Dante Alighieri – „Divina Comedie”

Astăzi, 27 Mai 2015, am adus pe prima pagină, înlocuind doar fotografia  de început postată  atunci  cu una recentă,  articolul din data de 27 mai 2014.

Poza  pe care o vedeţi este tot din balconul meu, dar aceasta e cu Lăcrămioare, seamănă cu Lacrimile…

Am hotărât asta fiindcă mi-am amintit că anul trecut am muncit mai multe ore ca să pregătesc ce am postat şi doresc ca Dvs.  cititorii mei să vă reamintiţi de  Divina Comedie.

De multe ori, prin introspecţia pe care o fac cât pot de des, observ că momente cruciale din viaţa mea personală  aş putea  să le numesc:  Divina Comedie,  asta, în conformitate cu comportamentul celor din  jurul meu în acele timpuri îndepărtate…

Revenind la postarea mea din anul 2014,  desigur, azi bunicul patern al fiilor mei, Naidin Stancu, născut şi plecat în Eternitate în comuna Salcia judeţul Teleorman,  ar fi împlinit 101 ani!

Acum vă invit să revedeţi ceea ce am postat atunci:

Astăzi este o zi cu mai multe semnificaţii pentru mine.

Una din ele este că bunicul patern al fiilor mei, Stancu Naidin, ar fi împlinit 100 de ani dacă ar fi trăit pe Pământ, dar e plecat în Lumea de Dincolo din data de 7 iunie 1976.

Altă semnificaţie este aceea că ieri am finalizat de citit o lucrare importantă, iar la câteva ore am primit, cu totul miraculos, un telefon prin care mi s-a spus că sunt 20 de ani de când personalitatea care mi-a dăruit această scriere, de numai 111 pagini, a plecat în Eternitate.

Am primit, în dar,  la birou, în anul 1992,  an  cu mare încărcătură destinală pentru mine şi  fiinţele din jurul meu,  această valoroasă cărticică pe care scrie caligrafic:

„Miercuri – 11 noiembrie 1992, ora 11”.

Această cărticică este, de fapt, o operă  unicat, şi anume: Divina Comedie scrisă de  Dante Alighieri povestită de Dumitru Trancă, Editura Atlas t&t, Bucureşti, 1992.

Persoana care mi-a înmânat acest mic volum (venise la mine cu probleme legate de legislaţia de pensii) nu a ştiut că ceea  ce a scris pe carte avea o semnificaţie, şi anume, că la acea dată  şi la acea oră se petrecuse un eveniment major în viaţa mea. Eu însămi am remarcat coincidenţa  mai târziu, căci atunci, pe loc, m-am uitat la preţul cărţii – „lei 150” şi am vrut să o plătesc, dar persoana venită în audienţă a spus că este un dar, şi că a scris dedicaţia chiar în librărie zilele trecute când o cumpărase cu gândul să mi-o ofere.

Pe timpul acela nici eu nu eram atentă la sincronicităţile pe care le face Mintea Cosmică, adică, Dumnezeu.

Acum, sub impresia acestei importante lecturi, am să citez crâmpeie din cuvintele lui Dumitru Trancă, om care a avut ideea genială de a  ne prezenta ca pe o poveste „Divina Comedie”.

Povestirea e uşor de parcurs, pe când cele 14233 de versuri din cele trei părţi ale Divinei Comedii: Infernul, Purgatoriul şi Paradisul, chiar şi pentru cei cu exerciţiul citirii poemelor e mai greu.

Citatele pe care le-am ales conţin informaţii agreate de noi, au un rost, după cum veţi vedea:

„Aflată într-o triplă dependenţă: cosmică,

socială şi biologică, orice fiinţă omenească, născută în condiţii istorice concrete, este marcată de destinul general al epocii, al ţării de baştină şi de climatul politico-social în care va evolua, va străluci sau va trece neobservată înainte de a dispare pentru totdeauna.

Ca nişte instrumente diferite, fiinţele vor răsuna diferit, armonic sau disarmonic, în marea orchestră  a societăţii respective, rareori câte un solist de geniu reuşind să se remarce prin strălucirea şi durata timbrului său personal.

Un asemenea sunet inconfundabil  şi inegalabil a răsunat în marea orchestră a gintei latine, chiar acolo unde este leagănul ei, iar ecoul acestuia nu s-a stins nici după mai bine de şapte secole. Şi se vor scurge multe secole până când omenirea să uite că florentinul Dante Alighieri i-a oferit un dar al cărui preţ creşte mereu: Divina Comedie.

[…]   Întorcându-ne la Italia, trebuie să reliefăm câteva caracteristici ale vieţii sociale şi politice ale acestui sfârşit de secol al XIII-lea şi început de secol al XIV-lea,   timp în care vieţuieşte Dante (1265-1321). Organizarea vieţii social-politice nu era deloc uniformă şi nu oferea imaginea unui climat propice dezvoltării culturii, ştiinţei şi artelor.

[…]  Dante considera, teoretic, că monarhia este cea care asigură autoritatea laică şi cu ea trebuie să stăvilească puterea lumească a papalităţii, a cărei menire era viaţa spirituală şi nu puterea politică. […] Spirit superior, el a înţeles că din violenţa patimilor politice nu poate ieşi nimic bun pentru patria sa. […] Dante a fost un strălucit autodidact.  Biblia i-a fost carte de căpătâi, în  Divina Comedie existând cinci sute de referiri la testele sacre. Lucrările doctrinarului creştin de faimă universală, San Tommaso d’Aquino, i-au fost călăuză în cercetarea teologică şi scolastică.

[…]

Din Beatrice, Dante a făcut un mit al iubirii pure, desăvârşite, ridicând-o  pe culmi pe care nici o femeie nu a ajuns în literatura lumii. Iar această dragoste n-a cunoscut nici măcar o tandră strângere de mână, nici o întâlnire, nici o şoaptă sau privire grăitoare.

Ba, mai mult, urmându-şi fiecare drumul său, Beatrice se căsătoreşte […], iar la 24 de ani moare. Tristeţea lui Dante  atinge nemărginirea, singura palidă mângâiere fiindu-i studiul filozofiei, iar raţiunea de a fi , îndeplinirea jurământului său de a slăvi pentru eternitate amintirea acestei iubiri.”.

*

În finalul lecturii acestei prezentări, în proză, ca poveste,  a Divinei Comedii de către Dumitru Trancă, am scris direct, spontan pe marginea cărţii, gândul venit ca un zefir:

Superb mai este Dumnezeu! I-a lăsat pe oameni să iniţieze religii, dogme, concilii, filozofii…, iar poeţilor geniul de a le prezenta semenilor lor.

Şi acum, în această comunicare a mea de astăzi, un ultim citat din cărticică:

„Datorită unui fulger divin care-i «străpunge biata minte» poetul înţelege  şi simte pentru o clipă măreţia lui Dumnezeu. Apoi ni se mărturiseşte:

Mai mult să spun nu-s vrednic prin cuvinte;

căci vrerii Sale potrivind pe-a mele,

asemeni roţii mă-mpingea-nainte

iubirea ce roteşte sori şi stele.”

*

Am fotografiat flori din balconul apartamentului meu ca să priviţi imagini frumoase

şi să vă bucure sufletul.

 

Bistriţa, Marți,  27 mai 2014   Jeniţa Naidin