Jenita Naidin

Astăzi, 11 aprilie 2014,    sărbătorirea unui Mare Sfânt ortodox,

Sfântul Calinic de la Cernica,

m-a ajutat să trec  peste un moment tragic trăit.

Când am văzut cât de puţin spiritualizată este Omenirea,

întristându-mă,

mi-am amintit cuvintele Sfântului Ardealului:

„ ◙  Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu suferinţe,

şi numai la atâtea daruri ajungem,

prin câtă suferinţă putem răzbi cu bucurie.

◙  Numai atâta mângâiere putem aduce între oameni,

câtă amărăciune putem bea

în locul celor ce vrem să îi mângâiem.

◙  Atât de puternice vor fi mila şi adevărul în noi,

câtă văpaie de ură înfruntăm bucuroşi

pentru Dumnezeu şi pentru oameni.”

 ***

                        Pentru semenii noştri iubitori de Dumnezeu,

și nu numai,

dobândim puterea să suferim în tăcere.

Când cineva ne întristează,

cum mi s-a întâmplat mie azi,

să ne rugăm pentru acea ființă și să citim din cărțile despre Viețile Sfinților.

Desigur că ființele care ne supără, sunt ele însele în mare suferință sufletească.

Să nu uităm că pe noi toți doar Dumnezeu ne poate ajuta cel mai mult.

Dumnezeu ne dă Înțelepciune și Compasiune.

 

***

Citim în „PROLOAGE”, pag. 665:

„Luna aprilie în 11 zile, pomenirea Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, făcătorul de minuni ( † 1868).

Acest fericit Părinte Calinic s-a născut în oraşul Bucureşti, în ziua de 7 octombrie 1787, din părinţi români, temători de Dumnezeu, şi a primit la Sfântul  Botez, numele de Constantin.

Când avea vârsta de 20 ani, tânărul Constantin, din îndemn lăuntric, şi-a îndreptat paşii către mănăstirea Cernica, din apropiere, unde a fost primit cu dragoste părintească de stareţul Timotei.

După un an de ascultare duhovnicească şi de curate osteneli, a fost tuns în călugărie, schimbându-şi numele în Calinic.

[…]

În anul 1850, Preacuviosul Calinic a fost ales şi sfinţit episcop al Râmnicului, unde a săvârşit mari fapte şi a împlinit multe din lipsurile acestei eparhii.

[…]

Dorul de viaţă schimnicească l-a îndemnat, atunci, să zidească o biserică la schitul Frăsinei, cu toate chiliile dimprejur, pentru adăpostirea părinţilor dornici să petreacă o viaţă sihăstrească, după pravila călugărilor din muntele Athosului statornicită aici de acest fericit ctitor.

Sfântul Calinic a păstorit în scaunul de la Râmnic vreme de peste 16 ani, după care, simţindu-se slăbit de bătrâneţe şi bolnav fiind, a venit iarăşi, la mănăstirea Cernica, unde a mai trăit aproape un an, mutându-se către Domnul,  în ziua de 11 aprilie 1868.

A fost îngropat, după a sa dorinţă, în tinda bisericii Sfântul Gheorghe.”

***

Sfântul Calinic de la Cernica a avut, la un moment dat, ca duhovnic pe un ucenic de al său, și anume,

pe Cuviosul Irodion, pe care l-a numit:

”Luceafărul Lainiciului”.

La finalul acestei comunicări ale mele către Dumneavoastră,

să ne rugăm aşa:

În toate mă bizui pe Voia Ta, Doamne!

Bistriţa,  11 aprilie 2014   Jeniţa Dodiţă Naidin

Am scris  eseul de mai sus în ziua de 11 aprilie 2014,

iar astăzi,

28 august 2014,

l-am adus pe prima pagină,

adăugând  cuvinte la titlu și câteva fotografii.

Jeniţa Dodiţă Naidin