Vasile Lascăr – În adorare

 

Sunt la Mănăstirea ROHIA,

în fața ICOANEI pe care o iubesc.

*

Dragi cititori,

Suntem în Postul Sfintelor Paşti 2014, iar timpul de a citi o poezie atât de frumoasă

ni-l putem acorda exact cum ne facem răgaz  pentru o Rugăciune.

Am cules cu drag această poezie a Poetului ce a fost cândva pe Pământ: Vasile Lascăr.

*

 

În adorare

 

Şi iar mă’ntorc la tine, slăvita mea Icoană,

Cu sufletul fierbinte şi fără de prihană:

L’aduc din depărtare şi-i obosit pe cale,

Zmerit îl plec în faţa altarurilor tale:

Că-mi vin în minte toate din clipa depărtată,

Când ne ’nflorea în suflet o dragoste curată.

Şi iar te văd mlădie ca floarea ’n adiere,

Şi creşti şi mai frumoasă în gândul ce te cere.

 

De mult  mă mână gândul, şi cât de greu se lasă

Pustiul vremii grele pe clipa luminoasă;

E ’ntunecată zarea în urma mea, ’nainte,

Din vremuri depărtate cât încă mai ţiu minte,

De când, lumină sfântă a visurilor mele,

Ţi-ai dus lumina toată – şi lumile de stele –

În alte zări, departe. Acolo e lumină, –

Ce dor mă arde  ’n suflet de raza ta senină?

 

Mi-i glasul slab şi versul nu poate să te prindă

În forma-ţi măiestrită ce ’n gândul meu s ’oglindă;

Nu poate să te-arate şi lumii, în splendoare,

Să spună că tresaltă în raza ta de soare:

O muzică divină, ce’n sufletu-mi pătrunde,

Un farmec ce se lasă cu mirul lui din unde

Ca un descântec dulce al inimii trudite,

Care-mi sporeşte toate visările ’nmiite

Şi-mi creşte iar iubirea şi’n gândul meu te sue

În flăcări de lumină ce n’au să mai apue.

 

Atâta gingăşie e’n darul tău din ceruri,

Şi nepătrunse’s încă adâncile-i misteruri,

Că mă’nfioară gândul când ştiu că nu-mi lumină,

Că nu-mi trimite-o rază din lumea lui senină.

– Tu eşti iubirea însăşi, beţia de viaţă,

Ce nu e drept acuma să’nvălue sub ceaţă

Şi raza ei din urmă. Nu-i drept să’nchizi în tine

Atât isvor de vise, de farmece divine.

 

La tine se închină şi florile pe şesuri,

Cu o privire caldă în treacăt tu le ’mpresuri,

Şi parcă-ţi spun în şoapte de dorurile mele,

– Îndură-te, stăpână, şi-ascultă-le pe ele,

Şi vino într’o caldă de suflete’nfrăţire

Să înnălţăm tării cântare de slăvire.

Să fim pătrunşi în taină de-adâncă’nfiorare

Şi sufletul să cânte în pură adorare.

Vasile Lascăr

*

V-am propus  spre lectură o poezie superbă.

Bistriţa, 12  martie 2014   Jeniţa Naidin