Jenita Naidin

Spuneam la finalul celei de-a treia comunicare

despre cartea:

Terapie pentru fericire, Editura Teora, 2008,

că avem posibilitatea să funcţionăm senini şi independenţi prin accesarea Divinităţii din inima noastră.

De altfel, consider întâlnirea mea cu această carte ca fiind un ajutor ce mi l-a dat Mintea Universală, iar eu,

cu Recunoştinţă, transmit mai departe câteva idei din ea pentru că nu avem decât ceea ce dăruim.

Mergem mai departe să vedem ce ne mai spune autorul, fiindcă, după cum ştim, creierului nostru îi plac surprizele deoarece aşa îşi creşte neuroplasticitatea.

Întâi să citim câteva cuvinte scrise de Dr. Étienne Jalenques:

„Pe bună dreptate, îi privim cu neîncredere pe cei care ne  dau lecţii despre viaţă. Totuşi, fiecare dintre noi admite că pentru a învăţa bine muzica este indicat să te afli sub îndrumarea unui bun profesor.

[…]

Atunci, de ce să nu urmăm şi noi sfaturile cuiva, o persoană cu oarecare experienţă în domeniul afecţiunilor sufleteşti? Pentru că, ţin să subliniez faptul că fericirea se transmite şi se învaţă. Numai că trebuie făcută dovada unei răbdări, a unor eforturi şi a unei voinţe care să nu reculeze în faţa numeroaselor şi inevitabilelor greşeli de parcurs. Este  un proces lung care poate dura toată viaţa. Oare şi noi vom face aidoma acelui muzician promiţător care a renunţat să mai studieze pianul deoarece, după zece lecţii de solfegii, încă nu devenise egalul lui Leonard Bernstein?

Deseori le repet pacienţilor mei maxima unui maestru Zen,

[…]

:«Decât să te plângi că este întuneric în cameră, mai bine caută o lumânare!»

Întrucât lumina este la îndemână, trebuie doar să  ne dăm osteneala să o luăm.

[…]

Întreaga mea terapie se bazează pe o frază din marea operă indiană Bhagavad-Gita:   

 «Setea există pentru că există apa».

[…]

Dacă împărtăşim cu cineva o suferinţă,  aceasta se atenuiază. Dacă împărtăşim bucuria, aceasta renaşte. Nu cumva ne aflăm în faţa unei dovezi că fericirea ne oferă un câmp de vedere mai larg decât nefericirea?

O figură încruntată, posacă, presupune activarea a şaizeci de muşchi ai feţei,

în timp ce o figură surâzătoare, doar a optsprezece muşchi.

Atunci, de ce să ne obosim? Lumea nu ne este a priori ostilă.  Lumea face parte din noi la fel cum şi noi facem parte din ea. Să nu o considerăm un duşman.”

Vedem, deci, cum,  din cele spuse de Dr. Étienne Jalenques, rezultă cât de mult ne ajută gândirea pozitivă.

Însă, totodată,  el ne mai spune un adevăr cunoscut:

„Avem fericirea pe care o merităm”.

Ştim faptul că orice  fel de alegeri facem, plătim pun preţ şi ne asumăm consecinţele.

Însă, dacă nu depunem efortul necesar, în special concentrarea şi perseverenţa,  este normal să nu ajungem la dezideratul propus.

Dorinţa mea este să punctez pentru Dumneavoastră anumite idei din toată cartea aceasta, aşa că voi continua, suntem abia la pagina 51, din 231, dar voi munci mai departe. Munca este cel mai bun medicament şi este o Rugăciune plăcută lui Dumnezeu.

       (Va urma)

Am însoţit cuvintele de astăzi cu trei imagini frumoase pentru Dumneavoastră:

Jeniţa Dodiţă Naidin

Joi, 10 Noiembrie 2016

Universul este nesfârşit