Tradiţii pascale în judeţul Bistriţa-Năsăud

„Cel care cunoaşte semnificaţia tainică a Învierii

ştie şi temeiul pentru care

 Dumnezeu, de la început, a creat totul”.

Îmi amintesc de impactul pozitiv care l-a avut asupra mea lectura-studiu a volumelor  scrise de etnologii Vasile Filip şi Menuţ Maximinian,  

în baza Proiectului: „Cultura tradiţională imaterială românească din Bistriţa-Năsăud”.

Atunci când  oamenii  muncesc, indiferent în ce domeniu, rezultatele apar spre Bucuria lor şi a semenilor.

Cei doi specialişti au ştiut să-şi formeze, în  gândurile lor,  matricea  a ceea ce au dorit să realizeze şi,  în cercetarea pe teren timp de peste 20 de ani au cules informaţii pe care le-au zidit în mai multe cărţi  intitulate:  „RITURILE DE TRECERE”

„Cultura tradiţională imaterială românească din Judeţul Bistriţa-Năsăud”, publicate  la Editura EIKON Cluj-Napoca, începând cu anul 2012.
            Energia pozitivă a Proiectului mai sus menţionat are şi acum roade. 

Astfel, de curând, venind cu informaţii noi, dar bazându-se şi pe cercetarea efectuată de-a lungul timpului, Menuţ Maximinian a publicat cartea: Poveştile Paştelui, Tradiţii vii din Ţinutul Bistriţa-Năsăud”, Editura Lumea Credinţei, 2019.

Credincios idealului său, Menuţ Maximinian intuieşte când circumstanţele exterioare îi sunt favorabile ca să  îşi materializeze planurile sale minunate în domeniul culturii şi, astfel,  acţionează, munceşte.

Prezentul volum, de ţinută academică şi cu informaţii folositoare, este  prefaţat de academician Sabina Ispas  şi cuprinde  Cuvânt înainte scris de Episcop Macarie Drăgoi al Europei de Nord, ceea ce conferă lucrării o apreciere valoroasă încă de la publicare şi un îndemn puternic pentru cititori.  

„Paştele este sărbătoarea cu dată mobilă, celebrată primăvara, ale cărei ritualuri şi ceremoniale o plasează în centrul vieţii spirituale a comunităţilor româneşti creştine. Praznic împărătesc, a fost recunoscut de primii creştini, ca şi ziua duminicii, după cum certifică Constituţiile şi Canoanele apostolice.”, ne spune doamna academician Sabina Ispas la începutul scrierii sale.

Episcopul Macarie Drăgoi binecuvintează:  

„Menuţ Maximinian ne oferă, prin această carte, o frumoasă călătorie în lumea satului românesc aşa cum arată el în lumina sărbătorilor pascale.

 […]

Autorul ne pune înainte şi obiceiuri din zona noastră, de la poalele Munţilor Ţibleş, de unde îşi trage şi el obârşia, prilej cu care îmi amintesc cu mare drag de Paştile copilăriei din satul meu natal, când parcurgeam inedit atât ritualul bisericii, cât şi pe cel al comunităţii. Părintele din Spermezeu, Teodor Mureşan, era nevoit să slujească în trei sate care nu aveau preot în zilele de Paşti.”

Ce emoţii am trăit citind aceste cuvinte!  Amintirile s-au ivit imediat.  Mă voi referi doar la ziua când am fost la un eveniment cultural în satul Spermezeu, unde era prezent Episcopul Macarie Drăgoi,  Părintele Teodor Mureşan, alături de multe alte personalităţi, cât şi la faptul că şi  în copilăria mea preotul slujea în mai multe sate din comună, încât la noi venea a doua zi, denumind Slujba: A doua Înviere.

Am parcurs această carte cu o stare continuă de Bucurie şi  pentru faptul că reuşeam să cunosc un crâmpei din sufletul oamenilor de pe meleagurile judeţului Bistriţa-Năsăud, eu fiind născută departe de aici. Au fost şi momente când citind,  amintirile  din viaţa mea personală veneau însoţite de imagini superbe.

Când Menuţ Maximinian spune: „Cojile de ouă folosite la cozonaci şi pască nu se aruncă, ci se păstrează şi se aruncă în Sâmbăta Mare pe o apă curgătoare, pentru a păzi găinile şi puii de ulii”, imediat mi-am amintit că şi în satul meu natal, Băbuşa, noi copiii eram trimişi să ducem cojile de ouă pe râul ce curgea prin fundul grădinii – un mic afluent al  Bârladului – şi stăteam pe mal privindu-le cum plecau la vale pe valurile apei.

Opera: Poveştile Paştelui, Tradiţii vii din Ţinutul Bistriţa-Năsăud” este presărată, într-un mod inspirat de autorul ei, ziaristul Menuţ Maximinian, directorul cotidianului Răsunetul din Bistriţa, cu fotografii de Alexandru Uiuiu, cu Rugăciuni, Poezii, Reţete de mâncare.

Recomandăm cartea cu multă căldură şi  încheiem cu prima şi ultima strofă din poezia „La Paşti” de George Coşbuc, reprodusă integral în această lucrare,  lucrare ce este o bijuterie spirituală însoţită de o grafică plăcută privirii la fiecare pagină.

„Prin pomi e ciripit şi cânt,

Văzduhu-i plin de-un roşu soare,

Şi sălciile-n albă floare

E pace-n cer şi pe pământ.

Răsuflul cald al primăverii

Adus-a zilele-nvierii.

[…]

Ah, iar în minte mi-ai venit

Tu, mama micilor copile!

Eu ştiu că şi-n aceste zile

Tu plângi pe-al tău copil dorit!

La zâmbet cerul azi ne cheamă

Sunt Paştile! Nu plânge, mamă!”

George  Coşbuc

Ψ

Jeniţa Naidin

Marţi, 29 Octombrie 2019