Din Iubire pentru Poezie şi Rugăciune
Iată cuvinte pe care le am în minte şi care ne ajută psihologic foarte mult:
Există în interiorul nostru o întreagă Lume formată din gânduri, din emoţii şi din puteri, din lumină, viaţă şi frumuseţe. Deşi este invizibilă pentru ochiul liber, forţa acestei Lumi este covârşitoare.
Lumea din interiorul nostru este guvernată de minte,de conştiinţa noastră. Dacă vom descoperi această Lume, noi vom putea găsi soluţii pentru orice problemă cu care ne confruntăm. Astfel spus, vom putea găsi cauza oricărui efect. Dat fiind că această Lume interioară poate fi controlată de noi, toate legile puterii şi posesiunii pot fi controlate la rândul lor de noi.
Personal, când se spune că: toate legile puterii şi posesiunii pot fi controlate la rândul lor de noi, adaug:Noi reuşim numai dacă avem mintea la Dumnezeu.
Deci, să ne smerim, să avem în mintea noastră numai gânduri pozitive pentru noi şi pentru tot ce ne înconjoară.
Acţiunea vindecă frica.
Personal, chiar azi am scăpat dintr-o stare de frică, cu privire la viaţa unuia din fiii mei, teamă apărută ca urmare a unei ştiri televizate. Am procedat astfel:
am lăsat un pic gândul cel mai tragic care mi- a venit în minte, apoi m-am rugat şi am reuşit să mă mobilizez, încât am făcut acţiunea potrivită şi frica a dispărut.
Pot spune, din proprie experienţă, că prin Rugăciune, putem mări frecvenţa vibraţiilor noastre, putem să ne energizăm.
În această fotografie, care mi-a fost făcută mai demult de un artist,
mă uit spre Sfânta Scriptură,
care este cu adevărat: Cartea Cărţilor.
Iată o Rugăciune pentru care am creat şi o altă versiune, deci
o putem spune în două feluri:
-Doamne, dă-mi Putere
să schimb ceea ce se poate schimba;
-Doamne, dă-mi Răbdare
să suport ceea ce nu se poate schimba;
-Doamne, dă-mi Înțelepciune
să le deosebesc.
*****
– Doamne, dă-mi Seninătatea
de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba;
– Doamne, dă-mi Curajul
de a schimba ceea ce se poate schimba;
– Doamne, dă-mi Înțelepciunea
de a face diferența, ca să ştiu ce am de făcut.
***
Vă invit Să citim câteva poezii, pe care astăzi le-am ales din creaţiile a trei poeţi:
Dinu Virgil, poet tânăr cu versuri de o profunzime şi frumuseţe deosebite;
R.Tagore şi Lucian Blaga, poeţi preferaţi care nu au nevoie de nici o prezentare:
„CREAŢIE
Fiecare femeie
E o bucată
de pământ roditor…
Pământul însuşi
e o maternitate
De frumos!”
DINU VIRGIL
„DESPRE MORŢII BUNI
– în memoria lui Teohar Mihadaş –
Moartea nu cunoaşte
culoarea sufletului
şi se hrăneşte cu tot
ce-i mai alb;
Pământul devenise prea
strâmt pentru gândurile tale
şi-ai trecut dincolo,
în lumea stelelor…
Călăuzeşte, de sus,
drumul nostru prin întuneric.
Somn uşor şi veşnicie plăcută!”
DINU VIRGIL
****
„O, Poetule, astăzi tu eşti înnebunit de muzica clopoţeilor de la cingătoarea Creaţiei!
Paşii fără înţeles ai nevăzutelor picioare
Ale Celui pe care nimic nu-l poate opri,
Paşii Neliniştitului,
Tu îi auzi în fiecare din vinele tale, în inima ta!
Şi nimeni nu ştie că sângele tău se înalţă astăzi o dată cu valurile oceanului,
Şi că tremură cu neliniştea pădurilor!
O memorie se ridică pe-ncetul în spiritul meu;
Din ev în ev noi am călătorit, trecând prin tăcute prefaceri;
Din frumuseţe în frumuseţe, din viaţă în viaţă,
Dinspre noapte spre zi am tot mers
Cheltuind în daruri, cântece şi cântece toate economiile noastre.
Puternic foarte este astăzi curentul părăsirii.
Barca mea este tremurătoare.
Ah! Lasă pe ţărm imensitatea avutului tău!
Nu mai privi înapoi cu durere, ci chemarea Înaintelui să te poarte magnetic
Departe de meschinele zgomote, în noaptea fără capăt,
În lumina fără sfârşit.”
Rabindranath TAGORE
****
„ANII VIEŢII
În spaţiu tainic, fără mărturie,
mă alesei cândva făptură vie.
M-au făurit râzând, cântând, părinţii.
Ei, ţesătorii vieţii şi ai morţii,
mi-au dat ce-ngăduise soartea:
au pus în mine soarele şi noaptea,
şi mi-au adus un drum în faţa porţii.
„Acesta-i drumul tău”, mi-au zis părinţii,
„porneşti din văi s-ajungi în slava minţii.”
Pe cale-n lumea neagră am plecat.
Umblam, vedeam, dar nu mă închegam.
Vedeam, umblam, dar încă nu eram.
Prin anul lung, ah lung, de altădat’
de-abia iubirea m-a întemeiat.”
LUCIAN BLAGA
* ****
Atunci când medităm la poezia lui Lucian Blaga, ANII VIEŢII,
pe care am reprodus-o
mai sus, ne gândim la toate Iubirile care ne întemeiază:
Iubirea pentru părinţi,
Iubirea pentru copii,
Iubirea pentru rude, oameni,
Iubirea pentru Natură dar,
la un moment dat, realizăm că:
Iubirea care ne întemeiază cu adevărat
este Iubirea pentru Dumnezeu.
*
Cu Iubire şi Recunoştinţă
Jeniţa Naidin
Marţi, 28 Ianuarie 2020
*****