Aveți încredere în Iubire
Cu încredere în Iubirea ce ne-o poartă Mintea Universală, Dumnezeu,
știm că este bine ca principala noastră preocupare să fie de a face bine ceea ce facem,
cu bună credință, cinstit, și, să nu ne preocupe ceea ce fac alții.
Să îi privim pe semenii noștri ca și cum ar fi copii în leagăn și atunci îi putem ajuta și înțelege mai mult.
De asemeni, ne putem gândi la faptul că orice om este trecător pe Pământ, și, atunci, putem ierta mai mult pe cei care greșesc.
Cine poate ierta este sănătos sufletește, iar sănătatea sufletească, psihică este cea mai importantă avere a omului.
Cine reușește să se sacrifice, acela ajunge să își învingă materia din el, se spiritualizează.
Pe cât e posibil, să ne sacrificăm în tăcere.
Aparținem lui Dumnezeu.
Nici un om nu aparține altui om.
Am să împărtăşesc cu Dumneavoastră un moment din trăirile mele sufletești, moment în care am avut încredere în Iubire.
Viaţa ne oferă evenimente diverse în timp ce suntem pe Cale şi păşim spre acel final, când vine plecarea de pe Pământ și ajungem de unde am venit, adică, ne întoarcem Acasă în Cer.
În timpul acestei călătorii, pe care o fac pe Pământ şi eu, ca şi Dumneavoastră, dragii mei cititori, am avut prilejul să pot, prin ajutor de la Dumnezeu,
dar şi de la Ştiinţă, care tot de la Dumnezeu este, să ascult o Ființă care mi-a cerut ajutorul.
Acea persoană era un suflet care suferea, care era tulburat.
Ştim de la Hipocrate:
„unde e otrava, tot acolo se găseşte şi leacul”.
Persoana pe care am ascultat-o, demult,
suferea de un soi de disfuncție pe care nu o conștientiza.
Această persoană funcţiona fără a-şi putea controla corect conştientul,
şi fără a-l putea direcţiona constructiv.
Majoritatea gândurilor şi verbalizărilor sale erau distructive.
Există în „Tradiţie” cuvintele:
„pentru o armonie interioară a sa,
este necesar ca omul să gândească cu inima şi să simtă cu creierul”.
Suferinţa sufletească a persoanei pe care am ascultat-o, consta în faptul că,
îi era frică de următorul lucru:
credea că întâmplările neplăcute din trecutul său se vor repeta în viitor, și, foarte greu își asuma, sau recunoștea propriile greșeli.
Am constatat, în timp ce am ascultat cu atenţie şi cu gândul la Dumnezeu, rugându-mă mental,
că persoana aceasta se baza doar pe ea, nu concepea că evenimentele vieţii se află în conexiune cu toate ființele, cu tot Universul,
că există o Inteligenţă Universală, care, dacă o accesăm, ne ajută să găsim soluţii potrivite şi să avem pace sufletească, pace interioară.
De asemeni, nu se putea pune în locul celorlalți oameni.
Orice om are o conştiinţă de sine, dar această persoană îşi bloca,
prin frică şi o scăzută stimă de sine,
sensul firesc al vieţii ce i-a fost dată de Dumnezeu.
Acea persoană îşi bloca interiorul urmărind scopuri eronate, fixate în viaţa materială
şi fiind mereu cu mintea la ce spune exteriorul despre ea.
Se vedea, din cele verbalizate, că nu conştientiza faptul că destinul omului se parcurge prin ceea ce se trăieşte în prezent, nu prin a aminti mereu ceea ce s-a petrecut deja în trecut sau prin frica de viitor.
Trăind în trecutul său, această persoană îşi proiecta sumbru viitorul şi îşi alimenta frica de viaţă.
Pentru mine, care mă ajut cu accesarea Divinităţii prin Rugăciune, era o suferinţă să văd cum o fiinţă umană eliberează atâta energie negativă, mai ales prin gânduri neverbalizate.
Acea ființă ar fi trăit mai senin dacă ar fi conştientizat existenţa lui Dumnezeu
și că ar putea-o ajuta credința în Legile Divine.
În timp ce acea persoană îşi elibera în faţa mea emoţiile negative, eu mă rugam mental să reuşesc să o ajut prin acest simplu, dar greu, mijloc:
ascultam cu răbdare şi disponibilitate, ştiind că sufletul omului e cu mult mai complicat decât trupul său şi că toată personalitatea acelei ființe,
cu spiritul dezlănţuit, este obosită și suferindă, dar și că la un moment dat se va opri, se va elibera,
şi asta pentru că, verbalizând îşi ventila afectele şi elibera energia negativă, deci se calma.
Percepţia mea asupra acelui eveniment, pe care pot să îl numesc tragic,
a fost corectă şi nu am reacţionat la agresivităţile sale.
Vedeam, cu ajutorul lui Dumnezeu, în interiorul său aurul ce se curăţa pe măsură ce verbaliza.
Credeam că rugăciunile mele, spuse mental pentru acea persoană vor avea efect.
Vedeam clar cum acea ființă nu credea în Dumnezeu, ci, singură își blocase comunicarea cu Divinitatea.
Şi au avut rugăciunile şi ascultarea, fără nici o judecată, un rol vindecător.
Am avut încredere puternică în ajutorul lui Dumnezeu pentru a fi de folos.
Eu recepţionam doar ceea ce acea fiinţă avea valoros în interiorul ei,
de om creat de Dumnezeu. Asemenea Lui, Creatorului.
În viaţa acestei persoane, exteriorul pentru care trăia, de care ţinea atâta cont,
îi sădise comportamente greşite în straturi ce-i acopereau scânteia divină.
