29 Februarie – Sfântul Ioan Cassian
Anul bisect este acel an în care luna Februarie are 29 zile, şi asta din 4 în 4 ani.
Deci, este anul în care
„luna februarie este de 29 în loc de 28 de zile, iar anul are 366 de zile în loc de 365 de zile. Ziua suplimentară necesară o dată la 4 ani, este pentru a corecta diferenţele calendaristice, deoarece anul calendaristic are în realitate 365 de zile şi aproximativ 6 ore. Totodată, anii de care ne folosim pentru a exprima datele trebuie să se compună dintr-un număr exact de zile, în caz contrar existând situaţia ca o aceeaşi zi să aparţină în acelaşi timp atât anului ce se termină, cât şi anului care începe.”
Conform „Vieţile Sfinţilor”, Sfântul Ioan Cassian s-a născut în Sciţia Mică – Dobrogea.
Din fragedă tinereţe s-a făcut monah într-o mănăstire din Betleem şi, având deosebită isteţime a minţii şi multă osârdie spre înţelepciune şi spre dumnezeieştile cărţi, a străbătut, mai întâi, toată elineasca filozofie şi a cunoscut desăvârşit, pe cât se poate, şi tainele dumnezeieştii credinţe. Şi-a agonisit prin tot comportamentul o frumoasă filozofie a vieţii.
Când a mers în pustietăţile Egiptului s-a îndeletnicit în patria anahoreţilor cu viaţa aspră a nevoinţelor şi postirilor călugărilor.
În anul 400, ascultându-l, la Constantinopol, pe Sfântul Ioan Gură de Aur a devenit diacon.
Sfântul Cassian a scris 2 cărţi:
„Aşezămintele vieţii de obşte a călugărilor”,
priveşte mai mult viaţa cea dinafară a călugărilor şi curăţirea lor de patimi,
iar a doua carte,
„Convorbiri cu părinţii pustiei”
Priveşte cu deosebire viaţa lăuntrică a monahilor:
Gândul neîncetat la Dumnezeu şi lupta oamenilor pentru îndumnezeirea lor, scopul vieţii creştineşti.
Sfântul Ioan Cassian este unul dintre cei mai mari iniţiatori ai vieţii monahale din Occident.
O poveste despre acest sfânt:
„Odată Sfântul Casian (cu hramul la 29 februarie) s-a dus la Dumnezeu şi a început să se plângă Mântuitorului că oamenii nu-l cinstesc şi pe dânsul, cum îi cinstesc pe ceilalţi sfinţi. Dumnezeu îl întrebă însă:
– Ai făcut vreo faptă bună în lumea asta? Ceilalţi sfinţi au făcut multe fapte bune şi de aceea au câte o zi de ţinere. Nesfârşind încă vorba, iată că vine acolo Sfântul Nicolae, ud leoarcă. – Sfinte Nicolae, îl întreabă Dumnezeu, de ce eşti ud? – Uite de ce, răspunse sfântul. Din pricina vântului mare, era gata-gata să se înece o corabie; cum am văzut-o, m-am aruncat în apă şi am scăpat-o de primejdie, iar pe oamenii ei, de la moarte. Atunci Dumnezeu se întoarse către Sfântul Casian şi îi zise:
– Auzi cum fac fapte bune cei care au ţinere?
Fugi de-aici şi la fiecare 4 ani să vii şi tu o dată.
Şi de-atunci, luna februarie are câte 29 de zile la fiecare patru ani.”
Astăzi,
înainte de începerea lunii Martie, adică a Primăverii,
v-am adus în atenţie cuvintele de mai sus însoţite de imagini frumoase cu flori.
Luni, 29 Februarie 2016,
Jeniţa Naidin
Această fotografie am făcut-o, în sept. 2015,
pe prispa casei Naşei mele de botez din Băbuşa
29. 02. 2016, Jeniţa Dodiţă Naidin
One comment
Permalink • 1
Doamna Jenita,
va multumesc pentru aceste imagini frumoase si , mai ales, pentru gandurile bune care le insotesc.
va urez sa fiti sanatoasa si sa va bucurati de toate darurile divine.
Noapte buna