

plecată  în Eternitate pe 20 mai 2013.

Jeniţa Dodiţă Naidin


[1]   Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune a Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001.