Jenita Naidin ~ Blog

„Nu mai calcă pe pământ cine calcă-n suferinţă.”

Un moment crucial în Destinul meu a fost ziua de 12 Noiembrie 1992, moment de când, urmare a unei uriașe traume, am probleme cu mersul deoarece calc pe aer.

Cum este să trăiești pe Pământ, dar să calci pe aer, pot să vă spun:

Trăiești foarte greu.

Astăzi citim versurile filozofului Lucian Blaga,

din poemul său:

„LAUDA SUFERINŢEI

Atâţia dintre semeni nu prea ştiu

ce să înceapă-n zori cu suferinţa.

Ei nu-şi dau seama nici spre seară de prilejul

chemat să-nalţe mersul, cunoştinţa.

Suferinţa poate fi întuneric, tăciune în inimă,

pe frunţi albastru ger,

pe coapsă ea poate fi pecete arsă cu fier,

în bulgăre de ţărână

o lacrimă sau sâmbure de cer.

Nu mai calcă pe pământ

cine calcă-n suferinţă.

Ea schimbă la faţă argila, o schimbă în duh

ce poate fi pipăit, duios cu ştiinţă.

Tată, carele eşti şi vei fi,

nu ne despoia, nu ne sărăci,

nu alunga de pe tărâmuri orice suferinţă.

Alungă pe aceea doar care destramă,

dar nu pe-aceea care întăreşte

fiinţa-ntru fiinţă.

Fă ca semenii noştri,

de la oameni la albine,

de la-nvingători la biruiţi,

de la-ncoronaţi la răstigniţi, să ia aminte

că există pretutindeni şi această suferinţă,

până astăzi şi de-acum înainte

singura legătură între noi şi Tine.”

Lucian Blaga

***

”Tată, carele eşti şi vei fi,

nu ne despoia, nu ne sărăci,

nu alunga de pe tărâmuri orice suferinţă.

Alungă pe aceea doar care destramă,

dar nu pe-aceea care întăreşte

fiinţa-ntru fiinţă.”

SUFERINȚA MEA a întărit legătura ce o am cu Dumnezeu.

Mă ajut și spunând zilnic această

RUGĂCIUNE

Doamne,

dă-mi să întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.

Învredniceşte-mă să mă dau întru totul Sfintei Voii Tale.

În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate.

Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare,

că pentru toate este Sfânta voia Ta.

În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele.

În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.

Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi oamenii, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.

Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu PACE în suflet.

Doamne, călăuzeşte-mi voia mea şi învaţă-mă:

să mă rog,
să cred,
să nădăjduiesc,
să rabd,
să iert

să iubesc.

AMIN!

***

Cu Iubire și Recunoștință

Jenița Dodiță Naidin

Marți, 7 Iunie 2022

Cu fața spre Lumina Divină

R. TAGORE – Poem

Floare din balcon ce înfloreşte numai în luna August,

având cele mai multe flori chiar pe 29 August de ziua lui Florin.

Iată, acum, încă are flori superbe şi boboci.

19 septembrie 2015

Lectura unui Poem scris de Tagore ne poate ajuta să ne odihnim sufletul.

Desigur că acest profet a compus totul din trăirile inimii sale,

şi, totuşi,

stările lui sufleteşti, ce transpar din aceste versuri,

pot fi ale oricărui Om.

Să citim:

„Dintr-o dată fereastra sufletului meu s-a deschis larg în această dimineaţă;

fereastra care priveşte spre inima ta.

Mă minunam să surprind numele prin care mă cunoşti

înscris pe frunzele lui april şi pe florile sale –

şi am aşteptat în tăcere .

Între cântecele tale şi ale mele cortina s-a ridicat o clipă.

Am descoperit că lumina dimineţii tale era plină

de propriile mele cântece mute şi neîngânate încă.

M-am gândit că le-aş învăţa mai bine la picioarele tale –

şi am aşteptat în tăcere.”

RABINDRANATH TAGORE

Vă invit să vedeţi câteva fotografii:

Râul Neajlov lângă satul Izvoru. 30 August 2015

Flori şi ardei în grădină la IZVORU

Sâmbătă, 19 Septembrie 2015 Jeniţa Naidin

sept. 19
jenita
Add a comment
BĂBUŞA, satul meu natal, Drumul către noi înșine, Hrana sufletească, Iisus Hristos, Poezii şi Poeme, Psihologie, Religie

Deepak Chopra – Vindecarea sufletului de frică şi suferinţă

Astăzi, Duminică, 19 Ianuarie 2025

am asus pe PRIMA PAGINĂ acest articol.

Azi, DUMINICĂ, 12 Ianuarie 2020 aduc iar pe PRIMA PAGINĂ acest articol scris demult

Azi, 20 Martie 2018,

iar aduc acest articol pe Prima Pagină pentru a răpunde

unor suflete, cărora le doresc Liniște interioară.

Nu demult am mai adus acest articol pe Prima pagină,

și, azi,

Sâmbătă, 31 Octombrie 2015,

trăind cu LACRIMI ce curg șiroaie pe fața mea,

tot ce aud pe toate posturile de știri,

îl aduc iar.

Tragedia este în inimile tuturor oamenilor.

România este în doliu național, după Tragedia de la Clubul Colectiv.

Să citim cuvintele acestui medic și spiritualist renumit,

pe care le-am

amintit în articolul scris demult.

Astăzi, 12 Octombrie 2015, am adus pe Prima Pagină, completat,

acest articol scris demult şi postat în 19 august 2011,

la înfiinţarea acestui blog.

Vorbim astăzi despre o carte celebră scrisă de medicul Deepak Chopra intitulată:

Vindecarea sufletului de frică şi suferinţă,

publicată la Bucureşti în anul 2002.

