Un singur trup


Despre „Un singur trup”

sau

Răspuns tinerilor care au întrebat despre căsătorie

 

Mai multe perechi de tineri au vorbit cu mine în ultimul timp, după ce au citit ultima carte pe care am publicat-o, CONFESIUNI, 2012,  şi sunt plăcut impresionată de preocuparea lor pentru instituţia căsătoriei, pentru a-şi forma propria familie.

În plan juridic, le-am recomandat „Codul familiei”, în plan spiritual, încerc un răspuns aici, folosindu-mă de SFÂNTA  SCRIPTURĂ  şi de o carte de referinţă pe care eu o iubesc, intitulată: „Un singur trup” cu subtitlul: ”Aventura mistică a cuplului”.

Iată o carte scrisă de un preot, Michel Philippe Laroche, care abordează fără falsă pudoare cele mai intime dimensiuni ale vieţii de cuplu.

Având el însuşi viaţă de familie şi copii, autorul merge la esenţă şi arată aspecte ale vieţii soţilor trăită în toate dimensiunile implicate.

Părintele Laroche pune pe acelaşi rang de îndumnezeire viaţa de cuplu în familie cu viaţa monastică.

Cartea UN SINGUR TRUP este o reflexie globală asupra misterului familiei şi tratează fără false reţineri complexitatea şi bogăţia raporturilor dintre bărbat şi femeie.

În Sfintele Scripturi stă scris:

„Bărbat şi femeie  a  făcut şi i-a binecuvântat

 şi le-a pus numele: Om, în ziua în care i-a făcut.”

 

Autorul ne înfăţişează, fără ambiguităţi, fără tendinţe moralizatoare, ci cu respectul şi gravitatea cuvenite, subiectul consacrat de către mass media contemporană sub numele de „viaţă sexuală”. Pe bună dreptate, preotul Laroche consideră viaţa sexuală a cuplului ca subiect ce nu stă exclusiv sub jurisdicţia „specialiştilor” care adesea ignoră total dimensiunea spirituală a acestui tip de relaţie omenească.

 

Bărbatul şi femeia primesc în dar de la Dumnezeu iubirea, ei se recunosc în iubirea unuia pentru altul şi limbajul intim al vieţii lor trăit în armonie este semnul unei comuniuni profunde între ei.

 

În perioadele dificile, limbajul intim al vieţii lor exprimă existenţa unor probleme de profunzime între cei doi, probleme care se cer conştientizate şi rezolvate corect.

Din învăţătura Sfinţilor Părinţi ştim despre cununia bărbatului şi femeii care se iubesc ca fiind expresia spirituală în sine, calea mistică asemenea celei monahale.

Există persoane care au chemare spre a trăi cununia, persoane care au chemare spre traiul monahal, precum şi persoane care sunt chemate spre traiul liber, toate însă fiind de la Dumnezeu.

Eu, personal, sunt un om chemat spre a urma calea cununiei, a familiei, a unui menaj comun. Aşa m-am născut, aşa am primit educaţie.

Pentru ca alte persoane, mai tinere sau mai în vârstă, să aibă la îndemână unele cunoştinţe pe care eu le-am dobândit citind sau stând de vorbă cu oameni de diverse profesii şi cu vieţi interesante, vă spun mai departe unele lucruri.

După părerea mea toate aspectele vieţii de cuplu trebuiesc discutate deschis de cei doi soţi. Prin căsătorie familia devine un mijloc prin care cei doi comunică spiritual şi sufleteşte au relaţii intime legale şi trăiesc adevărata iubire fiind un singur trup.

Împreunarea trupească dintre bărbat şi femeie este, cu totul parte integrantă a Tainei Căsătoriei unde soţii au bună înţelegere sufletească şi fizică.

S-a vorbit greşit despre iubirea fizică dintre soţi ca fiind o parte ruşinoasă a vieţii.

Este important ca tinerilor să li se spună că au nevoie de cunoştinţe psihologice pentru a şti ce înseamnă să fii pregătit pentru căsătorie, cum să devină bărbaţi şi femei fericiţi şi apoi să devină părinţi fericiţi pentru a creşte copii fericiţi.

Este bine că putem  să citim cărţi în care se spune adevărul despre cum a făcut Dumnezeu omul.

Invenţiilor unor preoţi pentru a înspăimînta oamenii li se opun cărţile despre adevărata natură umană şi despre Iubirea curată dintre bărbat şi femeie.

Vă invit cu dragoste, mai ales pe tineri, dar şi pe cei cu familii de peste 20 de ani de căsătorie cu care eu am stat de vorbă, să citim din textele lui M. Ph. Laroche, texte pe care  aş fi vrut să le ştiu şi să le discut, analizez cu cineva avizat, de bună credinţă, când aveam 21 ani, înainte de căsătorie.  Textele citate mai jos au un înţeles şi separat, dar, în întregul lor, formează un tot.

Am selectat, din cele 135  pagini de carte, câteva fraze şi  le-am cules la calculator pentru noi toţi:

În cartea sa, Preotul-scriitor Laroche spune:

„Omul trebuie să sacralizeze profanul: omul sfinţeşte locul.”

„Tradiţia ortodoxă învaţă că bărbatul şi femeia  au parte în egală măsură la autoritate şi la independenţă. Apostolul nu face aici decât să arate că nici unul dintre membrii cuplului nu-şi aparţin sieşi, ci că fiecare aparţine celuilalt. De aici perfecta egalitate între ei.”

„Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia, pe sine se iubeşte.”

„A fi cununat înseamnă, pentru celălalt, a-i fi împărat, respectiv împărăteasă.

