TRAGEDIA VEACURILOR

TRAGEDIA  VEACURILOR

 

Acum 16 ani am primit de la Anca Mera, căsătorită Nădăşan, cartea TRAGEDIA VEACURILOR, ediţie Bucureşti, 1981,  şi, abia acum a rânduit Dumnezeu să am timp să o citesc.

Poate că aşa trebuia să fie!  Nu numai că atunci eram foarte ocupată cu serviciul şi copiii, dar între timp am mai vizionat, pe diferite posturi de televiziune (cum  ar fi: Discovery, History),  documentare ştiinţifice despre evoluţia religiilor, astfel încât,  am conexat informaţiile din textul cărţii cu cele din acele filme, şi,  am o imagine de ansamblu utilă spiritului meu.

Cartea TRGEDIA  VEACURILOR, autoare Ellen G. White,  este o descriere reuşită a lecţiilor spirituale trăite de oameni de la Iisus Hristos până în anul 1888, anul publicării.

E important să spunem că, oricât ar fi de atrăgătoare această carte, textele din monumentala carte:  ISTORIA CREDINŢELOR ŞI IDEILOR RELIGIOASE a lui Mircea Eliade sunt deosebit de utile pentru orice om din orice religie ar face parte.

Ca cititoare ce sunt a fost importantă pentru mine ordinea lecturii şi anume, am citit mai întâi, prin Voia lui Dumnezeu, cartea lui Mircea Eliade.

Cartea scrisă cu atâta trudă şi talent de Ellen G. White este interesantă şi cu multe detalii lămuritoare pentru înţelegerea reformelor din domeniu vieţii religioase  a oamenilor  din Europa şi America.

Să citim, din cele două cărţi,  două texte foarte scurte, ce vorbesc despre reformatorul elveţian Ulrich Zwingli, pentru  frumuseţea comparaţiei.

Text din cartea lui Mircea Eliade ISTORIA CREDINŢELOR ŞI IDEILOR RELIGIOASE:

„La 11 octombrie 1531, reformatorul elveţian Ulrich Zwingli cădea alături de numeroşi camarazi ai săi în bătălia de la Kappel. De câţiva ani, el sădise Reforma la Zürich şi în alte oraşe. Graţie lui Zwingli, Zürichul se bucura de un prestigiu egal cu Wittenbergul. Dar, ameninţate cu izolarea completă, cantoanele catolice se ridicară împotriva celor din Zürich; […]  Zwingli este autorul mai multor tratate, între altele asupra Providenţei, Botezului şi Euharistiei. Mai ales interpretarea Euharistiei arată originalitatea reformatorului elveţian. Şi tocmai datorită acestei interpretări unirea cu mişcarea lui Luther nu se poate realiza. Zwingli insistă asupra prezenţei spirituale a lui Hristos în inima credinciosului care primeşte împărtăşania. Fără credinţă, euharistia nu are nici o valoare.”

 

Text din cartea TRAGEDIA VEACURILOR:

„Scripturile, spunea Zwingli, vin de la Dumnezeu şi nu de la om;

chiar Dumnezeu, Acela care luminează, îţi va da să înţelegi că vorbirea vine de la El.

Cuvântul lui Dumnezeu nu poate greşi; el este luminos, el învaţă, el descoperă, el iluminează sufletul cu toată mântuirea şi cu tot harul, …[…]  Să nu vă închipuiţi, spunea el, că Dumnezeu este în acest templu mai mult decât în orice altă parte a creaţiunii Sale. Oricare ar fi ţara în care locuiţi, Dumnezeu este lângă voi, şi vă aude… ”.

 

Când reuşim să citim lucrări de o asemenea importanţă şi să ne formăm o imagine de ansamblu a evoluţiei spiritului uman trăim o bucurie.

În zilele noastre, iată suntem în 13 februarie 2012 şi peste ţara noastră, România, este aşternută o iarnă foarte grea, avem sentimentul că, după ce au trecut mii de ani de căutări, poate ne-am regăsi Paradisul pierdut dacă am accepta schimbarea lumii, schimbându-ne pe noi înşine.

Numim om universal pe acela care aparţine conştient la esenţa Universului şi care iubeşte şi recunoaşte Creaţia.

 

Posibil să aibă loc o aliniere galactică iar planeta, prin noua constelaţie siderală, să primească un flux de energie de înaltă frecvenţă care va fi accesibilă minţilor ce o vor putea recepţiona şi însuşi.

Un mare om de ştiinţă a spus de curând:

„Cei ce vor continua să gândească în vechile tipare ale ostilităţii, rapacităţii şi violenţei rămân la o gândire de joasă frecvenţă şi vor deveni incompatibili cu noua energie.”

Vă doresc gândire pozitivă,  şi să fiţi cu mintea la Dumnezeu!

Bistriţa, 13 februarie 2012  Jeniţa Dodiţă Naidin