Atunci când citim sau auzim învăţături importante să avem în minte şi cuvintele:

Să nu fie faptele voastre mai prejos decât învăţătura voastră.

De aceea, fiindu-mi de folos, am dorit să comunic câteva impresii despre această lucrare a scriitorului, ce a trăit, împreună cu familia şi comunitatea, la propriu, tragedia din 11 septembrie 2001 în S.U.A.

Nu întâmplător, autorul a început cartea cu un poem a lui Tagore, din care reproduc doar câteva versuri:

„Ştiu că va veni ziua

În care nu voi mai vedea această lume.

Viaţa îşi va lua rămas bun în tăcere,

Trăgând ultima cortină înaintea ochilor mei.

Totuşi, noaptea stelele vor străluci

Şi dimineţile se vor naşte ca şi până acum.”

Lucrările celui numit „poetul-profet al medicinei alternative” sunt menite să ne conştientizeze profund şi să le putem folosi în viaţa de zi cu zi.

Citită cu creionul în mână, cartea despre care vorbim ne aduce învăţăminte preţioase, lesne de aplicat în viaţa noastră atunci când avem nevoie.

Am reţinut şi folosesc pentru mine, dar şi pentru oamenii cu care vorbesc,

îndrumările în plan psihologic şi spiritual din opera lui Deepak Chopra.

Vă spun cu blândeţe că această carte merită citită, iar aici, scriu pentru Dumneavoastră doar câteva cuvinte,

sintetizate cu dragoste.

În fiinţa umană este o splendoare ce nu poate fi descrisă în cuvinte,

dar când se închide în sine de frică şi aproape se stinge,

ţi se rupe inima privind-o.

Şi, … am privit fiinţe care mi-au produs o durere de nedescris, ceea ce am simţit, trăieşte şi acum în mine,

dar nu sunt cuvinte pentru a descrie…

Este bine ca fiecare dintre noi să ştie că a vorbi despre frică nu e un semn de slăbiciune.

Din moment ce conştientizăm şi recunoaştem frica şi o privim ca pe o senzaţie corporală, putem să o eliberăm.

Vom începe prin a vorbi clar, liber despre frica ce o simţim. Vindecarea depinde de cât de mare este neliniştea şi de reacţiile individuale, dar şi de conştientizarea emoţiei primare.

Când frica şi neliniştea durează, apare depresia. Ştiu asta din propria experienţă de viaţă.

Vindecarea începe când ne confruntăm cu ceea ce simţim cu adevărat şi recunoaştem, conştientizăm fiind prezenţi, lăsând la o parte trecutul şi viitorul,

ci trăim cât mai mult în prezent.

Fie că ne ocupăm de noi înşine sau de ceilalţi, este important să ştim că ceea ce ajută este dorinţa de vindecare însoţită de acţiunile adecvate:

răbdarea, sinceritatea şi ancorarea în prezent cu mintea la Dumnezeu.

Începem prin a avea încredere în noi înşine, apoi, ştiind că vindecarea nu e o lucrare solitară, apelăm la persoane potrivite atunci când vrem cu adevărat să vorbim. Persoana potrivită să ne ajute este aceea în care avem încredere, care îşi acceptă propriile defecte, este tolerantă, ascultă cu inima şi nu îşi impune propriile judecăţi.

Să nu uităm că atunci când suntem pregătiţi, îndrumarea vine.

Să nu forţăm nimic, uneori lucrurile se întâmplă miraculos.

Sufletul nostru este o realitate, noi suntem mai mult decât minte şi trup.

Să ştim că nu suntem singuri, să avem mintea mereu îndreptată către Dumnezeu, către Mintea Universală, acolo unde toţi suntem Unul.

Când oamenii se întreabă de ce li s-a întâmplat tocmai lor un necaz,

este bine să îşi amintească răspunsurile date, în mod universal, de orice cultură de pe Pământ:

„Suferinţa este o parte a vieţii, deci este inevitabilă.

Suferinţa este rezultatul vieţii omului care acţionează greşit fie din neştiinţă, fie voit.

Suferinţa conţine întotdeauna un mesaj spiritual simbolic,

de aceea persistă până când omul „aude” şi apoi din suferinţă apare iubirea.”

Să ne iertăm pe noi înşine şi să îi iertăm şi iubim pe cei care ne-au greşit.

E bine să ştim că până la urmă spiritualitatea vindecă orice suferinţă.

Să cultivăm şi să ne dezvoltăm o conştiinţă universală, curată.

Jeniţa Naidin

Din anul 2005, când am citit eu cartea:

Vindecarea sufletului de frică şi suferinţă,

am mai parcurs alte multe cărţi asemănătoare şi în toate am găsit,

cuvintele următoare, uşor reformulate de la un autor la altul:

„Vindecarea însăşi are loc în două faze

– eliberarea energiei suferinţei, apoi înlocuirea ei cu energia sufletului.

Este un proces blând, foarte asemănător cu a urma un fir călăuzitor, care te conduce pas cu pas.

Dacă faci o pauză ca să asculţi vocea sufletului, vei fi surprins de puterea pe care o ai sub comanda ta,

oricât de mult timp a fost ea trecută cu vederea.

Sinele adevărat conţine lumina pe care nu o poate ataca nici un întuneric.”

Vă invit să credeţi în cuvintele de mai sus.

Eu ştiu că sunt adevărate din proprie experienţă!

Bistriţa, Luni, 12 Octombrie 2015 Jeniţa Naidin

Să fim cu gândul la Dumnezeu, căci El are un rost de ne dă orice eveniment.

Să facem un câmp de rugăciune cu toții.

