Jenita Naidin

Împăratului i-a murit preaiubita soţie.

Prin  puterea lui Dumnezeu, pe împărat, iubirea l-a inspirat să construiască un templu ce există peste ani,

Este   Taj-Mahal, făptură de piatră.

Soţia  sa, numită de Poet  Primăvara a  Plecat, iar el,   Regele a imortalizat  Iubirea.

Coroana Reginei,

„Luată din casa imperială este oferită frunţii oricărei iubite

Într-un palat sau în cocioaba unui sărac;”

Amintirea dragostei  Reginei a sfinţit orice iubire.

Citim versurile şi vedem:

„Suferinţa iubitoare a omenirii”

Doamne!

  Taj-Mahal, făptură de piatră   Dragostea- Durere

  Iată ce vă propun să citiţi,   

iată ce am cules la calculator pentru Dumneavoastră:

„Cine ţi-a dăruit  viaţa, Taj-Mahal, făptură de piatră?

Cine te hrăneşte cu sevă nepieritoare?

Pentru ca tu să poţi înălţa mereu în sferele cereşti

Frumoasă corolă zămislită de către pământ;

Pentru ca de la un an la altul să sufle asupră-ţi

Mâhnitul suspin de adio al Primăverii care s-a stins?

Toate cântecele îngreunate de lacrimi, pierdute şi evaporate o dată cu lumina lămpilor şi chipurile obosite de la sfârşitul adunărilor nocturne,

Cântă mereu, treze şi vii în jurul tău, o, Piatră care nu a murit!

Căci regescul tău iubit deznădăjduit, din rana inimii sale îşi ia piatra preţioasă a dragostei-durere şi o dăruieşte oamenilor.

Nici un soldat al Împăratului nu a mai rămas; monumentul se află sub paza celor patru Tărâmuri ale cerului.

Azurul îl sărută în tăcere,

Soarele dimineţii cu razele sale roşii dintâi îi dă măreţie,

Şi luna palidă îi dăruieşte graţioasă înfăţişarea dureroasă, zâmbetul dragostei care nu mai are nădejde.

Şi tu, Regină!

Amintirea iubirii tale a atins în Frumuseţe o nemuritoare măreţie,

Această amintire născută din tine pentru a acoperi întreaga lume cu lumina vieţii.

Amintirea ta lipsită de carne s-a reîncarnat; ea uneşte iubirea pentru Împărat

Cu iubirea însăşi a oricărui om; şi coroana ta

Luată din casa imperială este oferită frunţii oricărei iubite

Într-un palat sau în cocioaba unui sărac;

Amintirea dragostei tale a sfinţit orice iubire.

Duhul Împăratului şi slujitorii săi au dispărut din acest mare univers împărătesc;

Dar eternă este suferinţa iubitoare a omenirii, care noaptea şi ziua, sub simbolul patimii tale, Frumuseţe de piatră,

Îţi dăruieşte închinarea sa.”.

Rabindranath  TAGORE

*** 

Este important, Dragi cititori să acordăm un mic de timp pentru a ne hrăni sufletul.

Trăim într-un mental colectiv de care nu ne putem feri.

Suntem în supa cuantică, suntem influienţaţi de tot ce e în jur, dar o mică pauză pentru poezie, pentru Dumnezeu

este neapărat necesară.

Europenii care au văzut acest Templu despre care vorbeşte Poetul au scris cuvinte copleşitoare. Cei care nu am avut şi nu avem această posibilitate, să mulţumim lui TAGORE pentru Poemul citat mai  sus.

Jeniţa Naidin

18 ianuarie 2020 

Universul este nesfârşit

*****