Constanţa Buzea – Septembrie

Din cartea „Poeţi români” , ediţie bilingvă, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1978,

Colecţia „Florilegiu”, am citit mai multe poezii superbe.

Am ales şi cules la calculator această poezie  a Constanţei Buzea pentru că suntem în Septembrie, şi nu numai…

Am ales şi poezia Miercuri scrisă de Ştefan Augustin Doinaş, pentru că azi e miercuri,  şi e ziua din săptămână în care fiul meu Florin şi eu ne-am născut.

 

 

Constanţa Buzea – Septembrie

 

 

Când floarea îşi pierdea sămânţa,

Când fluturele – oul său,

Când din tristeţe şi din rău

Făceam motiv de penitenţă,

Când toamna era încă rai

Prin care nici nu mă vedeai,

Când dinadins m-am petrecut

Cu frunza-n păr cântând în sinea-mi

De mine blând bătându-mi joc,

Când eram singură cu pruncul,

Când ca şi el îmi plimbam ochii

De la culoare la culoare

– Una-l încântă, alta-l doare –

Când casele de peste drum

Gândeau frumoasa lor arcadă,

Când mă obişnuiam cu gândul

Că voi pleca pentru mult timp

Sau poate pentru totdeauna

Dacă îmi este scris să mor,

Când nimănui nu i-a fost milă,

Am făptuit aceste versuri

În care să te recunoşti,

Septembrie măgulitor.

Ştefan Aug. Doinaş – Miercuri

 

Ce-i astăzi, marţi? Aşteaptă. Ca mâine-n zori, poetul

pătrunde iar sub coaja bătrânului stejar,

descuie şapte cercuri de lemn cu ţigaretul

şi-ajunge-ntr-un imperiu de dans şi de pojar

în care molecule-n elipsoid cutreier

scot sunete de sfere cereşti, şi fluturi curg,

şi-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greier

aşază zimţi pe iarba ce tremură-n amurg.

 

Iar joi poetul iese şi căutând spre soare

Se-ntreabă-ncet: Acuma, în ce copac sunt oare?

 

Bistriţa, Miercuri, 18 septembrie 2013
             Jeniţa Naidin