28 Aprilie 2020 – Iubesc Poezia şi pe Dumnezeu
Îl iubesc pe Dumnezeu. Am multe motive, dar de actualitate ar fi că Îl iubesc pentru răbdarea cu care m-a înzestrat.
Şi totuşi!
Aflându-ne cu toţii în această carantină generalizată în toată România,
fiind obligaţi să stăm în locuinţe,
cu toată răbdarea, ieri mi-a fost tare dor de timpul când mergeam lângă copaci cu flori,
iar cu cei mai vârstnici, cum sunt şi eu, vorbeam atingându-le tulpina cu mâna.
Mergând la somn cu acest dor, a venit un vis compensatoriu.
Astă noapte am visat un Cer senin azuriu,
iar pe el un copac- trandafir cu ramuri pline de flori roşii.
Mă gândeam, în vis, că doream să fotografiez acel arbust cu crengile bogate în flori superbe ce stăteau sus pe Cer.
M-am uitat prin fotografii pe care le-am făcut demult, dar şi prin Poezii.
„ANDANTE
Purtăm încă în noi, fără izbândă, visuri,
cu libertăţi imaginare ne-ngânăm.
Mai stau de pază ca în flăcări, stau ca săbii
severii plopi pe lângă drumul ce-l umblăm.
Să evadăm din cuviinţă şi din pravili –
îndeamnă câteodat’ din inimă un glas,
şi din caverna sa, cu grai de-argint, un greer
îndeamnă zi cu zi, şi ceas de ceas.
Pe deal, într-o podgorie stropită vânăt,
te-aş duce uneori, să ne lovim de soare.
Să ne întâmpine o piersică pe creangă
ca un păcat de aur, toamna, pe dogoare.
Se-ntâmplă pentru ochii tăi (ochi de pădure)
să-nchipui uneori o vânătoare-n vis.
Într-un noian de frunze roşii, de odihnă,
gândesc să-ţi pun sub cap un iepure ucis.
Chemări de corn, şi goarne pe la vaduri,
din ceas de zori şi până-n ceasurile lunii,
ne ispitesc mereu, spre văi, spre culmi, pe unde
asemnenea să devenim sălbăticiunii.
Dar totdeauna, iar şi iar, ca săbii plopii
se-mpotrivesc. Suntem învinşii fără lupte
în dureroasa urbe, umbre printre umbre, –
de vânători uităm, de soare şi de fructe.”
Lucian Blaga
***
Cu Iubire şi Recunoştinţă,
Jeniţa Dodiţă Naidin
Marţi, 28 Aprilie 2020
Universul este nesfârşit