Bistrița, Sâmbătă, 31 Octombrie 2015 Jenița Naidin

Mihai Eminescu – CE-ȚI DORESC EU ȚIE, DULCE ROMÂNIE

Pentru că mâine, 15 Ianuarie este ziua de naștere a Poetului Mihai Eminescu, dar și Ziua Culturii Naționale, sărbătoare ce are semnificația:

Promovează cultura, arta și efortul academic,

Vă invit să citim o poezie frumoasă, pe care am dactilografiat-o dintr-o carte veche:

CE-ȚI DORESC EU ȚIE, DULCE ROMÂNIE

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,

Țara mea de glorii, țara mea de dor?

Brațele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ți mare, mare viitor!

Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,

Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc;

Căci rămâne stânca, deși moare valul,

Dulce Românie, asta ți-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul

Spada ta de sânge dușman fumegând.

Și deasupra idrei fluture cu vântul

Visul tău de glorii falnic triumfând,

Spună lumii large steaguri tricoloare,

Spună ce-i poporul mare românesc,

Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,

Dulce Românie, asta ți-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,

Pe altarul Vestei tainic surâzând,

Ca pe Marte-n glorii să orbească-l face,

Când cu lampa-i zboară lumea luminând,

El pe sânu-ți vergin încă să coboare,

Guste fericirea raiului ceresc,

Tu îl strânge-n brațe, tu îi fă altare,

Dulce Românie, asta ți-o doresc.

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,

Tânără mireasă, mamă cu amor!

Fiii tăi trăiască numai în frăție

Ca a nopții stele, ca a zilei zori,

Viața în vecie, glorii, bucurie,

Arme cu tărie, suflet românesc,

Vis de vitejie, fală și mândrie,

Dulce Românie, asta ți-o doresc!

MIHAI EMINESCU

(1867, 2/14 aprilie)

***

Dragii mei cititori,

Poetul avea, deci, 17 ani și 3 luni, când a scris această poezie,

dar vedem câtă Iubire de România era în inima și sufletul lui!

Cu Iubire și Recunoștință,

Jeniţa Dodiță Naidin

Marți, 14 Ianuarie 2025

Cu fața spre LUMINA DIVINĂ

*******

UN TEMPERAMENT FASCINANT

MOTTO:

”Un om nu poate să ia nimic dacă nu i s-a dat din cer”.

(Sfânta Evanghelie după Ioan, Biblia, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, pag.1559.)

Cu Bucurie am citit, în manuscris, cartea de poezii: ”PRIVIND ÎN JUR”, scrisă de Alexandru Oltean.

Lucrarea este structurată pe șase capitole, denumite în conformitate cu tematica exprimată în poeziile respective:

Dragoste de Țară;

Poezii de dragoste;

Îngrijorări;

Povestiri în versuri;

Gânduri în Noiembrie;

Crăciunul.

Scrise în perioada anilor 2018 – 2024, creațiile din acest volum arată cum Iubirea îl ajută pe autor să transpună în poezie impactul observării și intenției sale asupra a tot ce îl înconjoară, ”PRIVIND ÎN JUR”.

Semnificativă este manifestarea Iubirii Poetului Alexandru Oltean pentru Dumnezeu, Țară, Familie, Satul natal, Tradițiile românești, Natură, iar toate acestea fiind izvorâte dintr-un înalt nivel al conștiinței pe care și-a dezvoltat-o spre a fi cât mai universală. Se observă acest lucru din conținutul acestei opere, care reflectă sinceritate, spontaneitate și o răscolire de mari frământări ale sufletului, mai ales când s-a aflat în excursiile sale poetice.

Menținându-și în mod continuu gândul de a dărui semenilor o carte cu ceea ce a scris în ultimii ani, astfel a apărut manifestarea gândului său. Se vede că de-a lungul vieții sale a depus o lucrare sârguincioasă pentru a deveni în interiorul dânsului o persoană responsabilă de sine, plină de bunătate și iubitoare.

Poeziile despre satul natal scrise de Alexandru Oltean în lucrarea de față, mi-au amintit de o strofă veche a lui Octavian Goga:

”Să ne-așezăm în sat la noi,

S-avem în deal o casă,

Să fiu cel mai cuminte-n sat,

Și tu, cea mai frumoasă.”

Citindu-i poeziile, veți vedea cum, la peste o sută de ani de când datează versurile de mai sus, Poetul Alexandru Oltean, cu originalitate, ne împărtășește trăiri asemănătoare cu ale lui Octavian Goga despre Iubire, în multiplele ei forme de manifestare în Umanitate.

Aflat la înțelegerea faptului că evoluția conștiinței omului se produce doar prin simpla conștientizare, dăruiește publicului versuri care exprimă autenticitatea trăirilor sale, dar nu numai din ce vede în exterior, ci, și ca urmare a introspecției, a autoanalizei vieții sufletești.

Evocarea unor amintiri ce s-au ivit din inconștientul îndepărtat sunt versificate încifrat atunci când scrie:

”Din cimitir pe-a basmului alee

Sunt ani cu întâmplări nenumărate-

Nu aș putea să le evoc pe toate,”

(Poezia: ”Va fi o șansă” ).

Această poezie, fiind datată 5 Noiembrie 2024, putem spune că oglindește cum autoanaliza îl ajută pe autor să își trăiască o frumoasă spiritualizare la vârsta senectuții. După cum știm, nivelul conștiinței unei persoane este determinat de principiile la care s-a aliniat și cărora li s-a devotat.

Alexandru Oltean știe că o viață dedicată lui Dumnezeu este împlinită pentru Sufletul și Spiritul său, iar a te strădui să evoluezi spiritual este cel mai mare dar pe care îl poți oferi celor din jurul tău.