Întotdeauna imperialitatea e înconjurată cu o aură de sacralitate. E împodobită cu toate frumuseţile, aşa cum o arată chiar şi veşmintele liturgice pe care le poartă suveranii în ziua încoronării lor. Ei bine, aşa îl vede  şi Dumnezeu pe om: în imperialitatea şi frumuseţea sa absolută.”

„În unirea trupească se stabileşte o comuniune profundă  […] O comuniune care atinge sufletul şi, în căsnicie, îl luminează, iar în adulter îl întunecă. Cel care cade în ispita trupească deturnează şi risippeşte în afara căminului cei doi dinari pe care Hristos i-a încredinţat spre îngrijirea celuilalt, îşi lipseşte căsnicia de o comuniune cu totul esenţială şi murdăreşte ceea ce era curat. Desacralizează actul intim al săvârşirii întru sfinţenie a zămislirii nupţiale şi îi pierde esenţa tainică, esenţă care nu trece decât prin fidelitate. E una dintre cele mai mari greşeli spirituale, pentru că în căsnicie, actul intim nu e nici pe departe numai trupesc. E binecuvântat de însuşi Dumnezeu. Binecuvântarea lui Dumnezeu e duhovnicească şi aduce cu ea tot harul divin.”   

”Unirea trupească o pecetluieşte pe cea sufletească”

„Acelaşi lucru îl lasă Apostolul să se înţeleagă şi atunci când scrie: „Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat.” „Cuvintele  Apostolului subliniază sfinţenia absolută  a căsătoriei, în care afirmă că patul – în termeni simbolici fiind  chiar unirea trupească – e nespurcat, fără pată şi cast în sine.

După învăţătura Bisericii Ortodoxe, unirea trupească dintre bărbat şi femeie face parte în mod firesc din Taina Sfântă. Nici pe departe nu este, aşa cum unii în mod ipocrit au putut să gândească, partea ruşinoasă a căsătoriei!  „Şi trebuie să afirm cu tărie: nici vorbă să fie restrânsă viaţa intimă a soţilor exclusiv la «reproducere»!  Această concepţie, conform căreia bărbatul şi femeia n-ar fi atunci când se cunosc trupeşte, decât nişte «reproducători», e o imensă erezie! O erezie, pentru că nesocoteşte comuniunea dintre suflet şi trup, care stă deasupra acestui mister. Actul iubirii conjugale e icoana unei taine incomensurabile. […]   Căsnicia nu e o şcoală a neruşinării, ci e chiar căminul adevăratei feciorii.  […]  Părinţii Bisericii comentează un alt cuvânt de-al Apostolului: „Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.” Prin acest cuvânt,  Apostolul îi sfătuieşte pe cei căsătoriţi să nu-şi refuze unul altuia, nici bărbatul femeii, nici femeia bărbatului, bucurii şi plăceri care, departe  de a viza reproducerea, nu au alt scop decât satisfacerea  dorinţei de celălalt, o dorinţă firească, legitimă. Iar legătura care o satisface e chiar dovada fidelităţii dintre cei doi.  […] Cuplului îi revine să-şi rezolve problemele înaintea lui Dumnezeu.  […]  …pericolul angelizării cuplului. În fond, tradiţia ortodoxă spune că, dacă doar unul dintre cei doi nu mai voieşte să se împreune cu celălalt, nu are dreptul să o facă fără consimţământul acestuia. Dacă totuşi o face, riscă să sfărâme comuniunea, unitatea căsniciei, şi să-l arunce nu doar pe cel care nu consimte , ci şi pe sine însuşi, ca „soţ angelic”, în egală măsură, în adulter. Nu de puţine ori realitatea arată că acela care vrea să se abţină de unul singur  de la împreunarea trupească, în scurt timp, e atras într-o „iubire” fals spirituală, spre altcineva.”

Să medităm asupra textelor de mai sus! Ele ajută familia, iar copiii crescuţi într-o familie fericită sunt fericiţi.

Să privim cununia ca pe orice experienţă spirituală cu legile ei proprii, cu specificitatea ei. În cadrul căsătoriei bărbatul şi femeia duc împreună o luptă duhovnicească întru devenirea lor şi e bine să fie conştienţi de faptul că au nevoie de a se ruga împreună.

„Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”.

Eu am o vorbă: să cerem asistenţă divină fiindcă singuri nu ne descurcăm.

Fiind căsătorit nu mai eşti singur, dacă ai căzut are cine să te ridice şi înveţi  să lucrezi astfel încât iubirea de aproape să fie asemenea iubirii de tine însuţi.

În timpurile noastre este nevoie de aprofundarea Sfintei Taine a Cununiei pentru a redobândi conştiinţa faptului că familia, căsnicia, constituie o un bun important al omului. „Biserica Ortodoxă nu propovăduieşte doar o unitate trupească şi una duhovnicească: cei doi devin una, trup şi suflet.”

Ştim însă că a dobândi căsătoria, atât de dorită de foarte mulţi oameni, între care mă număr şi eu,  şi apoi, de a şti că unitatea nu se cultivă şi menţine decât prin Iubire în primul rând faţă de Dumnezeu şi apoi faţă de soţul ales şi de toţi din jur,  este rodul unei Rugăciuni sincere şi pe cât posibil neîncetate.

Să spunem cu smerenie:

Doamne, ajută-ne! Fie, Doamne, precum voieşti!

 

Bistriţa, Vineri, 4 ianuarie 2013,

după ce au fost la mine în locuinţă mai multe suflete,

între care Preotul Ioan Tudor Bechiş cu Sfânta Cruce, pentru binecuvântarea casei la început de an.

Fiţi  Binecuvântaţi cu toţii!

5  Ianuarie 2013   Jeniţa Naidin