Aripi de argint, Sudul, Dumnezeu, Îngerii

am fotografiat aceste flori lângă Bistrița. j.n.

Am călătorit în Sud  însoţită de Dumnezeu şi de Îngeri.

Am analizat Iubirea cu care mă însoţeşte Dumnezeu,

 cu care mă însoţesc Îngerii.

Am analizat Iubirea mea faţă de Dumnezeu, faţă de Îngeri, față de toţi Oamenii din jurul meu.

Sunt atentă la Prezent şi sceptică faţă de exterior, cred în Dumnezeu care este în Interiorul meu, în Sinele meu real, aşa cum este în orice Om.

Muncesc  ca pentru Dumnezeu, nu ca pentru oameni, şi însoţesc munca de Rugăciune, cât de des posibil.

Am simţit nevoia să citesc acum două poezii anume, şi, vă invit şi pe Dumneavoastră:

ARIPI  DE  ARGINT

Şi anotimpuri, vânt de miazănoapte

sau vânt de sud, dacă m-ar căuta,

pe-o treaptă m-ar găsi în preajma ta.

Şi călători, iscoade de departe,

şi patrie, morminte, bolovani,

dacă de mine toate-ar întreba,

m-ar dibui prin vânt în preajma ta.

De zile, săptămâni, de luni, de ani,

mă pierd în ochii tăi mândră iubire.

Ca din  oglinzi, ce singure nu mint,

încerc să dobândesc o dumirire,

că àripile ce le simt în spate,

aievea sunt din pene de argint,

sau o părere doar de greutate.

   Lucian  Blaga

***

SUDUL  

Din grădinile tale trebuie privite

veşnicele stele,

 de pe o bancă în întuneric

 trebuie privită puzderia   de lumini

căreia ignoranţa mea nu i-a învăţat numele,

nici aranjarea  în constelaţii,

 trebuie simţit umbletul apei

în secretul fântânii,

mirosul iasomiei şi caprifoiului,

liniştea păsării adormite, arcul vestibulului, răcoarea;

 aceste lucruri, din întâmplare-s poemul.”

Jorge Luis Borges 

(din volumul Poezii  alese 

Editura George Coşbuc Bistriţa, 2005

Fervoare pentru Buenos Aires, 1923

Traducere de Victor Ştir).

imagine din locuința mea de la Bistrița. j.n.

 ***

Desigur, fiecare va percepe versurile din aceste poezii cu proprii receptori.

Poeţii, la rândul lor, au proiectat Lumea din interiorul lor. Lumea pe care credem că o vedem în exterior se află de fapt în interiorul nostru şi reprezintă imagini proiectate de mintea noastră, adică un vis. Dacă suntem conştienţi că visăm, nu dăm vina pe nimeni pentru ce ne face să suferim, pentru că visul este  al nostru. Când facem un pas în evoluţia noastră ne asumăm responsabilitatea pentru viaţa pe care o trăim la un moment dat. În acest fel, când nu ne place viaţa noastră, vom decide să o schimbăm.  Omul îşi visează  el însuşi povestea vieţii, deci, el îşi poate schimba realitatea în care trăieşte. Mintea omului proiectează imaginile exterioare în funcţie de chimia creierului său la un moment dat. Schimbându-şi gândurile şi modul de viaţă, îşi schimbă Destinul.

 Cu mintea la Dumnezeu, la Inteligenţa Cosmică, nu putem greşi.

Să Îl iubim pe Dumnezeu din toată Inima, din tot Sufletul.

imagine de la fereastra mea din Bistrița. j.n.

Cu Iubire şi Recunoştinţă

Jeniţa Dodiţă Naidin 

Duminică, 27  Septembrie 2020

Spre O LUMINĂ CALDĂ