Jenita Naidin

Am citit mai multe cărți scrise de profesorul Vasile V. Filip, lecturi din care am observat că este un Om serios și profund, se poartă fără a fi zeflemitor, astfel încât  se vede 

că i s-au arătat:

cunoașteri tainice,  înțelegerea, iar acestea sunt premize pentru a se elibera de nefericire.

Din scrierile sale, se vede cum,  lui Vasile V. Filip, stând în tăcere, i-au apărut percepțiile și puterea de a-și vizualiza idealul propus, știut fiind faptul că imaginația are un rol important.

S-a spus demult:

 Nu voința ne face să acționăm, ci imaginația noastră. Oamenii sunt mândri de voința lor, dar voința  cedează întotdeauna în  fața imaginației.

 Mereu spun cât de util este să ne imaginăm lucruri rezonabile și legitime, iar dacă este menit să se realizeze, Universul face toate detaliile.  Mama mea spunea:  ”Ce ți-e  scris, în frunte ți-e pus”.    Aceste cuvinte, dar și multe altele auzite de la părinții mei în copilărie,   au revenit acum mai viu în mintea mea,  după ce zilele trecute am fost în satul meu natal, Băbușa, unde erau peste tot salcâmii înfloriți și mi-am odihnit Sufletul.  

Din cartea profesorului Vasile Filip intitulată:  

”Cu cărțile pe față”, editura CHARMIDES, 2024, cuprinzând 230 pagini,  am aflat   despre copilăria dânsului, evocată  în Capitolul I: ”Amintiri și Evocări”.   Mai departe   citim celelalte  Capitole: ”Comentarii etnologice”;  ”Comentarii Literare: Poezia”;  ”Comentarii literare: Proza”; ”Comentarii  Culturale”.

Citisem opera  ”Cu cărțile pe față” înainte de a reuși să mă reculeg lângă mormintele părinților, fratelui și a altor rude din satul în care am venit pe Pământ, și notasem multe idei cu privire la ce voi cita, dar, acum,  am decis să  reproduc un fragment dintr-un text intitulat:  ”Povestea  unei vieți și a unei cariere”, text  în  care se vorbește despre Iași, orașul  iubit al adolescenței mele, despre Moldova, despre Bistrița… :

”Deosebit de  elegantul volum memorialistic  Vatra  regăsită (Editura  Presa Bună, Iași, 2021) al etnologului ieșean, prof. univ. dr. Ion H. Ciubotaru, însumând  468  de  pagini, se citește ca un roman de formare (Bildungsroman) în tradiția lui Goethe cu al său   Wilhelm Meister:  adică  pe nerăsuflate.  Este o carte  în care pulsația subiectivă

(cenzurată, se pare,  timp de o viață, în precedentele tomuri academice ale prestigiosului cercetător, întemeietor al Arhivei de Folclor a Moldovei și Bucovinei  A.F.M.B.),

 nostalgia privirii îndărăt,  specifică vârstei (susținută de un real talent de povestitor) se revarsă acum cu căldură și se împletește firesc cu formația riguros științifică a autorului, cu imensa acumulare de informație de specialitate.  Astfel încât subiectul își contemplă aproape obiectiv propria-i devenire, ca parte a unui proces istoric de emergență a lumii și  neamului său din imensul ocean al culturii anonime (dar atât de riguros articulate) spre lumina înțelegerii de sine,  spre găsirea unui ritm și a unei cadențe a afirmării individuale epurate de aproape orice individualism, dar impulsionate de o energie și o tenacitate ale cărei rădăcini autorul începe nu doar să le înțeleagă, să și le asume și exhibe, ci și să dea acestui lucru  dimensiunea de frumoasă, de sacră  datorie.  O  viață individuală se înscrie astfel în mitul eternei reîntoarceri a omului spre reazemul și mângâierea ”vetrei”  părintești,  spre acel  ”liman neviforât” a cărui regăsire e izvorul și  esența  nu doar a imanentei  înțelepciuni, ci  și a oricărei  drepte măsuri.

(…) 

Dar   spațiul cercetărilor  sale nu se oprește doar asupra zonelor folcloric-clasicizate ale Moldovei, ci se extinde și asupra celor mai puțin bătute,  marginale spațial (Vrancea, Hârlău, Săveni, Valea Șomuzului, chiar zona transmontană a Bistriței și Năsăudului, a moldovenilor de confesiune  catolică – așa-zișii ceangăi –  în legătură cu  care  subliniază adesea  rădăcinile lor pur  românești).”.

Vasile V. Filip este scriitor. Scriitor adevărat  și critic literar a devenit, căci semnele erau din copilărie, dar neconștientizate, dimpotrivă, după cum ne spune, atât de frumos,  în Echinoxist fără voie:

”Că scriitor n-am visat să fiu. Critic – nici atât.

(…)

Să citesc, da!  Dar de ce să scriu, când Shakespeare, sau Schiller, sau Tolstoi spuseseră cu sute de ani înainte ceea ce era de spus despre om, ceea ce aș fi vrut și eu să spun, dar mi-o luaseră înainte?