Din poeziile sale străbate Iubirea, Iertarea, Înțelegerea.

Sunt și poezii-manifest deosebit de reușite în legătură cu ce se întâmplă în lume, și în Țară, iar versurile, despre plecarea românilor pentru a munci în alte țări și traiul copiilor separat de părințiil lor, sunt duioase și se citesc cu lacrimi.

În cadrul poeziilor de dragoste citim puternice și fascinante trăiri ale autorului, iar când simte că încrederea i-a fost înșelată spune sentențios: ”Că nu te mai pot crede-s supărat!” Dar, iartă. Știe, că fiecare iertare este un beneficiu pentru toată lumea.

Astfel, își face munca spirituală dedicându-se Familiei și având încredere în Dumnezeu.

Cititorul cărții ”PRIVIND ÎN JUR” când va întâlni versurile din Capitolul ÎNGRIJORĂRI va avea ocazia să mediteze la teme importante privind viața omenească. Iată o succintă exemplificare. Citez:

”SĂ LUPȚI…

Când nu găsești vieții nici o cale

Și-n jurul tău e totul cenușiu

Și greul peste tine se prăvale,

Să lupți nu-i niciodată prea târziu…

(…)”.

”SUNT TOT MEREU CU NOI…

Revin la scris, la gândul care doare,

La gândul viu de fiecare zi…

Îi povestesc șoptindu-i de uitare,

Dar știu că el din nou va reveni.

Noi toți avem crâmpeie din viață,

Ce tot revin mai mult sau mai puțin,

Le revedem chiar dis de dimineață

Și par a fi legate de destin.

Și e normal, tot gândul te frământă

Când ai pierdut, un tată, un bunic

Ori mama chiar, iubirea cea mai sfântă

Și pentru mulți pe fratele cel mic…

Și ce n-ai da să-i mai revezi odată,

O clipă doar, al fericirii nimb…

Iubirea-ar fi total descătușată,

Poți viața chiar să o oferi la schimb…

Fiți fericiți, când încă jumătatea

E lângă voi și nu v-a părăsit,

La pândă stă mereu singurătatea

Și ea să știți, e greu de biruit…

Dar nu cedați, priviți doar înainte,

Uitați de griji, de lipsuri, de nevoi

Și mai ales credeți în cele sfinte,

Că cei plecați, sunt tot mereu cu noi!”.

Credința în Viața de dincolo de Viață îl ajută pe autor și o împărtășește semenilor energic, prin poezie.

În Capitolul V, ”Gânduri în Noiembrie …” , Poetul își pune o întrebare ce se vrea să aibă reverberații în realitate știind că astfel poate obține un răspuns puternic, satisfăcător, dar vrea să fie și detașat de rezultat. Rămâne însă, devotat adevărului și încrezător în cei care iubesc poezia.

Să citim:

”UN GÂND…

De-ar fi să-ntreb din care Lume vii,

De ți-au fost date și cărări pustii,

Ori, dimpotrivă, pline de viață,

Cu multe piedici ce ți-au stat în față,

Sens întrebării dacă vreau să-i dau:

M-aș întreba, de unde să te iau?

La ce răscruce pot să mă opresc

Și care drum aș vrea să-l ocolesc,

Pe ce potecă aș urca mai sus,

Ca să admir din vârfuri un Apus?

Iar colo-n zori ca privitor în zare

Să-mbrățișez un răsărit de soare…

Sunt întrebări ce-așteaptă și-un răspuns,

Oricare-ar fi, să-mi fie îndeajuns

Că voi găsi, desigur printre ele

Un gând în plus, în gândurile mele

Și-un personaj venit de nicăieri

Ca vremea prelungitei primăveri

Și care, sigur, n-are cum să fie

Decât un iubitor de poezie!

4 Noiembrie 2024”.

Lectura poeziei: ”Vino mamă…” din finalul cărții, mi-a adus aminte de frumoase și importante cuvinte:

”Un plânset a trezit întreaga lume. O naștere a schimbat istoria.

O viață a făcut diferența. Fie ca cel născut în iesle să vă umple inimile de bucurie.”.

Citez primele strofe din poezia:

”VINO MAMĂ….

Vino mamă, vino tată, vă aștept cu nerăbdare
Hai să ne vedem acasă în ajun de sărbători,
Să privim pe geam cum ninge, să privim colindători,
Mai frumos nimic nu este ca această sărbătoare,

A venirii Lui pe lume, într-o iesle-n Viflaim
Cel ce-avea să ne arate drumul către mântuire,
Spre iertare de păcate, drum de pace și iubire,
Cu colinzi pornind din suflet seara asta s-o cinstim!…”.

Evenimentul Nașterii Fiului lui Dumnezeu pe Pământ, Crăciunul, a inspirat, de-a lungul celor peste 2000 de ani de Creștinism, artiști din toată paleta artelor. În biserici și catedrale privim picturi de o frumusețe copleșitoare!

Cu această Sărbătoare se încheie anul civil.

Scriu aceste rânduri la începutul unui Nou an, când Creștinătatea sărbătorește Botezul în Iordan al lui Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul.

Cu temperamentul său fascinant, Poetul Alexandru Oltean a cuprins în această carte, despre care am scris mai sus, poezii pe diverse teme ce îndeamnă cititorul la meditație, reflecție, autoanaliză.

Doresc acestui prieten mut, volumul de poezii: ”PRIVIND ÎN JUR”, care va vedea Lumina tiparului la Editura George Coșbuc, Bistrița, să fie în cât mai multe biblioteci, particulare sau publice.

