16 APRILIE 2021 – Cuvinte scrise acum 100 de ani

Vă invit să citim cuvinte scrise acum peste 100 de ani, autor:

James Allen,

şi să medităm asupra lor.

«Tot ceea ce omul reuşeşte, sau nu, să facă este rezultatul direct al propriei lui gândiri. Într-un univers ordonat perfect, în care pierderea de echilibru ar însemna distrugerea totală, responsabilitatea individuală trebuie să fie totală.

Punctele forte şi slăbiciunile  unui om, puritatea şi impuritatea îi aparţin lui,  

şi  nimănui altcuiva.

 Ele sunt create de el însuşi, şi nu de altul; astfel că doar el le poate modifica, niciodată altcineva. De asemenea, situaţia de viaţă în care se află îi aparţine lui, nu altcuiva.  Suferinţa  şi fericirea au fost create de el.  Este ceea ce gândeşte; şi, pe măsură ce continuă să gândească la fel, aşa va rămâne.

Un om puternic nu îl poate ajuta pe unul mai slab, decât dacă acesta doreşte şi, chiar atunci, cel mai slab trebuie să devină puternic prin propriile eforturi.  El  trebuie,  de unul singur, să-şi dezvolte forţa pe care o admiră la altul. Doar el îşi poate modifica situaţia.

Timp de secole, oamenii  au gândit şi au spus:

„Mulţi oameni sunt sclavi, pentru că unul este asupritor; hai să-l urâm”.  În zilele noastre însă, există o tendinţă din ce în ce mai mare de a inversa această părere şi de a spune: „Acela este asupritor, pentru că mulţi oameni vor să fie sclavi; hai să-i dispreţuim pe sclavi”.  Adevărul este că atât asupritorul, cât şi sclavul trăiesc în ignoranţă, însă – în timp ce, aparent, fiecare îl face pe celălalt să sufere – în realitatea, ei îşi creează propria suferinţă. O persoană care înţelege legea gândului percepe acţiunea legii în slăbiciunea celor oprimaţi şi puterea folosită incorect a asupritorului.

O persoană capabilă de o Iubirea perfectă, care vede chinul ambelor părţi, nu condamnă pe nimeni.

O persoană, cu adevărat, compătimitoare îl acceptă atât pe asupritor, cât şi pe asuprit. Cel care a învins slăbiciunile şi a alungat toate gândurile negative, nu este nici tiran, nici sclav.  El este liber.

Un om se poate ridica, poate cuceri şi poate reuşi doar prin înălţarea gândurilor lui.   

El poate rămâne slab, umil şi chinuit, doar când refuză să-şi înalţe gândurile.

Înainte de a reuşi ceva, chiar şi lucruri materiale, el trebuie să-şi înalţe gîndirea deasupra autoindulgenţei faţă de impulsurile primitive.

Pentru a reuşi, nu va putea să renunţe la tot primitivismul şi egoismul lui; dar, cel puţin, o parte dintre ele trebuie sacrificate. Un om ale cărui gânduri primordiale sunt instinctuale, nu poate nici gândi limpede, nici planifica metodic. Nu îşi va descoperi sau dezvolta talentele ascunse şi va eşua în tot ceea ce va întreprinde.

Pentru că nu a început să-şi controleze cu hotărâre gândurile, nu este în poziţia de a fi stăpânul afacerilor lui şi de a-şi asuma responsabilităţi serioase.

Nu este apt să acţioneze independent şi să stea pe propriile picioare, ci este limitat doar de gândurile pe care le alege. 

Nu poate exista progres şi nici reuşită, fără sacrificiu.»

«Îndoiala  şi teama sunt cei mai mari duşmani ai cunoaşterii, iar cel care va încuraja, care nu le stârpeşte, îşi zădărniceşte planurile la fiecare pas. Cel care a învins îndoiala şi teama, a învins eşecul.

Fiecare gând al lui este aliat cu puterea, iar toate dificultăţile sunt întâmpinate cu curaj şi depăşite cu inteligenţă. Scopurile lui  sunt plantate la timp, iar ele înfloresc şi fac fructe care nu cad prematur pe pământ.

