Vasile George Dâncu: „Universul Mama”
M-a întrebat cineva ce sunt Lacrimile.
Am răspuns că am multe denumiri pentru acest Dar lăsat oamenilor în funcţie de ceea ce simt când ele vin.
Şi, ele vin prin ochii trupeşti, îmi sunt dăruite, niciodată nu am dorit să plâng, dar am avut şi am parte de această eliberare lăsată de Sfânta Natură, Fiinţei.
După umila mea părere, ele sunt ale Sufletului, deşi demineralizează, rarefiază trupul omenesc.
Astăzi spun că Lacrimile sunt emoţii ce nu devin nici cuvinte nici gesturi, dar să ştiţi că acestea îmi inundă ochii şi obrajii cu o durere aparte.
Şi totuşi, am trăit şi durerea fără Lacrimi, aceea este o altă durere, poate cea ma grea.
Zilele din urmă am privit florile albe de salcâm şi le-am asemănat cu Lacrimi de Bucurie.
Ei bine, ce ne poate ajuta mai mult sufletul decât florile sau o carte despre MAMA.
Sunt pe cale să merg la bibliotecă să citesc cartea despre care Virgil Raţiu a scris o cronică ce m-a impresionat, intitulată: „Universul Mama”, poeme de Vasile George Dâncu.
Vă invit şi pe Dumneavoastră să citiţi:
„Douăzeci de poeme în proză scrise sub formă de epistole adresate Universului Mama, fiinţa cea fără de început şi cea fără de sfârşit. Scrisorile sunt scrise târziu, după ce Mama a reînviat în viaţa ei exemplară, provocând în memoria poetului cele care nu întotdeauna se mărturisesc în anumite momente, ci numai atunci când Totdeauna îngăduie astfel de taine.
Scrisorile lui Vasile George Dâncu joacă rolul de Naştere, de Nuntă, de Moarte, înviind Fiinţa.
E în această carte („Universul Mama”, Casa de Editură Max Blecher, Bistriţa, 2015) o matematică a filozofiei morale pe care o pot defini eternă.
Deşi epistolierul reclamă nevroza pe care i-o producea matematica pe vremea când era la Generală, cuvintele din rândurile scrise mamei sunt aşezate matematizat. În toate există o ordine şi oarecare legi, care nici astăzi încă nu sunt lămurite chiar de către savanţi. Versurile din scrisori sunt foarte simple, niciun cuvânt nu e aşezat anapoda în texte.
În ciuda matematicii, epistolierul ridică o statuie cărţilor şi cititului, ca în „Cititorul din peşteră”, de Rui Zing. Poemul XVIII, „Zidul de cărţi” (pag. 61), este edificator:
„astă-noapte am visat dragă Mamă/ că în faţa casei noastre de la Runc/ s-a deschis un chioşc de ziare/ cred că i-ar fi plăcut acest vis/ fratelui tău Ion poştaşul satului/ care iubea mult ziarele şi revistele/ şi care făcea abonament gratuit/ pentru unii copii din sat/ eu nepotul lui/ mai ales că eram şi orfan de tată/ aveam cele mai multe abonamente/ Luminiţa, Cutezătorii, Albina, Magazin istoric/ şi mai încolo/ când eram la Generală/ am primit cadou de la el/ un abonament la România Literară şi la Tribuna/ numai badea Vasile/ poetul/ mai avea aceste ziare în Runc/ diferenţa era că el îşi plătea abonamentul// dar nimic nu este pe degeaba/ mergeam cu vărul meu Leon/ pe toate văile şi pe toate dealurile Runcului/ cu pensii scrisori şi ziare/ ne întorceam victorioşi/ toamna plini de noroi/ iarna îngheţaţi de frig/ şi preluam trofeele ziarele şi revistele/ pe care le citeam la lumina lămpii//…// îmi amintesc că m-ai trimis/ dragă Mamă/ să fiu strungaş la stână/ mi-am luat cu mine vreo zece cărţi/ bineînţeles că pelerina de ploaie am uitat-o/ citeam ziua având grijă de capre/ citeam noaptea după ce adormeau ciobanii/ la lumina focului din colibă/ după ce am terminat/ ultima pagină/ a celei de-a zecea cărţi/ am fugit acasă/ am ajuns noaptea târziu/ am bătut la uşă/ eram cu cărţile în braţe/ obosit înfrigurat şi speriat/ m-am aşezat în patul în care dormeai tu/ ai venit să mă strângi în braţe/ în timp ce-mi spuneai// nu ştiu ce s-o alege/ de tine copile/…// acum când nu mai eşti cărţile mă ajută/ pe unele le citesc/ pe altele le răsfoiesc/ pe majoritatea le mângâi/ visând în timp ce citesc să scriu o carte despre tine/ evident/ cu scopul de a te uita/ şi de a crea o distanţă şi mai mare între noi”.
Poemele sunt un fel de imn şi-o rugăciune adresate Mamei.
Vasile George Dâncu reuşeşte deplin să intre în această „mare temă” a literaturii universale, Mama, să o identifice şi să-i dea aură, cu o simplitate debordată. De mult nu am citit o carte care scoate lumina din întuneric fără făclii şi fără zgomote.
Mama este Universul. Ce reprezintă cu adevărat Universul care înconjoară lumea nici savanţii nu cunosc. Tot ceea ce se afirmă în lume despre Univers, deocamdată, încă, sunt păreri aflate în întreg la stadiul de prezumţii.”
Virgil Raţiu
(Articol preluat din Ziarul MESAGERUL, Bistriţa,
Din ziua de Duminică, 1 martie 2016)
*
Am bucuria să vă prezint flori de salcâm şi iasomie,
fotografiate zilele acestea.
Bistriţa, Duminică,
22 Mai 2016, Jeniţa Dodiţă Naidin
