Un drum la Arsenie Boca şi la Lucian Blaga

Flori din curtea Bisericii ortodoxe din Lancrăm unde se odihnesc soţii Cornelia şi Lucian Blaga.

Simt,  de fiecare dată când doresc să  povestesc ceea ce am citit într-o carte, sau ce impresii am în urma participării la un eveniment cultural, sau am călătorit într-un anume loc,  că scrisul este din domeniul sacrului, scrisul e suflet, din care, cu efort mare,  pot transcrie doar un crâmpei.

Mereu observ cum, după ce am scris un articol, un eseu, ceva important rămâne doar în mine şi nu a putut fi exeriorizat.  Am, însă, speranţa că acea parte nescrisă e recepţionată vibraţional de cititorii mei.

Ieri, prin Graţie Divină, am fost invitată de un creştin, pe nume Iosif, pentru a face împreună un drum la Mănăstirea Prislop şi în satul în care s-a născut Lucian Blaga.

Este minunat să meditezi la sincronicităţi, iar acum, pe drum, căci „drumul este viaţă” cum foarte frumos îmi spunea Iosif,  mă gândeam la personajele cu numele Iosif din Sfânta Scriptură, dar şi la Iosif, tatăl Sfântului Arsenie Boca.

Am ajuns mai întâi la Prislop, în Ţara Haţegului unde prin ploaia deasă şi caldă am urcat timp de peste două ore, în mijlocul sutelor de oameni, cărarea pavată cu lespezi de piatră pentru a atinge Crucea Ieromonahului Arsenie.

Eram pentru a opta oară la Părintele Arsenie, iar Iosif pentru prima dată.

Îi spun ce am scris în data de 9 aprilie 2014  pe Blog:

La începutul lunii martie 2014, am stat în Reculegere şi Rugăciune pentru a şaptea oară lângă Crucea de lemn a Părintelui Arsenie Boca, Sfântul Ardealului şi al României, la Mănăstirea Prislop-Haţeg.

Covorul de flori, de fiecare dată diferit şi de o frumuseţe ce odihneşte sufletul, era protejat de brazi şi acoperişuri de ploaie. Era o ploaie mângâietoare şi caldă.

Iată că şi acum plouă, constatăm amândoi, după care, împreună cu un pâlc de oameni privim o splendidă veveriţă ce cobora şi urca prin falnicii copaci spre deliciul copiilor aflaţi acolo.

I-am spus lui Iosif cum rândul trecut am privit în acelaşi loc mersul agale a unei superbe salamandre, cu haina ei neagră pictată cu galben strălucitor.

În această zi arseniştii erau în număr mult mai mare, i-am privit ore întregi urcând alături de ei  căci cu toţii  formam un fluviu de fiinţe umane.  M-am bucurat de varietatea condiţiei lor sociale, a vârstei –  tineretul era preponderent- , dar i-am văzut, pe majoritatea, egalizaţi de Iubirea pentru Dumnezeu. Aveau în comun: seninătate, răbdare, smerenie, zâmbet.

Acum las să vorbească imaginile pe care le-am surprins cu telefonul mobil:

Flori din curtea Mănăstirii:

 

Oameni pe cărarea ce duce la Mormântul Sfântului Arsenie Boca

Biserica Mănăstirii Prislop:

 

 

 

 

*

Venind de la Prislop, în drumul de întoarcere spre Bistriţa, am poposit în satul Lancrăm, mai întâi la casa unde s-a născut Poetul, dar Muzeul era închis. Am mers la Biserica Parohiei Ortodoxe din Lancrăm, la mormântul Familiei Cornelia şi Lucian Blaga.

O ploaie deasă ne-a însoţit. Vântul  făcea să vibreze intens luminile aprinse.

Am întâziat cu emoţie şi melancolie în curtea bisericii privind cum ploaia înviora florile, spăla pietrele mormintelor, sau marmura.

M-am gândit şi la greşelile din cărţi şi la faptul că de câte ori le-am sesizat m-a durut, dar am şi sperat că cititorii, elevii consultă şi alte lucrări.

Ştiind poezii pe de rost, după anul 1989 am sesizat greşeli la poeziile publicate, iar acum mi-am amintit că în cartea „Hronicul şi Cîntecul vârstelor”, publicată în 1990 de Ed. Minerva, pag. 206, e scris că Isidor Blaga a murit pe 5 august 1906,    şi iată ce am văzut, fiind prima dată în acest loc din Lancrăm.  (

Am mai fost doar la statuie şi în cimitirul din marginea satului unde am tot căutat mormântul lui Blaga şi pe al tatălui său, în alte dăţi).

Pe crucea de piatră a mormântului tatălui Poetului e scris:

„Aici odihneşte

preotul

Izidor Blaga

[…] 5 Aug. 1908

În etate de 57 ani

Fie-i ţărâna uşoară”

Deci, Lucian Blaga a rămas orfan la 13 ani 2 luni şi 26 zile.

Vă invit să priviţi câteva fotografii din cele pe care le-am făcut în curtea Bisericii unde  se odihnesc oasele marelui filosof, poet, dramaturg Lucian Blaga:

 

 

Piatra de la mormântul lui Dorin Pavel:

*

12 iulie fiind ziua în care s-a născut tatăl meu, m-am bucurat să aprind o lumină chiar la Mănăstirea Prislop-Haţeg.

Sunt 100 de ani de când Jănică Dodiţă, tatăl meu, s-a născut pe Pământ şi,  pe 28 octombrie 2014,

vor fi 20 de ani de când sufletul său a plecat la Dumnezeu, iar trupul se odihneşte în cimitirul din satul meu natal, Băbuşa.

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru această zi, de 12 iulie 2014, Binecuvântată!

Fotografii de pe Drum:

 

Bistriţa,  Duminică,  13 iulie 2014 Jeniţa  Dodiţă Naidin