Jenița Naidin

Bistrița, 6 Ianuarie 2025

Theofil Simenschy – UN DICȚIONAR AL ÎNȚELEPCIUNII – II –

Voi continua azi, 24 Decembrie 2024, să citez din cartea:

UN DICȚIONAR AL ÎNȚELEPCIUNII,

Cugetări antice și moderne,

Vol. I, Editura JUNIMEA, Iași, 1970,

aparținând marelui profesor Theofil Simenschy,

și, voi culege la calculator

câteva texte, din cele peste 6000 de cugetări, pe care le găsim în această admirabilă operă.

Am citit aceste numeroase maxime și aforisme, despre care Editura JUNIMEA ne spune că sunt traduse din 14 limbi, cunoscute și studiate de eminentul om de știință ieșean, Theofil Simenschy.

Cele câteva cugetări selectate aici, fac parte din multe, multe care mi-au atins sufletul mai puternic.

Citez, în continuarea celor publicate în data de 22 Decembrie 2024, deschizând cartea pe unde am însemnat în timpul lecturii:

”Adesea mi-a trecut prin minte gândul: ce conduce viața omenească: destinul sau vreo divinitate?”

”Eu unul socot că acela care, om fiind, îi reproșează unui om soarta sa, este fără minte. Căci, de vreme ce chiar și acela care crede că-i merge foarte bine și că are cel mai mare noroc, nu poate ști, dacă acesta va rămâne statornic până-n seară, cum poate el să vorbească despre soartă sau s-o reproșeze altuia?”

”Tot ce gândim, spunem sau facem este destin, iar noi purtăm scrisul lui pe frunte.”

Doamne, oare de unde știa mămica mea de ne tot spunea:

Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus.

Continui să citez din cartea lui Theofil Simenschy:

”Prin destin se dobândește totul, căci destinul este condiția supremă.”

”Nimeni nu scapă de destinul său.”

”Destinul este cauza a tot ce-i în lume; destinul este cauza care ține lumea laolaltă, și tot el este cauza desparțirii tuturor ființelor.”

”Destinul leagă pe om cu lanțuri de oțel și-l trage în sus spre rangul cel mai înalt sau în jos spre adâncurile mizeriei.”

”Nici prin faptă, nici prin jertfă nu se dobândește ceva; nci nu există cineva, care să dea omului ceva. Tot ce a hotărât Creatorul într-o anumită succesiune, dobândește omul în decursul timpului.”

”Destinul nu ocrotește pe cel stăpânit de pofte și rătăciri.”

”Și fără pază stă cel păzit de soartă; și cel bine păzit piere, dacă-l lovește soarta; trăiește și cel neocrotit și părăsit într-o pădure; și piere în casă chiar cel bine ferit.”

”Ce nu-i dat să se întâmple, nu se întâmplă; ceea ce-i menit să se întâmple, se întâmplă fără greutate. Ceea ce nu-i sortit să rămână, dispare chiar și din palmă.”

”Destinul … este o înlănțuire de cauze secundare, legate și prinse între ele de voința eternă a Aceluia care-I stăpânul tuturor lucrurilor.”

”Fiecare trebuie să-și suporte destinul.”

”Adesea loviturile soartei fac loc unui noroc mai mare. Multe lucruri cad spre a se înălța mai sus.”

”Niciodată cel desăvârșit și care a dobândit virtutea nu blestemă soarta. Niciodată el nu primește posomorât întâmplările.”

”Chiar și mormintele își au destinul lor.”

Am toate motivele să cred în această Înțelepciune notată aici la nr. 1237,

Tradusă din: ”Data sunt ipsis quoque fata sepulcris.”

”Destinul conduce Omenirea.”

”Fata regunt homines.”

”Cine-i în stare să șteargă ce i-a fost scris odinioară pe frunte de către destin?”

”Căile destinului sunt greu de înțeles.”

Cu Iubire și Recunoștință,

Jeniţa Dodiță Naidin

Marți, 24 Decembrie 2024

Cu fața spre LUMINA DIVINĂ

Theofil Simenschy – UN DICȚIONAR AL ÎNȚELEPCIUNII -I-

Astăzi, 22 Decembrie 2024, din cartea:

UN DICȚIONAR AL ÎNȚELEPCIUNII, Cugetări antice și moderne,

Vol. I, Editura JUNIMEA, Iași, 1970,

aparținând regretatului profesor Theofil Simenschy,

voi culege la calculator,

pentru a cita,

câteva texte, din cele peste 6000 de cugetări, pe care le găsim în această admirabilă operă.

Am citit aceste numeroase maxime și aforisme, despre care Editura JUNIMEA ne spune că sunt traduse din 14 limbi, cunoscute și studiate de eminentul om de știință ieșean, Theofil Simenschy.

Cele câteva înțelepciuni selectate aici, fac parte din multe, multe care mi-au atins sufletul mai puternic.

Citez, deschizând cartea pe unde am însemnat în timpul lecturii:

”Ce este cel mai bătrân? – Dumnezeu; căci nu s-a născut.”

”Ce este cel mai bătrân? – Timpul.”

”Ce este cel mai mare? –Spațiul; pentru că universul cuprinde celelalte, dar pe univers îl cuprinde acesta.”

”Face o mare greșeală acela care crede că autoritatea bazată pe forță este mai gravă sau mai stabilă decât aceea care se dobândește prin iubire.”

”Nimeni nu scapă de soarta sa, fie bun, fie rău, de cum se naște. Iar în viitor va pătimi ceea ce a hotărât destinul, cand l-a născut mama sa.”

”Toate le dă omului întâmplarea și soarta.”

”Nu-i este dat naturii omenești să îndepărteze ceea ce trebuie să se întâmple.”

”Nu se poate prevedea încotro va merge destinul. El nu se poate învăța nici nu poate fi cucerit de vreo știință.”

