TAGORE – Cum se poartă copilul
30 octombrie 2018
La mulți ani! Doamna Ana Mizgan
Azi, 25 iulie 2012, să citim o superbă poezie scrisă de Rabindranath Tagore pentru ca să vedem cum
minunatul filozof şi profet al Indiei îşi imaginează
ce reprezintă un nou-născut ce a venit într-o familie,
sau mai bine zis ce crede poetul că este în mintea unui copilaş nou-născut:
„Cum se poartă copilul
Copilul doar ar vrea,
şi-n zbateri de aripă
ar şi zbura spre rai
în chiar această clipă.
Dar nu degeaba ne-ar părăsi.
Îi place
capul să şi-l odihnească-n pace
la sânul mamei ce-l dezmiardă,
şi nu poate din ochi s-o piardă.
Copilul ştie toate vorbele-nţelepte,
deşi foarte puţini de pe pământ
pricep ce tâlcuieşte un cuvânt.
Dar nu degeaba
nu vrea nicicând să glăsuiască.
Un singur lucru vrea anume:
să deprindă cuvintele mamei
numai de pe buzele mamei,
De-aceea pare-atâta de nevinovat.
Copilul avea o grămadă de aur şi perle,
şi totuşi a venit pe-acest pământ
în chip de cerşetor.
Dar nu degeaba ne-a venit
sub înfăţişarea asta.
Acest preascump şi preamic cerşetor
se preface neputincios,
ca să cerşească mai uşor
comoara dragostei de mamă.
Copilu-a fost atât de liber
de orice legături cu ţara
şi cu plăpânda Lună-n creştere.
Dar nu degeaba
a renunţat la libertate.
El ştie că-n ungherul inimii de mamă
îşi are-un loc de bucurie fără margini,
şi ştie că e mult mai dulce
să fie prins şi strâns în drăgăstoase braţe –
decât într-o cerească libertate.
Copilul nu ştia nicicând să plângă.
Trăia în patria desăvârşitei fericiri.
Dar nu degeaba
a venit el să verse lacrimi.
Deşi cu zâmbetul iubitului său chip
atrage-asupra-i inima dornică-a mamei,
totuşi măruntele lui plânsete
pentru măruntele-i necazuri –
ţes legătura celor două fire:
de milă şi iubire…”
TAGORE
*
Cu adevărat, o lectură ce ne îndeamnă la meditaţie, v-am propus.
Am adus pe prima pagină astăzi 30 oct. 2018
Jeniţa Naidin
