Jenita Naidin

Suntem în Luna Martie 2020.

Trăim, în acest moment, la nivel mondial, timpuri îngăduite de Inteligenţa Cosmică,

de Dumnezeu pentru ca nivelul de Spiritualizare al Omenirii să mai facă un salt.

Nu ştim de ce omul evoluează doar prin suferinţă!

Este pandemie din cauza unui nou coronavirus şi suntem în suferinţă cu toţii.

*

Oare de ce suferiţi în singurătate şi nu Îl chemaţi pe Dumnezeu în ajutor!

Aveţi tot dreptul să Îl numiţi cum credeţi, tot El Este.

Dumnezeu este Mintea Cosmică, Inteligenţa Universală, El este Cel ce Este, este Sursa.

Şi eu, în tinereţe am trăit fără să Îl chem în ajutor şi mă văitam că ceilalţi sunt în echipe şi eu sunt singură. Până când, într-o zi, mi-a venit în minte că sunt în echipă cu Dumnezeu, cu Iisus Hristos şi că fac parte din TOT. Că suntem toţi UNUL. Să credem în reflecţiile celor de demult care au lăsat mesajul lor urmare a unor experienţe de viaţă teribile.

Iată cuvinte gravate în sufletul şi inima mea în timpul îndelungatei mele vieţi pământene:

„ Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu suferinţe,

şi numai la atâtea daruri ajungem,

prin câtă suferinţă putem răzbi cu bucurie.

  Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni,

câtă amărăciune putem bea

în locul celor ce vrem să îi mângâiem.

 Atât de puternice vor fi mila şi adevărul în noi,

câtă văpaie de ură înfruntăm bucuroşi

pentru Dumnezeu şi pentru oameni.”

*

Da, răzbim cu Bucurie prin Suferinţă, dar ne ajută mult gândul la Mântuire,

gând care  este energizant, optimist.

Să dorim să îi mângâiem pe cei din jur, nicidecum să ne aşezăm în postura de victime.

Victimizarea aparţine omului imatur!

Pentru Dumnezeu şi pentru oameni să înfruntăm cu mult curaj criticile şi ura ce vine din exterior, indiferent de la cine vine.

Important este numai ce avem în Interiorul nostru, în Sufletul nostru.

Să Îl lăsăm pe Dumnezeu în Interiorul nostru şi atunci, supărările, gândul răzbunării, depresiile şi nevoia de a-i învinovăţi pe alţii pentru deciziile noastre vor pleca, lăsând loc divinităţii.

Va rămâne cu noi, și în noi, Pacea lui Dumnezeu, vom avea claritate interioară.

El va veni la noi, dar să Îl chemăm.

S-a spus un mare Adevăr:

„Când vine Dumnezeu la tine

te dezlegi de toate,

atât de nedreptăţile tale,

 cât şi de toată dreptatea ta.

Când stai în faţa lui Dumnezeu cu credinţă tare

eşti mai presus de lumea aceasta,

mai presus de trăncăneala vieţii.

Ai, cu un cuvânt,

 liniştea mai presus de lume,

ai liniştea lui Dumnezeu.”

Deci,

lăsaţi-L pe Dumnezeu să intre în inima şi mintea Dumneavoastră!

Chemaţi-L sincer!

S-a spus demult un Adevăr universal şi anume că îl putem cunoaşte corect pe un om numai  dacă îl iubim sufleteşte, spiritual.

Se observă din istoria lumii că de câte ori o cultură a dispărut aceasta s-a datorat faptului că liderii îşi împietreau inima, nu se mai rugau şi desconsiderau valoarea individuală a omului.

Acei lideri ai unei societăţi din istoria civilizaţiilor care au văzut în mulţime doar  un instrument al puterii lor şi a silit oamenii la robie, au făcut ca temelia acelei culturi să se dărâme.

Aşa, păstrând proporţiile, se întâmplă şi în celula societăţii: familia.

Dacă nu se dă atenţie fiecărei vieţi, fiecărui suflet şi cineva din familie îşi arogă mândria de a exploata, de se folosi ca de obiecte de celelalte suflete, deci cel ce nu iubeşte contribuie la dispariţia acelei familii.

Acei membri ai acelei familii nu cred că Dumnezeu e în fiecare om, deci şi în ei, au mândria că ei sunt totul şi trăiesc egoist.

Ei nu sunt vinovaţi dacă nu au ştiut şi  nu li s-a  spus că  Omul are datoria de a nu uita de legătura  sa cu Universul şi nu numai cu lumea pământeană în care îşi rezolvă nevoile materiale.

Mândria l-a pierdut pe om, ne spun învăţaţii de demult.

