Trei martie douămiitreisprezece
Fotografiile sunt realizate de Florin Naidin, fiul nostru,
care iubeşte nespus de mult munţii.
*
Astăzi, 03. 03. 2013, sunt cinci ani de când Paul, tatăl fiilor mei, a plecat în Eternitate şi lumina din candelă este un semn de aducere aminte.
Fiecare om, în momente de comemorare, are milioane de gânduri, dar ca şi semn concret poate face ceva pe lângă aprinderea unei lumini pentru sufletul celui plecat.
Am deschis, la întâmplare, cartea „Cântarea munţilor”, scrisă de un suflet ce se află demult în Cer, Magda Isanos, soţia lui Eusebiu Camilar, după cum ne spune Constantin Ciopraga.
Magda Isanos s-a născut la 17 aprilie 1916 (an naştere mama mea, ziua şi luna identice cu momentul botezului fiului nostru cel mic, Cristian, şi a plecat la Domnul în 17 noiembrie 1944, anul de naştere al surorii mele Maria, iar ziua şi luna identice cu momentul botezului fiului nostru cel mare, Florin.
Poeta a trăit pe pământ numai 28 de ani şi 7 luni!
Să citim poezia ce s-a ivit în faţa mea şi pe care o culeg la calculator cu lacrimi în ochi:
„Copilul meu, să nu mă cauţi
Copilul meu, să nu mă cauţi. Toate
Îţi vor vorbi de mine cu dreptate.
După ce n-am să mai fiu,
să nu spui: „Pentru mama-i târziu”,
Să ştii c-am să râd în flori
şi c-am să-nconjor de multe ori
cu nourii şi cu ploaia ogrăzile
unde mi-am petrecut amiezile.
Dacă suferi, să mă chemi serile,
şi-am să vin lângă inima ta,
de-ar trebui să străbat zările
şi mările cu aripa mea.
Să nu te temi de faţa mea schimbată.
Să nu spui: „Mama n-a fost aşa niciodată!”
Ai să-mi cunoşti glasul poveştilor
În arborii din faţa fereştilor.
Din multe semne-ai să-nţelegi că-s eu,
când am să vin lângă patul tău
şi-am să fac aerul răcoros,
scoborând toate stelele jos.
Ai să cunoşti că-i mama după pace
şi după felu-n care totul tace –
durerea şi grija de mâine –
după mirosul de gutui şi pâine.
Ai să mai ştii şi-ai să zâmbeşti dormind.
Eu, când am să văd soarele răsărind,
de teamă să nu mă fac rouă şi să nu mor,
am să-mi iau îngeri şi-am să zbor.”
Magda Isanos
***
Poeta a scris ce a simţit, ne-a lăsat versuri de o rară frumuseţe şi sensibilitate.
3 Martie 2013 Jeniţa Naidin