Sufletul omului ţine legătura cu Universul

S-a spus demult un Adevăr Universal şi anume,

că îl putem cunoaşte corect pe un om numai  dacă îl iubim sufletește, spiritual.

Se observă din istoria lumii că,  de câte ori o cultură a dispărut aceasta s-a datorat faptului că liderii îşi împietreau inima, nu se mai rugau şi desconsiderau valoarea individuală a omului.

Acei lideri ai unei societăţi din istoria civilizaţiilor care au văzut în mulţime doar  un instrument al puterii lor,  şi,  au silit oamenii la robie, au făcut ca temelia acelei culturi să se dărâme.

Aşa, păstrând proporţiile, se întâmplă şi în celula societăţii: familia.

Dacă nu se dă atenţie fiecărei vieţi, fiecărui suflet şi cineva din familie îşi arogă mândria de a exploata, de se folosi ca de obiecte de celelalte suflete, deci,  cel ce nu iubeşte sufletește, spiritual contribuie la dispariţia acelei familii.

Acei membri din  familie care  nu cred că Dumnezeu e în fiecare om, deci şi în ei, au mândria că ei sunt totul şi trăiesc egoist.

Ei nu sunt vinovaţi dacă nu au ştiut şi  nu li s-a  spus că  Omul are datoria de a nu uita de legătura  sa cu Universul şi nu numai cu lumea pământeană în care îşi rezolvă nevoile materiale.

Mândria l-a pierdut pe om, ne spun învăţaţii de demult, ne spun Sfinții Părinți.

De aceea, din zorii vieţii, părinţii, adulţii din jurul lui să îl înveţe pe puiul de om Iubirea faţă de Dumnezeu, de Univers.  Să i se vorbească copilului mereu despre sufletul său ce e venit de la Dumnezeu, nu de  la părinţi.  Deci, acest suflet are viaţa sa şi,  evoluţia lui e fundamental legată de legătura cu vastul Univers. Au fost şi sunt părinţi care nu ştiu să lege  copiii de Inteligenţa  Cosmică şi îi limitează, îi leagă de ei.

Vechile religii spun că Dumnezeu s-a unit  cu omul şi în asta constă minunea existenţei omeneşti.  Acest lucru să fie spus copiilor de cei ce ştiu. Dorim ca cei ce nu  ştiu să reuşească să afle, să dorească să afle.

Adulţii care reuşesc, la un moment dat,  să Îl afle pe Dumnezeu, dar constată că au avut o viaţă grea pentru că în primii ani din viaţă nu au fost ajutaţi să ştie de unde au venit şi unde Pleacă  şi,

că este necesar ca nici un moment să nu uite de Dumnezeu,

sunt invitaţi,  cu Dragoste,  să ierte. Iertarea îl ajută în primul rând pe cel care iartă și apoi pe cel care este iertat.

Deci, în orice etapă a vieţii conştiente să Îl accesăm pe Dumnezeu care este în interiorul nostru.

Odată ce simţim, credem real că El este  cu noi permanent,  ne reamintim, şi trăim mereu cuvintele spuse de un Sfânt care le-a experimentat:

Când vine Dumnezeu la tine

te dezlegi de toate,

atât de nedreptăţile tale cât şi de toată dreptatea ta.

Când stai în faţa lui Dumnezeu cu credinţă tare

eşti mai presus de lumea aceasta,

mai presus de trăncăneala vieţii,

ai cu un cuvânt liniştea mai presus de lume,

ai liniştea lui Dumnezeu.”

Şi, … credeţi-mă, e minunat să fim liberi de trăncăneala vieţii, să avem liniştea lui Dumnezeu şi să ajutăm cu tot ce stă în puterea noastră. Dobândim un Interior liniștit, luminos.

Personal exist făcând lucrurile ca pentru Dumnezeu şi este bine aşa.

Rugaţi-vă să trăiţi această stare de a-L simţi pe Dumnezeu care, iubindu-L,

ne dezleagă de dreptatea ce credem că o avem,

dar şi de nedreptatea ce ni se face.

E o mare Bucurie să fim de folos cu ceea ce putem în fiecare etapă a vieţii noastre ce evoluează mereu prin  sufletul ce îl avem de la Dumnezeu.

Sufletul nostru,

conştiinţa noastră sigur trăieşte după plecarea din corpul fizic. Așa cred.

Vedeţi, în Prezent,  cum cercetătorii, Marea Ştiinţă  publică acum, faptul  că,

această viaţă de după Marea Plecare e încă o etapă a vieţii  Omului,

după copilăria, tinereţea şi bătrâneţea sa.

Nu ştiu de unde, dar mereu am ştiut asta.

Sufletul nostru ţine legătura cu Universul, iar după plecarea din trup,

care este Templu al Spiritului Sfânt, al Duhului Sfânt,

  trăieşte a patra etapă, etapa în Dumnezeu.

Bistriţa,

Vineri, 1 Iulie 2016

Adus pe Prima pagină

azi, 24 Noiembrie 2017

Jeniţa Dodiţă Naidin