Vasile Găurean – Jeniţa Naidin: ”Confesiuni”, Ed. Karuna, 2012

*

Am adus pe Prima Pagină cuvintele scrise de distinsul Profesor Vasile Găurean despre cartea

„Confesiuni” pentru a vă spune că am intitulat astfel această carte,

fiindcă ea s-a născut din dorinţa de a comunica

preocupările mele spirituale, culturale şi a vă mărturisi că ne ajută această hrană a sufletului şi spiritului:

CULTURA şi Iubirea pentru DUMNEZEU.

Cartea nu este un jurnal, aşa cum a fost receptată!

Şi totuşi, are dreptate Domnul Vasile Găurean:

Confesiunile ce pot fi decât însemnări zilnice în Jurnal…,

Jurnalul Vieţii Pământene…

*

Iată textul scris de  Eminentul Profesor de Limba şi Literatura Română,

scriitorul VASILE  GĂUREAN,

text ce ne îmbogăţeşte cunoştinţele prin cuprinsul său în sine,

şi completează fericit lucrarea care l-a inspirat.

După cum am mai spus:

Scriitorii scriu pentru ei, cititorii citesc pentru ei.

Vă invit, deci, să citiţi pentru Dumneavoastră, dragii mei cititori!

 

 „Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură
Încet, repovestită de o străină gură,
Ca şi când n-a fi viaţa-mi, ca şi când n-aş fi fost…,
Au cine-i cel ce-mi spune povestea pe de rost?”
(M. Eminescu: „Melancolie”)
Cel dintâi autor care ne-a lăsat pagini de mărturisiri, sub forma unui jurnal sui-generis a fost o femeie, o matroană romană, pe nume Perpetua, sărbătorită în calendarul creştin în februarie, de condiţie nobilă, martiră a credinţei în HRISTOS Domnul, de la finele primului secol creştin.

Ea a consemnat în scris trăirile ei şi ale tovarăşilor de temniţă înaintea execuţiei.

Un tom sistematic, o operă cu adevărat ilustrativă o va constitui scrierea Fericitului Augustin al Hipponei:

”Confessiones”.

El îşi prezintă oscilaţiile şi căutările dramatice până la a ajunge să descopere adevărata credinţă,

cea întru IISUS HRISTOS, Mântuitorul lumii.
Între cei care vor ilustra cu strălucire genul vom numi mult mai târziu pe Jean Jaques Rousseau („Les confessions”), iar în piscuri ajungând cu Marcel Proust.pentru ca în secolele următoare să avem un derivat al genului –jurnalul.

Intim pentru început, apoi public, jurnalul este tot o confesiune mai mult sau mai puţin cotidiană, o aglomerare de impresii asupra sinelui şi lumii proxime. În literatura română, opuri de seamă de acest tip au dat Titu Maiorescu („Jurnal”), Ioan Slavici („Lumea prin care am trecut”), Liviu Rebreanu („Jurnal”), cu indicaţia expresă de a fi publicat la 40 de ani după trecerea sa din lume şi a celor pe care i-a evocat, apărut efectiv în 1985.

Oameni politici sau savanţi celebri au lăsat jurnale în sec. al XX-lea , unele scrise de jurnalişti în numele autorilor, care le-au pus la dispoziţie documentele aferente. Publicul avid înghite multe.
S-a spus –poate pe drept- că genul – confesiuni, jurnale- are rolul de a autoprezenta pe autor într-o lumină favorabilă, justificativă.

Interesant este tipul de confesiune analizând o iubire, cum face Garabet Ibrăileanu în „Adela”.
Mergând pe aceste urme ale unor înaintaşi aureolaţi cu mai multă sau mai puţină glorie,

autoarea, deja binecunoscută în mediul literar bistriţean,

face un remember evenimenţial al lumii prin care a trecut, oameni şi locuri dintru cele ale copilăriei, până la zilele de acum.

Dacă le întâlnisem fragmentar în alte scriei ale domniei sale,

acum au fost adunate într-un op masiv de patru sute de pagini şi mai bine,

care se constituie într-o lectură agreabilă, de tip narativ, capabilă să ne teleporteze prin felurite situaţii care au marcat-o.

Volumul ilustrează într-un fel eclectic şi parcurgerea de lecturi consemnabile, din mediul local, naţional şi universal.
Socotim că fie şi a străbate pe căile unor înaintaşi atât de iluştri ca cei amintiţi este un fapt incitant spre lectură.

Profesor Vasile Găurean

(Articol publicat în Ziarul Răsunetul-Bistriţa,

în data de Vineri, 12 aprilie 2013)

Am considerat util să citim cuvintele Profesorului Vasile Găurean pentru amintirea

unor scrieri universale despre Jurnale,

dar şi să consemnez cele menţionate la începutul acestei postări.

Cuvintele, despre cartea mea  CONFESIUNI, mă onorează.

Mulţumesc Domnule profesor VASILE GĂUREAN!

Duminică,  10 Ianuarie 2016,  Jeniţa Naidin