Suferinţa care întăreşte –II –

 

Continuăm să vorbim despre cartea:

„Am ascultat de porunca Bisericii”  Arhieiscopul Justinian Chira în dialog cu Călin Emilian Cira,   Editura Mega Cluj-Napoca, 2016.

Spuneam data trecută că Preotul Ioan Pintea,

actualul director  al Bibliotecii Judeţene B-N,

a scris Prefaţa  la acest volum.

Să citim câteva din cuvintele sale:

„Cândva, într-o zi anume, într-un timp  pe care îl prevăd dens, dar şi generos, va  trebui să aştern pe hârtie toate amintirile (multe şi minunate) pe care le am despre Părintele Justinian Chira, acest ierarh unic, rarisim,  de un altruism exemplar. Un om al lui Dumnezeu, în primul rând, pe cât de bine aşezat în demnitatea-i bisericească, pe atât de impunător în smerenia absolut cuceritoare cu care ne-a copleşit.

Până atunci,  se cade, însă, să spun doar atât:

nu ştiu cum ar fi fost viaţa şi devenirea mea fără întâlnirile providenţiale cu el de la Cluj din anii 80.

Le păstrez în memorie, sunt vii, le revizitez şi acum cu specială şi cuvenită nostalgie. […] 

L-am reîntâlnit pe Părintele Justinian

 anul acesta,(2016n.n.) în iulie, la mănăstirea Rohia […]”.

Ne gândim acum la faptul că, după 4 luni de când cei doi s-au întâlnit, în 30 octombrie 2016, Părintele Justinian Chira a trecut la cele veşnice!

Cartea aceasta în care un tânăr istoric şi teolog întreabă, iar un Arhiereu în vârstă şi cu îndelungată experienţă de viaţă răspunde, o recomand tuturor oamenilor, tineri şi mai puţin tineri pentru a găsi informaţii preţioase şi adevărate despre istoria României şi despre o  autentică spiritualitate românească trăită atât înainte, cât şi după anul 1990.

Întâlnim în această lucrare momente din viaţa culturală, spirituală a mai multor personalităţi ale ţării noastre povestite cu har de Arhiepiscoul Justinian Chira răspunzând la întrebările, cu ştiinţă şi în cunoştinţă de cauză, puse de Călin Emilian Cira, tînăr născut în anul 1987, dar deosebit de pregătit în Universităţi de elită din Cluj.

Din acest volum străbate în ce fel Dumnezeu l-a însoţit pe Ierarh să poată folosi toate suferinţele şi greutăţile vieţii pentru a fi de folos celor din jur, pentru a se întări el însuşi.

A trăit Suferinţa care întăreşte, după cum am pus titlu cuvintelor mele.

Când Călin Emilian Cira spune:

„Poporul a făcut istoria acestei ţări…”, Părintele Justinian Chira  dă un răspuns amplu, din care amintim:

„Da… Mi-e dragă istoria care pentru mine are o importanţă covârşitoare. Citesc mult din acest domeniu.

[…]

Avem datoria profundă şi categorică să ne cunoaştem istoria. Înţelegi?  Tineretul de acum are o datorie extraordinar de mare ca să-şi cunoască instoria pentru că, altfel, pe viitoarea generaţie o aşteaptă o catastrofă. Dacă tineretul, dacă voi, tineretul, nu veţi, cunoaşte istoria şi dacă nu veţi şti să fiţi mari diplomaţi atunci trebuie să ne aşteptăm la o mare nenorocire.

Tineretul, societatea în general trebuie să înveţe din istorie ca să nu repete greşelile care s-au făcut mai ales în secolul al XIX-lea şi în secolul XX.”

Dragii mei cititori, când vă veţi întâlni cu această „mare carte mică”, vorba Părintelui Grigore Conea, Biserica Sfânta ANA, Bistriţa,  nu ezitaţi să o deschideţi, fiindcă apoi, nu o veţi mai lăsa din mână.

 

Cu Iubire  şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin

Marţi, 4 Decembrie 2018 

În braţele lui Dumnezeu