(…)

… Ion Vartic, ne vorbise: luminător. (Pentru că, obscur, inimii mele aceste personaje-i vorbiseră încă în acele nopți din copilărie, când trebuia să-i adorm întâi pe tata și pe mama, ca să pot asculta la radio.)  Și visasem, la propriu (adică noaptea, într-o noapte agitată de dinaintea seminarului cu pricina) ”soluția” aplicării acestei ”grile”. Nici nu mai știu cum a ajuns lucrarea mea de seminar și la dl Vartic. (…)  … titlul  sub care ar putea fi publicată:

Un Peer  Gynt balcanic. Și cu acest titlu a apărut, prin februarie 1979”.

Și atunci, cum să nu credem în sincronicitate, adică în coincidențele semnificative ale evenimentelor interioare și exterioare, care nu sunt conectate cauzal!

Cu alte cuvinte, acum 45 de ani Vasile V. Filip a trăit la propriu  sincronicitatea, adică în inconștientul dânsului s-a activat un arhetip prin visul ce l-a avut.   

Din cartea: ”Cu cărțile pe față”,  se vede cum   scriitorul Vasile Filip cunoaște și aplică adevărurile universale, iar eu amintesc aici doar câteva ce transpar din rezultatele muncii sale.

Viața noastră nu este altceva decât o reflectare a gândurilor noastre predominante și a atitudinii noastre mentale.

Fiecare gând creează o impresie asupra creierului.  Impresiile acestea dau naștere anumitor tendințe mentale, care  generează la rândul lor caracterul, diferite abilități și obiective, iar toate acestea combinate determină experiențele prin care trece omul în viața sa pământeană.

Așadar, în viață, noi ca oameni  avem la îndemână,  ca și forțe utilizate în devenirea noastră câteva repere.  Amintesc aici câteva:  

răbdarea,   perseverența,  starea de optimism cultivată indiferent de mersul evenimentelor exterioare,  viziunea binelui colectiv, dincolo de  interesele personale,  atenția  și concentrarea îndreptate  spre ceea ce dorim, nicidecum spre lipsa a aceea ce ne dorim, starea de încredere  neclintită în Dumnezeu.

În încheiere, spun ceea ce știm cu toții: 

Gândul este creator, iar pentru a dispune de vitalitatea necesară, gândul trebuie să conțină mai întâi Iubire.  Gândurile noastre se exprimă prin cuvinte.  Această putere  miraculoasă de a exprima gândurile, de a vorbi, îl deosebește pe om de restul regatului animal.  Limbajul  scris i-a permis omului să privească în trecutul său și să contemple  scenele  emoționante care au condus la ce moștenește azi,  intrând în  comuniune cu cei mai mari scriitori, gânditori ce sunt, de fapt,  o expresie a  Minții Universale, care s-a exprimat prin mințile umane respective.   Cuvintele sunt gânduri ce conțin o putere invizibilă.  Să fim atenți la gîndurile, cuvintele  și acțiunile noastre, pentru că ne determină caracterul și destinul.

Îl amintesc  pe Marcus Aurelius, 

cuprins de aproape   două mii de ani în Mintea Universală și care a influențat de la Renaștere până in Prezent mulți gânditori,

cu  aceste cuvinte ce au ajuns până la noi:

”Aceasta înseamnă desăvârșirea caracterului:

Fiecare zi să fie trăită ca și cum ar fi cea din urmă,  fără să te zbuciumi, fără să  fii amorțit  și ipocrit.”.

Doresc  acestei cărți deosebit de valoroase,  ”Cu cărțile pe față”,  realizată de scriitorul Vasile V. Filip  succesul pe care îl merită, și o recomad cu toată căldura sufletească tuturor.

Cu Iubire  și Recunoștință,

  Jeniţa Dodiță Naidin

 Luni, 20 Mai 2024 

 Cu fața  spre LUMINA  DIVINĂ    

                       *****

Am primit, prin Poșta română, 

o carte care mi-a acaparat  timpul, și, anume, opera:

”Managementul resurselor umane Pentru adulți”,

autori, 

Gina  Treistaru și Liviu Treistaru,

Editura,  Total  Publishing,  București, 2023.

Am fost surprinsă  plăcut  de apariția  acestei cărți din două motive:

-Am citit prima dată o lucrare realizată sub forma unui Interviu

 în care soțul intervievează soția;

-Îi  cunosc de când erau studenți pe autori, am comunicat cu ei destul de frecvent, chiar și după anul 2000 de când  nu am mai locuit în București, iar ei sunt tot acolo,

și,  surpriza mea este că, după peste douăzeci de ani trecuți de când s-au căsătorit,  

 în loc să mă anunțe că au un copil,   

văd că… au dat naștere la o carte.

            După ce am finalizat lectura, m-am întors la ”Prefață” și am recitit, iar apoi am selectat pentru a reproduce câteva cuvinte,  deoarece nu doresc să comentez:

”…  A fi adult înseamnă,  prin definiție, împlinirea propriului potențial.  

