Dr. Étienne Jalenques – Terapie pentru fericire – 1 –

În amintirea tatălui meu, Jănică Dodiţă,

Plecat acum 22  de ani în Eternitate,

vă invit cu Iubire să citim împreună câteva din ideile doctorului Étienne Jalenques,

desprinse dintr-o  devotată şi îndelungată activitate

pe tărâmul vindecării sufletului omenesc a acestui terapeut.

Am selectat concluziile, ideile la care  noi achiesăm şi pe care le cităm din cartea:

Terapie pentru fericire, Editura Teora, 2008.

Opera despre care vorbim astăzi este prefaţată de un medic chirurg, Pierre Testas,

Profesor emerit la Universitatea Paris-Sud, care spune:

„În afară de Étienne Jalenques,  

nimeni nu ar fi putut  scrie o asemenea carte.”.

Am decis să mă refer astăzi la acest volum din mai multe motive,

inclusiv acela că România publica lucrarea aceasta

în  2008, anul în care a plecat în Eternitate tatăl copiilor mei, Paul Naidin,

şi,  cred că mi-ar fi fost de folos în acel moment

pentru relaţia cu fiii mei dacă aş fi descoperit-o atunci.

Niciodată nu e prea târziu!

Acum,

să parcurgem cuvintele ce vi le propun,

în acest prim episod,

din  această utilă operă, şi,

fiecare să le dea atenţia de care are nevoie,

iar când cineva dintre Dumneavoastră doreşte, are timp şi energie,

recomand să citească toată cartea fiindcă, după smerita mea părere,  merită:

„…o experienţă telepatică similară, petrecută la decesul bunicii, m-a convins că dragostea

Are pentru viaţa noastră psihică o influenţă pe care nu o putem măsura, cel puţin deocamdată.”

„În paralel cu studiile, am consacrat sportului o bună parte din timpul meu.

[…]

Ulterior aveam să trag concluzia că nu scopul contează, ci drumul ales pentru a-l atinge…”

„Deja simţisem că modul de abordare a bolnavilor trebuia să fie unul afectiv, şi nu unul „raţional”.

Aşa că nu eram de acord cu cadrul riguros impus de psihanaliza „oficială”.  

Împreună cu alţi câţiva interni eram convinşi că psihanaliza pură şi dură accentua psihozele, în loc să le amelioreze. Mai rămânea să găsim noi metode, în special printr-o abordare la nivel afectiv, folosind cuvântul, contactul şi emoţia.”

Din Capitolul acestei cărţi intitulat: „Primii paşi în Dinamica Emoţională”  citez:

„Aşadar, iată-mă însărcinat cu consultaţii de terapie emoţională la Sainte-Anne. O muncă absolut onorifică, deoarece luni întregi nu am primit nici un salariu. Am întâmpinat dificultăţi practice insurmontabile. Metodele mele presupuneau ca pacienţii să strige şi să facă mult zgomot, ceea ce deranja serviciile din jur, deoarece dotările de izolare fonică erau inexistente. Am fost obligat să-mi adun grupele prin beciuri , ba chiar în capela dezafectată din Sainte-Anne!”

 

„- Jalenques, să fii atent la ce-ţi spun eu, nebunia nu înseamnă imbecilitate.”

  

(Va urma)

Azi am fotografiat flori din locuință cu gândul la tatăl meu, un adevărat folosof!

Azi am fotografiat flori din locuință cu gândul la tatăl meu, un adevărat folosof!

Deci,  voi continua  să vă supun atenţiei  unele idei din lucrarea aceasta, cât de curând.

Cu Iubire şi Recunoştinţă,

Jeniţa Dodiţă Naidin

Vineri, 28 Octombrie 2016,

Bucureşti