Jenita Naidin

Astăzi, în Vinerea Mare, mă alătur Domnului Valentin Marica, un Om, pe care nu-l cunosc personal, dar citesc ce scrie şi îl preţuiesc din Inimă, pentru a menţiona câteva cuvinte, dar nu de la mine, ci din cartea: „Sfântul Închisorilor” pentru care mulţumesc Doamnei Dorina David.

Reproduc  câteva  crâmpeie din acest volum, editat la Alba-Iulia în anul 2007,

cu gândul optimist că  mulţi oameni au citit ca şi mine opera realizată de monahul Moise:

„Printre chipurile de mărturisitori ar întâlni un nume pe care toţi îl pomenesc cu evlavie, socotindu-l sfânt: Valeriu Gafencu.  

Numit în mod inspirat de părintele Nicolae Steinhardt „sfântul închisorilor”, Valeriu Gafencu a fost una din cele mai impresionante figuri care s-a înălţat la o admirabilă trăire duhovnicească în condiţiile vieţii de temniţă. Prin dragostea sa jertfelnică izvorâtă dintr-o desăvârşită închinare a vieţii lui Hristos, a rămas zugrăvit în cele mai luminoase culori în inimile celor ce l-au cunoscut.

[…]

Şi o luptă continuă duc mereu. Lupta nu încetează până la moarte. Fără pocăinţă nici un om nu poate face nici un pas înainte. Cine fuge de realitatea propriului suflet e un mincinos. …

Ce este viaţa?  E un dar a lui Dumnezeu dat nouă, oamenilor, pentru a ne curăţi sufletele de păcat şi a ne pregăti, prin Hristos, pentru a primi viaţa veşnică. Ce este omul? O fiinţă creată din nemărginita iubire a lui Dumnezeu, căreia i-au fost puse în faţă fericirea şi moartea spre a alege.  …

Fiţi foarte atenţi! În viaţa socială oamenii se privesc şi se judecă nu după ce sunt ei în fond, ci după ce par ei în formă.  Nu vă faceţi iluzii despre om – căci cine face aceasta va suferi amar – însă iubiţi-l.”  

***

Cândva, am redat un vers scris de Ioan Pintea: „Iubiţi-l pe om până devine cântec”.

Pentru că în viaţa mea tristă, dar senină,  am greşit făcându-mi iluzii despre oameni,  

mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să îi iubesc sufleteşte pe cei care m-au întristat.

Ştiu că oamenii nu reacţionează la evenimentele în sine ci la propriile lor percepţii.

Ştiu şi faptul că reuşim să avem percepţii corecte dacă avem un interior clar, un interior dobândit astfel prin accesarea Creatorului şi înlăturarea din viaţa noastră a emoţiilor negative imediat ce apar.

Să nu apună  Soarele peste mânia noastră, să trecem la somn cu mintea la faptele bune ce dorim să le facem, iar Subconştientul va realiza ceea ce gândim. Mai devreme sau mai târziu.

Răbdarea este o virtute!

***

Acum, vă invit să citim ce a scris, de curând, Valentin Marica:

«Despre Înviere, pornind de la un poem al lui Nicolae Iorga

Oricât de Sfânt era Iisus, scria Nicolae Iorga în poemul „Nu l‐au cunoscut”, a trebuit ca trupul său să fie bătut în cuie „Ca să se arate Dumnezeu/ Și ca la ceruri să se suie”.  

Recitim poemul acesta când ieșim din prigonire, purtând pecetea lui Iisus Hristos și înnoirea firii. Imaginea apare și în „Imn al Învierii”, poemul lui Valeriu Gafencu.   

Pentru Sfântul închisorilor, Paștile înseamnă fortificarea omului prin fortificarea bisericii creștine cu pietrele vii ale credinței. Astfel, ne reamintim chemarea Sfântului Ioan Damaschin: „Să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru care s‐a întărit”, căci „deșertat‐a mormintele Cel ce a fost răstignit, slăbind puterea morții”. Iisus coboară pe  pământ, purificându‐i omului sufletul, căci omul care gustă din nunta Fiului de Împărat devine omul armoniilor. Dacă Iisus prin zbaterea Crucii a înviat, oricine, primind zbaterea Crucii, va învia, spunând ceea ce Iisus le‐a spus femeilor mironosițe. „Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le‐a întâmpinat zicând: Bucurați‐vă! Iar ele apropiindu‐se au cuprins picioarele Lui și I s‐au închinat. Atunci Iisus le‐a zis: Nu vă temeți! Duceți‐vă și vestiți fraților Mei ca să meargă în Galileea și acolo Mă vor vedea!ʺ (Matei, 9‐10)
Bucurându‐se și netemându‐se, făptura prăznuiește în lumina Celui trecut prin ușile încuiate și piatra pecetluită, aflând că Dumnezeu nu e al moților, ci al viilor, că pântecul iadului e sfârtecat, că pustia a înflorit precum crinul și e deschisă calea spre mântuire, Învierea potolind setea și foamea, fiind, cum propovăduia Preacuviosul Părinte Arsenie Boca, o dragoste mai mare ca viața. Acum vedem Locul Înalt. Ființa neîmplinită se va împlini și, mai departe, va căuta desăvârșirea, prefigurată în Sfânta Noapte a Învierii de înconjurul bisericii; mersul în Cerc, în simbolurile echilibrului, ale desăvârșirii, înconjurând biserica precum am înconjura veșnicia, în cea mai caldă îmbrățișare a Cerului și Pământului ce preia fiorul Slavei: Deschideți, mai‐mari, porțile voastre, și voi, porți veșnice, ridicați‐vă, ca să intre Împăratul Slavei…!
E pace‐n cer și pe pământ, scria George Coșbuc, simțind cum surâsul sărbătorii devine dominanta vieții, Ziua Învierii aducând Zilele‐Nvierii. Fără acestea, predicarea lui Hristos ar fi lipsită de sens, credința ar fi zadarnică și nimeni nu ar mai fi răscumpărat din păcat. Acum aflăm Suișul. Demnitatea, durerea și măreția Procesiunilor Săptămânii Mari trec în procesiunea îndreptării sufletului. În noi zboară păsările lui Maitec, cu aripile plecate în rugăciune. Păsările artistului au forma Crucii jertfei lui Iisus. Totul preia, acum, forma Crucii: blidul cu prescură și pască pe care oamenii Transilvaniei îl vor duce la Sfintele Biserici, iarba ce crește zăludă și fața albă de masă pe care se va frânge pâinea în căderea lacrimii bucuriei, a mirării și înțelegerii că a trebuit ca trupul său să fie bătut în cuie

 „Ca să se arate Dumnezeu/

 Și ca la ceruri să se suie”. ».

Valentin Marica

(Din  ziarul Răsunetul, 15 Aprilie 2020) 

***    

Să aşteptăm Slujba de Inviere stând în casă după cum sunt timpurile.

Aprindem o Lumină în candelă, şi, după cum voieşte fiecare, priveşte o Icoană, ascultă  radioul sau vede la un post  televiziune ce îl poate transporta cu mintea la Cer, la Armonii.

Vă doresc să aveţi gânduri  

spre  Smerenia care ne Înalţă,  

spre Fapte bune,  

spre Iubirea de tot ce ne înconjoară.

Cu Iubire  şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin

Vineri, 17 Aprilie 2020

Acum 43 de ani a fost botezat fiul meu Cristian!

Te iubesc, Doamne!

****