După ce a ieşit din acele momente critice mi-a spus că s-a eliberat.
Eu nu am spus nimic.
Rugăciunea şi ştiinţa psihologiei mă ajutase să fiu de folos unui suflet, să înving frica şi oboseala.
Acesta era un moment din viaţa acelei persoane, pentru ca, mai departe să înceapă să privească în ea însăşi, când va putea.
Am speranţa că se va întoarce, cu smerenie, către Creatorul său, către Dumnezeu când va veni timpul, vorba ECCLESIASTULUI, această minunată carte din Sfânta Scriptură.
Mă rog la Dumnezeu ca acea persoană să înceapă să ţină cont şi de cei din jur, nu numai de propriile interese egoiste,
în baza cărora funcţiona atunci.
Eliberarea gândurilor sale, prin verbalizare în faţa mea, a fost o oportunitate pe care i-a creat-o Dumnezeu acestei persoane, pentru a conştientiza că, fiind ascultată, pe cât posibil, fără a fi întreruptă, iar la final să nu i se spună nimic, nici o observaţie, nici o îndrumare, în acest fel se va ajuta să obţină pace sufletească. Conştientizând acest ajutor primit, posibil că va hotărî să apeleze la specialişti în domeniul vieţii sufleteşti,
cât şi la Dumnezeu, direct, sau printr-un preot cu har și bun psiholog.
Eu cred că, după ce a vorbit în faţa mea, acea persoană şi-a căutat un drum,
prin care să se ocupe de sufletul său mai mult decât de exterior şi de viaţa materială.
Cred în faptul că toate rugăciunile şi gândurile mele îndreptate asupra sa, în timp ce am ascultat-o, au avut şi vor avea un efect pozitiv.
Spun asta pentru că eu m-am adresat mental Eului său superior şi am gândit să apeleze la Dumnezeu pe viitor, să nu mai creadă că de persoana sa depinde totul, aşa cum se exprima.
Fiind în faţa sa, cu toate că, prin ceea ce spunea, îmi era greu să nu mă tulbur, totuşi, am reuşit să îmi menţin mintea la Dumnezeu şi să gândesc cum reacţionează subconştientul meu la suferinţele acestei persoane, pentru că mereu când ascultăm suflete, pentru a le fi de folos reacţionăm şi conştient şi inconştient. Ştim asta.
Știm că observatorul influențează obiectul observat, și invers.
Suntem cu toții în interconectivitate. Suntem întregime. Pentru că suntem conectați, ne influențăm continuu unii pe alții.
S-a spus: „Toți oamenii și toate ființele sunt Una, unite întru Divinitate”.
Când avem puternic în noi intenţia de a ajuta acel suflet,
– lucru care se obţine de-a lungul vieţii prin Iubire pentru Dumnezeu, pentru oameni şi însuşirea unor cunoştinţe de psihologie, cultură laică şi religioasă –
chiar în timp ce ascultăm, Duhul Sfânt ne îndrumă cum să reacţionăm în fiecare situaţie în parte.
În această situație, am tăcut aproape tot timpul şi m-am rugat.
Aşa a cerut starea, atitudinea agresivă a persoanei care vorbea.
Mintea noastră se adaptează situaţiei, acesta e miracolul.
Ştiu că sufletul omului nu este doar o problemă personală, ci şi una universală.
Tot timpul cât am ascultat, pe lângă ceea ce am spus mai sus,
pot să amintesc și faptul că am avut în minte că ceea ce făcea acea persoană nu avea nici o legătură cu mine, deoarece verbaliza propriile proiecţii şi propria sa realitate subiectivă.
Ştim că acest gând ne ajută mereu când relaţionăm cu cineva.
Să nu luăm la modul personal proiecţiile celorlalţi,
să știm că fiecare om are propriile filtre ale minții sale.
Suntem toți un Întreg, dar suntem diferiți, deși facem parte din același Dumnezeu.
Nici până la discuţia de care am vorbit mai sus, nici după aceea,
nu am mai avut o asemenea întâmplare care m-a lăsat mută.
Am convingerea că, prin voia lui Dumnezeu, după această discuţie, acea persoană s-a ocupat să conştientizeze ceea ce este valoros în ea însăşi şi să aplice în viaţa sa acele aspecte pozitive.
Faptul că, la finalul exteriorizărilor sale, persoana pe care am ascultat-o nu a primit de la mine nici un cuvânt, reprezintă punerea în aplicare a gândului care m-a oprit să vorbesc.
Acel gând, care mi-a venit de la Duhul Sfânt, a fost să nu o influenţez direct, pentru că,
văzând ce structură de personalitate are, ar fi interpretat cuvintele mele ca pe un abuz de putere.
Acea persoană nu accepta nici că Dumnezeu este mai puternic decât ea!
Am un respect negrăit faţă de toţi oamenii, deci, şi faţă de această persoană şi de aceea gândesc că va reuși să îşi înţeleagă singură divinul din interiorul său.
Există un îndemn universal:
„Nu vă luaţi după nimeni, decât după Dumnezeu care există în interiorul vostru!”.
Spuneți ca și mine: Facă-se voia Ta, Doamne!
Să credeți că sacrificiul este cea mai nobilă atitudine omenească. Știți cu toții că Domnul nostru Iisus Hristos a ridicat sacrificiul la nivelul Dumnezeirii, la nivelul Tatălui Ceresc.
Aveți încredere în Iubirea lui Dumnezeu.
Aveți încredere în Iubire!
Cu Iubire și Recunoștință
Jeniţa Dodiţă Naidin
Vineri, 6 Ianuarie 2023
Cu fața spre LUMINA DIVINĂ
**********************