28 Aprilie 2020 – Iubesc Poezia şi pe Dumnezeu

Îl iubesc pe Dumnezeu. Am multe motive, dar de actualitate ar fi că Îl iubesc  pentru răbdarea cu care m-a înzestrat.

Şi totuşi!

Aflându-ne cu toţii în această carantină generalizată în toată România, 

 fiind obligaţi să stăm în locuinţe,

cu toată răbdarea, ieri mi-a fost  tare dor de timpul când mergeam lângă copaci cu flori,

iar cu cei mai vârstnici, cum sunt şi eu, vorbeam atingându-le tulpina cu mâna.

Mergând la somn cu acest dor, a venit un vis compensatoriu.

Astă noapte am visat un Cer senin azuriu,

 iar pe el un  copac- trandafir cu ramuri pline de flori roşii.

Mă gândeam,  în vis,  că doream să fotografiez acel arbust cu crengile bogate  în flori superbe  ce stăteau sus pe Cer.

M-am uitat prin fotografii pe care le-am făcut demult, dar şi prin Poezii.

vorbesc cu copacul

„ANDANTE

Purtăm încă în noi, fără izbândă, visuri,

cu libertăţi imaginare ne-ngânăm.

Mai stau de pază ca în flăcări, stau ca săbii

severii plopi pe lângă drumul ce-l umblăm.

Să evadăm din cuviinţă şi din pravili –

îndeamnă câteodat’ din inimă un glas,

şi din caverna sa, cu grai de-argint, un greer

îndeamnă zi cu zi, şi ceas de ceas.

Pe deal, într-o podgorie stropită vânăt,

te-aş duce uneori, să ne lovim de soare.

Să ne întâmpine o piersică pe creangă

ca un păcat de aur, toamna, pe dogoare.

Se-ntâmplă pentru ochii tăi (ochi de pădure)

să-nchipui uneori o vânătoare-n vis.

Într-un noian de frunze roşii, de odihnă,

gândesc să-ţi pun sub cap un iepure ucis.

Chemări de corn, şi goarne pe la vaduri,

din ceas de zori şi până-n ceasurile lunii,

ne ispitesc mereu, spre văi, spre culmi, pe unde

asemnenea să devenim sălbăticiunii.

Dar totdeauna, iar şi iar, ca săbii plopii

se-mpotrivesc. Suntem învinşii fără lupte

în dureroasa urbe, umbre printre umbre, –

de vânători uităm, de soare şi de fructe.”

Lucian Blaga

*** 

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Marţi, 28 Aprilie 2020

Universul este nesfârşit 

puzderie de flori la IZVORU