”Poate că soarta trebuie socotită ca o divinitate, iar puterea zeilor mai prejos de soartă.”

”Nu poți fi mai tare decât destinul.”

”Nimeni nu poate să se abată din calea hotărâtă de destin. În destin își are rădăcina totul, și ceea ce există și ceea ce (încă) nu există, bucuria și întristarea.”

”Destinul veghează, când totul doarme; destinul nu poate fi ocolit. Neîmpiedicat și indiferent, destinul pășește peste toate creaturile.”

(va urma)

Cu Iubire și Recunoștință,

Jeniţa Dodiță Naidin

Duminică, 22 Decembrie 2024

Cu fața spre LUMINA DIVINĂ

xxxxx

Despre Calistrat Hogaș în imagini

Valurile Vieții mele pământești m-au purtat de curând spre locurile natale. Am poposit, astfel, un timp în orașul Piatra Neamț. Citisem în liceu, la Iași, demult, scrierile lui Calistrat Hogaș, iar aici, în Perla Moldovei, am găsit urmele scriitorului:

-Stradă cu numele lui;

-Liceul care îi poartă numele;

– Muzeul cu statuia din curtea casei memoriale;

-Locul unde își duce Odihna Veșnică în Cimitirul Eternitatea.

Am pășit sfioasă și am făcut fotografii.

Vă invit cu Bucurie să vedeți câteva din aceste imagini pe care le-am imortalizat:

Strada cu numele scriitorului. Foto: jenița dodiță naidin

statuia scriitorului din curtea Muzeului Calistrat Hogaș. foto, cași toate celelalte fotografii postate aici sunt făcute de jenița dodiță naidin

o parte din casa scriitorului Calistrat Hogaș din Piatra Neamț

curtea liceului Calistrat Hogaș din Piatra Neamț

statuia scriitorului din curtea casei lui Calistrat Hogaș din Piatra Neamț

Crucea din Cimitirul Eternitatea din Piatra Neamț

Am aprins o candelă la Locul de veci a lui Calistrat Hogaș, era o zi cu ploaie și vânt puternic

Mormânt cu Înger din preajma Casei de veci a scriitorului Calistrat Hogaș

O inscripție la locul de veci la un mormânt din vecinătatea scriitorului Calistrat Hogaș

Puterea vântului a stins Lumânarea, dar fotografia mea a imortalizat mica grădină unde se află CRUCEA scriitorului așezată într-un loc simplu în Cimitirul ETERNITATEA din Piatra Neamț

***

Cu Iubire și Recunoștință,

Jeniţa Dodiță Naidin

Joi, 7 Noiembrie 2024

Eu știu: Credința în Dumnezeu este Minunea Minunilor

o privire de la fereastra blocului unde am poposit pentru scurt timp în orașul Piatra Neamț

***

Cât am locuit, pentru o scurtă și grea perioadă în vara anului 2024, în Piatra Neamț aceasta era priveliștea ce o vedeam de la geam, privind spre Muntele PIETRICICA.

6 Noiembrie 2024 – RUGĂCIUNE

RUGĂCIUNE

Doamne,

dă-mi să întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.

Învredniceşte-mă să mă dau întru totul Sfintei Voii Tale.

În tot ceasul acestei zile povăţuieşte-mă şi ajută-mă în toate.

Toate câte le voi auzi şi mi se vor întâmpla în această zi,

învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi cu credinţă tare,

că pentru toate este Sfânta voia Ta.

În toate cuvintele şi faptele mele călăuzeşte-mi gândurile şi simţămintele.

În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.

Doamne, învaţă-mă să mă port cu dreptate şi înţelepciune cu toţi oamenii, să nu tulbur şi să nu supăr pe nimeni.

Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei şi toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu PACE în suflet.

Doamne, călăuzeşte-mi voia mea şi învaţă-mă:

să mă rog,
să cred,
să nădăjduiesc,
să rabd,
să iert
să iubesc.

AMIN!

***

Cu Iubire și Recunoștință,

Jeniţa Dodiță Naidin

Miercuri, 6 Noiembrie 2024

Cu fața spre LUMINA DIVINĂ

Icoană cu Sfinții Năsăudeni. Am fotografiat această Icoană în Biserica Mănăstirii SALVA județul Bistrița Năsăud

*** ***

Alexandru Oltean – POEZII

Am primit, – prin Ambasadori -, cartea Poetului Alexandru Oltean, intitulată: VOI FI CU TINE, publicată la Editura Grinta Cluj-Napoca, 2018.

Cele 145 de pagini ale volumului le-am citit notându-mi conexiunile, mirările, gândurile, iar câteva dintre aceste însemnări le public pentru Dumneavoastră, cititorii mei.

Alexandru Oltean începe și încheie cartea: VOI FI CU TINE , comunicând direct cu cititorii săi prin: ”Cuvânt către cititor…” și ”Cuvânt de încheiere”, iar în cele 102 poezii își exprimă sentimente, trăiri din anii tinereții sau din ultimii ani, când au Plecat în Lumea de Dincolo două ființe iubite și foarte apropiate, respectiv soția și unul dintre fii. O parte din creațiile autorului din această lucrare se referă la suferințele îndurate, sentimentele de iubire pentru soție și familie, pentru satul și țara în care s-a născut, cât și la dragostea sa de viață.

După cum știm, oamenii pot să scrie și să publice cam tot ce au trăit în legătură cu o latură a vieții lor, dar, ei decid ce lasă să se vadă și ce nu, din felul cum au simțit, cum au trăit de fapt.