Gândul asociat ferm unui scop devine o forţă creatoare.  Cel care ştie acest lucru, este pregătit să devină ceva mai înalt şi mai puternic decât o simplă grămadă de gânduri şovăielnice şi de sentimente fluctuante.  Cel ce va face asta, va deveni stăpânul conştient şi inteligent al puterilor lui mentale.»   

*

«Situaţiile îl aruncă  pe om încolo şi încoace, atâta timp cât crede că este creaţia forţelor exterioare.  Dar când îşi dă seama că poate controla terenul şi seminţele ascunse în fiinţa lui, din care se nasc circumstanţele vieţii lui, atunci devine stăpânul său de drept.

            Toţi cei care au practicat autocontrolul şi purificarea de sine pentru o vreme, ştiu că circumstanţele sunt produsul gândirii, pentru că au observat faptul că situaţiile s-au modificat direct proporţional cu schimbarea atitudinii mentale. În momentul în care omul se dedică sincer îndreptării defectelor din caracterul lui şi face progrese rapide şi semnificative, el va depăşi, cu uşurinţă, orice succesiune de împrejurări nefavorabile.

Sufletul atrage lucrurile pe care le cuprinde; lucrurile pe care le iubeşte şi cele de care îi este teamă.

El  se va ridica la înălţimea celor mai  arzătoare speranţe şi va cădea la nivelul celor mai josnice pofte – iar circumstanţele sunt mijlocul prin care sufletul primeşte ceea ce i se cuvine.

            Fiecare sămânţă de gând pe care o semeni, sau căreia i-ai permis să ajungă acolo, face rădăcină şi creşte, înflorind, mai devreme sau mai târziu, în acţiune şi purtând propriile fructe de ocazii şi circumstanţe.  

Gândurile bune aduc fructe bune, gândurile rele aduc fructe rele.

            Lumea exterioară a circumstanţelor este modelată de lumea interioară a gândurilor, iar condiţiile externe – bune sau rele –  sunt factori care concură la binele suprem al persoanei. Omul care culege propriile roade învaţă prin suferinţă, cât şi prin fericire.

            O persoană nu ajunge fără adăpost sau la închisoare din cauza tiraniei sorţii, sau a circumstanţelor,  ci ca rezultat direct al gândirii josnice şi al dorinţelor instinctuale.

În mod similar, un om cu o gândire curată nu comite, brusc, o crimă din cauza stresului creat de o simplă forţă externă;  gândul criminal a fost încurajat, în secret, o vreme îndelungată în inima sa, iar ocazia a dezvăluit puterea lui acumulată.

Nu circumstanţele îl creează pe om;  ele îi arată cine este.

Nu  există condiţii care să te coboare în viciu şi în suferinţele care îl însoţesc şi nici condiţii care să te ridice la virtute şi la fericirea pe care o aduc, fără a cultiva continuu aspiraţii virtuoase.

Iar omul, ca Stăpân al gândurilor, este propriul lui creator, modelatorul mediului înconjurător. Încă de la naştere, sufletul învaţă cu fiecare pas pe care îl face în pelerinajul lui pământesc

şi atrage acele combinaţii de condiţii care să-l dezvăluie – situaţii care sunt oglindirea propriei curăţenii sau necurăţenii, propriei forţe sau slăbiciuni.

            Omul nu atrage ceea ce doreşte, ci ceea ce este.

Capriciile, dorinţele şi ambiţiile lui pot fi zădărnicite în orice moment, dar gândurile şi dorinţele cele mai ascunse sunt alimentate cu o hrană pe măsură, fie ea curată sau impură.

„Divinitatea care  ne modelează viaţa” se află în interiorul nostru; ea este chiar propriul sine.

Omul  este singurul care-şi poate pune piedici.»  

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Vineri, 16 APRILIE 2021

am fotografiat demult aceste flori superbe să ne bucure Privirea…

Cu faţa spre LUMINA  DIVINĂ

***