De aceea, din zorii vieţii, părinţii, adulţii din jurul lui să îl înveţe pe puiul de om Iubirea faţă de Dumnezeu, de Univers.  Să i se vorbească copilului mereu despre sufletul său ce e venit de la Dumnezeu, nu de  la părinţi.  Deci, acest suflet are viaţa sa şi evoluţia lui e fundamental legată de legătura cu vastul Univers. Au fost şi sunt părinţi care nu ştiu să lege  copiii de Inteligenţa  Cosmică şi îi limitează, îi leagă de ei.

Vechile religii spun că Dumnezeu s-a unit  cu omul şi în asta constă minunea existenţei omeneşti.  Acest lucru să fie spus copiilor de cei care ştiu şi cred.

 Dorim ca cei ce nu  ştiu să reuşească să afle.

Adulţii care reuşesc, la un moment dat,  să Îl afle pe Dumnezeu, dar constată că au avut o viaţă grea pentru că în primii ani din viaţă nu au fost ajutaţi să ştie de unde au venit şi unde Pleacă  şi  că este necesar ca nici un moment să nu uite de Dumnezeu, sunt invitaţi cu Dragoste să ierte. Iertarea pe  ei îi ajută în primul rând pentru că devin liberi.

Deci, în orice etapă a vieţii conştiente să Îl accesăm pe Dumnezeu care este în interiorul nostru.

Odată ce simţim, credem real că El este  cu noi permanent,  ne reamintim, şi trăim mereu cuvintele spuse de un Sfânt care le-a experimentat:

„Când vine Dumnezeu la tine

te dezlegi de toate,

atât de nedreptăţile tale cât şi de toată dreptatea ta.

Când stai în faţa lui Dumnezeu cu credinţă tare

eşti mai presus de lumea aceasta,

mai presus de trăncăneala vieţii,

ai cu un cuvânt liniştea mai presus de lume,

ai liniştea lui Dumnezeu.”

Şi, … credeţi-mă, e minunat să fim liberi de trăncăneala vieţii, să avem liniştea lui Dumnezeu şi să ajutăm cu tot ce stă în puterea noastră.

Personal exist făcând lucrurile ca pentru Dumnezeu şi este bine aşa.

Rugaţi-vă să trăiţi această stare de a-L simţi pe Dumnezeu.

 Iubindu-L,  ne dezleagă de dreptatea ce credem că o avem,

dar şi de nedreptatea ce ni se face.

E o mare Bucurie să fim de folos cu ceea ce putem în fiecare etapă a vieţii noastre ce evoluează mereu prin  sufletul ce îl avem de la Dumnezeu.

 Conştiinţa noastră sigur trăieşte după plecarea din corpul fizic.

Vedeţi, în Prezent,  cum cercetătorii, Marea Ştiinţă  publică acum  că această viaţă de după Marea Plecare e încă o etapă a vieţii  Omului după copilăria, tinereţea şi bătrâneţea sa.

Nu ştiu de unde, dar mereu am ştiut asta.

Sufletul nostru ţine legătura cu Universul, iar după plecarea din trup, care este Templu al Spiritului Sfânt, trăieşte a patra etapă în Dumnezeu.

***     

 Astăzi spun  LA  MULŢI ANI!  Poetului David Dorian

Şi,   îl invit să citească  frumoase versuri,  

pe care le reproduc în onoarea sa:

„Pământeştile mele zile 

 Pământeştile mele zile  curg asemenea unui râu strâmt

şi sufletul meu stăruie pe pluta vie a trupului

pe care  am să-l părăsesc atunci când drumul

va fi fost străbătut până la capăt.

Atunci?

Poate acolo jos lumina şi bezna

sunt asemănătoare?

Necunoscutul este eterna libertate.

El este fără milă în dragostea sa.

El sfarmă scoica pentru a afla perla,

Mută în temniţa-i neagră.

Tu îţi aminteşti de zilele de altădată

şi tu te tângui biata mea inimă!

Bucură-te mai curând de faptul că încă mai sunt zile

care vor să vină!

O, Pelerinule, a sunat ceasul!

Iată, a sosit timpul pentru tine să spui rămas bun

drumurilor!

Chipul tău îţi va fi din nou dezvăluit

şi o să vă aflaţi din nou faţă în faţă.”

   *** 

„Sufletul poetului dansează şi lunecă

pe undele vieţii printre glasurile mareelor şi ale vânturilor.

Acum, când soarele a apus şi cerul întunecat coboară în mare

 ca nişte gene lungi pe ochi obosiţi,

este ceasul când poetul, lăsându-şi pana,

îngăduie gândurilor sale să fugă

spre nepătrunsele adâncuri ale liniştii eterne şi tainice.” 

Rabindranath  Tagore

***

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin

În braţele lui Dumnezeu

  Vineri, 27 Martie 2020

***