Păstrând proporțiile, mă gândesc la vorba marelui Om, Goethe, când a avut o convorbire cu Eckermann în legătură cu opera : ”Afinitățile elective” și a spus:

”nu cuprinde nici un rând care să nu fi fost trăit, dar, de asemenea, nici un rând așa cum a fost trăit”.

Citind poeziile scrise de Alexandru Oltean în anul 1974, sau în anii 2016, 2017, prin care își exprimă liber, dar cu un limbaj elegant, iubirea ce a simțit-o față de soția sa, observ că a fost ajutat de mentalul colectiv al timpului său, desigur, nu s-a gândit, cum va fi primită de public confesiunea sa, precum s-a frământat Octavian Goga, care, în poezia:

”De-aș spune cît îmi ești de dragă”,

scrisă în anul 1900, cu creionul pe caietul de Limba Latină, spune:

”Dragostea ce de tin mă leagă

De m-aș pune-astfel s-o spun

Cum ea în mintea mea se-ncheagă

Mi-ar zice lumea că-s nebun…”

La finalul lecturii acestor poezii, unele datate, altele nu, m-am gândit la ceea ce s-a spus demult, și anume: ”Carmina morte carent” (Poeziile sunt lipsite de moarte), dar și la un vers a lui Eminescu din Scrisoarea a IV:

”P-ici, pe colo mai străbate câte-o rază mai curată

Dintr-un Carmen Saeculare ce-l visai și eu odată.”.

Prin faptul că public pe Blogul personal câteva gânduri, încurajez astfel, pe cei care scriu poezii dintr-o nevoie interioară, exprimând ceea ce simt și le fac publice, fără să iși ia răgazul pentru una sau mai multe revizuiri.

Închei cu un citat, din ceea ce a scris magistral, în postfața cărții, sub titlul:

”Jurnalul liric și exercițiul durerii”. Doamna Cleopatra LORINȚIU:

”Am certitudinea că într-o bună zi, prolificul autor al acestui jurnal liric va avea nevoie să selecteze din valul năvalnic al rimelor sale doar spuma lirică, dăruindu-ne o carte ca o lamă de cuțit.”.

Da, cu totul fiind de acord cu Doamna Cleopatra LORINȚIU, sper ca Domnul Alexandru Oltean să aibă cândva motivația, energia și timpul pentru a-și limpezi scrisul.

Cu Iubire și Recunoștință,

Jeniţa Dodiță Naidin

Luni, 28 Octombrie 2024

Cu fața spre LUMINA DIVINĂ

Laura Munteanu – Versuri pentru părinți

Poeta Laura Ema Cârcu Munteanu, mi-a scris cum a mers, împreună cu soțul, la Casa de veci a părinților ei, pentru a aprinde candele cu Lumină. Din Sufletul fiicei au răsărit cuvintele pe care le public aici imediat ce le-am primit. Sunt cu gândul la toate Sufletele Plecate în Cer și mă rog să aibă parte de Lumină. Știu că Divinitatea Universală are în grija Sa Totul.
VERSURI PENTRU PĂRINȚI

Dragii mei părinți

Peste somnul vostru

Se aşează iar Ruginia Doamnă

Iar eu nu mai pot

Să v-aduc în dar

Decât flori de toamnă..

Flăcări vii sunteți

În gândurile mele

Vă aştept în vise

Şi înalț din nou

Rugăciuni spre stele…

Sufletele voastre

În lumină, doarmă

V-am adus în dar,

Florile de toamnă

Laura Munteanu

Bistrița, Joi, 24 Octombrie 2024

***

Biserica din satul meu natal, Băbușa
am făcut această fotografie în luna iunie 2024

clopotnița fotografie pe care am făcut-o în iunie 2024

În satul meu natal, Băbușa, acum, De Sfântul DUMITRU, este Hramul Bisericii,

și în cimitirul din jurul Bisericii sunt candele aprinse la mormintele multor Suflete Plecate în Cer, precum și la acelor din Familia mea.

Biserica din satul Băbușa comuna Băcești județul Vaslui
foto: jenița dodiță naidin iunie 2024

***

Cu Iubire și Recunoștință,

Jeniţa Dodiță Naidin

Vineri, 25 Octombrie 2024

Cu fața spre LUMINA DIVINĂ

***

Adriana Voitecovits David – Călătoria spirituală a Jeniței Naidin

Am primit acest articol pentru a -l publica.

Mulțumesc autoarei pentru munca de a citi și de a scrie.

Călătoria spirituală a Jeniței Naidin

Cartea ”Vindecarea”,scrisă de Jenita Naidin, publicată în anul 2008 la Editura Limes din Cluj-Napoca, este o operă cu caracter autobiografic care surprinde travaliul transformării spirituale al autoarei, fiind o mărturie a unor suferințe personale, trăite pe drumul parcurs în căutarea constantă a iubirii, sensului vieții și a relației cu Divinitatea.

Volumul este o cronică a vieții sale, o viață marcată de durere, lipsă de împlinire conjugală, dar și de o căutare neîncetată a unui sens mai înalt prin credință, meditație și autoanaliză.

Doamna Jenița Naidin ne invită să ne confruntăm cu propriile noastre umbre și să ne regăsim echilibrul interior, subliniind importanța transformării și a iubirii ca elemente esențiale în vindecare.

Autoanaliza ca proces esențial al vindecării

Un aspect central al cărții este procesul de autoanaliză, pe care autoarea îl descrie drept „serios, greu, constant, citind și scriind” (pag. 7). Această căutare interioară o ajută pe Jenița Naidin să-și înfrunte propriile suferințe și să se vindece. Ea mărturisește că a fost o provocare să coboare în „infernul din tine”, dar recunoaște că fără această introspecție dureroasă, adevărata vindecare nu ar fi fost posibilă. Prin citit-studiu și scris, Jenița Naidin reușește să-și găsească o formă de eliberare, devenind mai conștientă de sine și mai împăcată cu destinul său.