Adulții – persoane sau organizații – reușesc,  în  diferite grade, să înfluențeze mediul pentru a-și favoriza evoluția către succes, ei având  capacitatea de a fi mai lucizi pe fondul unei realități socio-economice cu o dinamică greu de anticipat și de a se folosi în mod pragmatic de anumite principii.

(…)

Rutina îngroapă – nu are rost să notăm ce, fiindcă am irosi mult spațiu. Deși rutina pare a fi mama stabilității, prin proprietatea   sa de a fi țeapănă rămâne nu o dată în afara evenimentelor. Tot  astfel, încercarea de a schimba încontinuu, de dragul artei, pattern-urile nu este dacât o altă   cădere în rutină.  

Fiecare aspect din piața muncii (și nu numai) necesită o abordare realistă și personalizată.”.

Acum, voi prezenta structura  acestui volum,  prin care, personal, am aflat multe informații care mi-au ținut mintea atentă,  adică  trezvia mea a fost prezentă.

Sunt șapte  capitole, fiecare cu subcapitole ce ajută la o înțelegere a ceea ce și-au  propus autorii, iar eu spun că au reușit:

Cultura  organizațională

Recrutarea

Motivarea

Managementul performanței

Training și dezvoltare

Comunicarea în organizație

Managementul schimbării

Tot așa, fără a comenta, dar considerând util și  incitator   pentru cititorii mei,

 voi cita puține cuvinte din două  subcapitole:

”Pavlov” (pag. 48) și ”Modelul Kotter” (pag.133).

”Motivarea

Pavlov

LT:  Ce îi motivează pe angajați?

GT: Salariul.  Uneori este afirmat faptul că  angajații sunt motivați, în primul rând, de noi rpovocări ori de posibilitatea de a activa într-o  echipă profesionistă și  dinamică.  Sau de recunoașterea propriei valori, exprimată verbal și non-verbal.

(…)

Există, desigur, și excepții:  persoane, în special aflate la nivel de top management, pentru care poziția și posibilitatea de a lua decizii și de a construi sunt ”cireașa” din vârful piramidei lui Maslow, dar nici măcar aceasta nu prea se întâmplă în  absența unui  salariu aflat  deasupra unui anumit barem.”

            ”Managementul schimbării

            Modelul Kotter

LT: Să reamintim ceea ce spuneam anterior, și anume că modelul nu e tocmai nou; doar formularea. Este, însă, un reper.

GT:  Modelul lui Kotter este  adecvat schimbărilor  care  cotesc simțitor vechiul  drum sau care nu se relevă în mod evident.

Pentru o mai clară cuprindere, merită să enumerăm cei  opt pași, după cum apar ei pe  site-ul  kotterinc.com (în 23 august 2023), în traducere:

1. Crearea sentimentului de urgență
2. Formarea unei coaliții  pro-schimbare
3. Crearea unei viziuni strategice
4. Recrutarea  unei ”armate”  de voluntari
5. Efectuarea schimbării prin înlăturarea  barierelor
6. Generarea de succese  pe  termen  scurt
7. Accelerarea schimbării
8. Definitivarea schimbării”.

Felicit angajarea  Familiei Gina  Maria Gheorghina și Liviu  Treistaru în  munca de a realiza și publica o lucrare  atât de complexă și utilă.

În ceea ce privește partea  științifică a acestei opere nu mă pronunț, dar pot spune că este scrisă într-o  Limbă română  impecabilă cum, de altfel,  mă așteptam de la doi oameni cu temeinice studii universitare și vechi cititori serioși, de aceea și bine pregătiți profesional.

Mă gândesc la momentul când și-au început viața ca soț și soție ce Întâlnire a făcut posibilă Dumnezeu:  o studentă la Facultatea de Psihologie cu un student la Conservator.

Grija Sufletului și Muzica împreună!

În final,

Să citim cuvintele scriitorului Dragoș Dinu,

publicate pe Coperta IV a cărții de față, aprecieri pentru care îl felicit:

”Un dialog precum cel pe care îl veți citi în cartea  aceasta nu se încheie, de fapt,  niciodată.  El a  apărut odată cu primele forme de organizare și aici este citat Moise, deși foarte  probabil a apărut mult mai devreme și a continuat și evoluat în miile de ani în care  Homo Sapiens a simțit nevoia să se asocieze, să  socializeze și să creeze  valoare.

M-am regăsit în multe dintre conversații, mi-am amintit și chipurile celor cu care am trecut prin situații similare celor  povestite aici și am realizat într-un final că departamentul  ăsta,  căruia îi  spunem  Resurse  Umane – titulatură chestionabilă și din perspectiva autorilor – , nu ar trebui să aibă o delimitare fizică în birourile companiilor.  Dincolo de partea administrativă, este despre starea de spirit și cultura organizației.”  

Doresc Drum bun acestei cărți și Armonie Familiei care a realizat-o!

Cu Iubire  și Recunoștință,

  Jeniţa Dodiță Naidin

Sâmbătă,  11  Mai 2024 

 Cu fața  spre LUMINA  DIVINĂ 

*****