TAGORE – Cum se poartă copilul

 

30 octombrie 2018

La mulți ani!  Doamna Ana Mizgan

 

Azi, 25 iulie 2012, să citim o superbă poezie scrisă de Rabindranath Tagore pentru ca să vedem cum

minunatul filozof şi profet al Indiei  îşi imaginează

ce reprezintă un nou-născut ce a venit într-o familie,

sau mai bine zis ce crede poetul că este în mintea unui copilaş nou-născut:

 

Cum se poartă copilul

 

Copilul doar ar vrea,

şi-n zbateri de aripă

ar şi zbura spre rai

în chiar această clipă.

Dar nu degeaba ne-ar părăsi.

Îi place

capul să şi-l odihnească-n pace

la sânul mamei ce-l dezmiardă,

şi nu poate din ochi s-o piardă.

Copilul ştie toate vorbele-nţelepte,

deşi foarte puţini de pe pământ

pricep ce tâlcuieşte un cuvânt.

Dar nu degeaba

nu vrea nicicând să glăsuiască.

Un singur lucru vrea anume:

să deprindă cuvintele mamei

numai de pe buzele mamei,

De-aceea pare-atâta de nevinovat.

Copilul avea o grămadă de aur şi perle,

şi totuşi a venit pe-acest pământ

în chip de cerşetor.

Dar nu degeaba ne-a venit

sub înfăţişarea asta.

Acest preascump şi preamic cerşetor

se preface neputincios,

ca să cerşească mai uşor

comoara dragostei de mamă.

Copilu-a fost atât de liber

de orice legături cu ţara

şi cu plăpânda Lună-n creştere.

Dar nu degeaba

a renunţat la libertate.

El ştie că-n ungherul inimii de mamă

îşi are-un loc de bucurie fără margini,

şi ştie că e mult mai dulce

să fie prins şi strâns în drăgăstoase braţe –

decât într-o cerească libertate.

Copilul nu ştia nicicând să plângă.

Trăia în patria desăvârşitei fericiri.

Dar nu degeaba

a venit el să verse lacrimi.

Deşi cu zâmbetul iubitului său chip

atrage-asupra-i inima dornică-a mamei,

totuşi măruntele lui plânsete

pentru măruntele-i necazuri –

ţes legătura celor două fire:

de milă şi iubire…”

TAGORE

*

Cu adevărat, o lectură  ce ne îndeamnă la meditaţie, v-am propus.

Am adus pe prima pagină astăzi  30 oct. 2018

Jeniţa Naidin