Autoarea înțelege că „Iubirea e esențială în toate formele și planurile ei lăsate de Dumnezeu” (pag. 24), și aceasta este tema centrală care traversează întreaga lucrare. Cu toate acestea, ea recunoaște că nu a trăit niciodată acea iubire totală și sacră pe care și-o dorea, mărturisind: „Pot spune că nu am cunoscut căsătoria” (pag. 36).

Reflecții asupra căsătoriei și iubirii: Împliniri și neîmpliniri

Capitolele: ”Cartea nunții” și ”O scrisoare privind taina cununiei” explorează tema iubirii și a căsătoriei dintr-o perspectivă profund spirituală.

În capitolul ”Cartea nunții”, scriitoarea Jenița Naidin face referire la romanul lui George Călinescu, unde povestea de iubire dintre Jim și Vera este prezentată ca un ideal de iubire totală. Aceasta este iubirea pe care autoarea și-a dorit-o, dar pe care nu a trăit-o în viața sa personală. Mărturisirea sinceră a autoarei că „nu a cunoscut căsătoria” și că mariajul său, care a durat 20 de ani, a fost doar „în acte”, reflectă adânca sa frustrare și neîmplinire.

Ea însăși pune întrebarea: „De ce a rezistat atât de mult?” (pag. 126), răspunzând cu o sinceritate dezarmantă: „Consider că așa a fost Destinul meu implacabil din moment ce nu am știut să trăiesc altfel.”

Paul Evdokimov, citat de autoare, relevă importanța iubirii în Taina Cununiei, considerând-o „materia Tainei” care primește darul Duhului Sfânt (pag. 62). Totuși, Jenița Naidin recunoaște, cu tristețe, că nu a cunoscut această iubire sfântă, care ar fi trebuit să fie prezentă în căsătoria ei.

Relațiile de familie și impactul lor asupra sănătății emoționale

În capitolele: ”Când apare copilul” și ”Când părinții se despart”, autoarea abordează relațiile familiale și modul în care acestea influențează dezvoltarea personală. Nașterea unui copil este văzută ca un dar divin, însă atunci când intervine separarea părinților, copiii suferă enorm.

Omul și animalul: diferențele spirituale

În Capitolul: ”Și totuși, omul nu este un animal”, autoarea reflectează asupra diferenței dintre om și animal din perspectiva conștiinței și spiritualității.

Jenița Naidin subliniază că, deși omul este supus unor instincte biologice similare cu cele ale animalelor, el are capacitatea de a transcende aceste impulsuri prin rațiune și credință. Omul este chemat să trăiască pe un plan spiritual superior, iar acest lucru îl deosebește fundamental de orice altă ființă de pe pământ.

Paul a plecat în eternitate: Iubirea sacrificială și ajutorul divin

Ultimul capitol al cărții ”Vindecarea”, intitulat: ”Paul a plecat în Eternitate” este unul profund emoționant.

Jenița Naidin povestește cu o sinceritate copleșitoare cum l-a îngrijit pe Paul, fost soț și tatăl copiilor ei, atunci când s-a imbolnavit grav, având grijă de el cu o dăruire totală.

În ciuda suferinței și epuizării fizice și psihice, autoarea mărturisește că doar cu ajutorul lui Dumnezeu a reușit să facă față acestui eveniment din viața sa.

Finalul operei ”Vindecarea” este o lecție profundă despre iubirea sacrificială și puterea credinței.

Jenița Naidin subliniază că fără accesarea Divinității, nu ar fi putut face nimic: „Spun cu răspundere că eu fără să accesez Divinitatea nu pot face nimic” (pag. 9).

Concluzie

Cartea ”Vindecarea” este o reflecție asupra drumului personal al autoarei prin suferință, iubire și căutarea unui sens spiritual mai înalt. Prin mărturisirile sale, autoarea ne arată că, deși viața sa a fost marcată de lipsa unei iubiri totale și de suferință, ea a găsit vindecarea prin credință, rugăciune, lectură și scris.

Jenița Naidin ne amintește că iubirea, deși esențială, nu este întotdeauna trăită la nivelul pe care ni-l dorim, dar că există o cale de a ne regăsi și de a ne reconstrui, chiar și în mijlocul suferinței.

Autoarea a parcurs un drum dureros al autoanalizei și introspecției, ajungând să înțeleagă faptul că: „Fără suferință nu există transformare” (pag. 32).

În acest sens, volumul ”Vindecarea” devine nu doar o cronică personală, ci și un ghid pentru oricine caută să înțeleagă mai bine legătura dintre suferință, credință și renaștere spirituală. Cartea doamnei Jenița Naidin este un testament al puterii rezilienței umane și al credinței profunde care poate susține un om chiar și în cele mai grele încercări.

Adriana Voitecovits David

Bistrița, 14 Octombrie 2024

Mănăstirea Pietricica – Piatra Neamț

Orașul Piatra Neamț poate fi privit de Sus în mai multe moduri.

Personal, m-am bucurat să îl cuprind cu privirea din spațiul minunat al Mănăstirii Pietricica, construită pe Muntele Pietricica, în partea de Răsărit.

Inițial a fost înființată ca schit în anul 1994, apoi, a devenit mănăstire în anul 2009.

Are Hramul ”Schimbarea la Față a Domnului”.

La coborâre, foarte aproape este Cimitirul Pietricica.

Vă invit să vedeți fotografiile pe care le-am făcut, la Mănăstirea Pietricica, în Cimitirul Pietricica și în orașul Piatra Neamț: