Drum la un Tei înflorit

Deşi îmi doresc, încă nu pot spune rămas bun drumurilor.

Crini din grădina Familiei Tinca și Gheorghe Ciobanu,

satul Izvoru, comuna Vânătorii Mici, jud. Giurgiu

*

Pe un drum greu,  de aproape o mie de kilometri,

dar şi în satul Izvoru,

am privit tei înfloriţi, alte flori, cerul minunat şi am meditat.

În mijlocul Naturii  au venit câteva gânduri în minte:

Ştim că omul este maniera în care se raportează la totalitate, la  Univers, la Inteligența Cosmică.

Se pare că, de mai mulţi ani, în cadrul Umanităţii se produce, în tăcere, o mare schimbare comparativ cu toată dinamica evoluţiei spirituale a omului de la Iisus Hristos până în prezent.

Este o eliberare a gândirii, iar Adevărul străluceşte şi eliberează omul atât prin descoperirile ştiinţifice, cât şi prin intuiţia că la Dumnezeu totul e posibil.

Adevărul descoperit mereu şi mereu, poate fi un Adevăr luminos, de bucurie, sau un Adevăr trist, care ne îndeamnă la Rugăciune şi acţiunile ce ne stau în putere pentru a ajuta.

Din moment ce ştiinţa fizicii a arătat că totul este energie, a urmat apoi, afirmaţia că:

„În esenţa ei ultimă, energia nu poate fi înţeleasă altfel decât ca o activitate directă a ceea ce noi numim Minte sau Voinţă”(J.A. Flemimg).

Atunci nu ne rămâne decât să ne rugăm să ne putem controla viaţa, să fim mereu lucizi, treji.

Să îmbrăţişăm ceea ce Sfinţii Părinţi spuneau  să practicăm:

trezvia.

Când ne punem sub controlul Minţii Universale, adică a lui Dumnezeu,

atunci ştim că mintea noastră individuală face parte din Dumnezeu,

şi că orice fiinţă trebuie să fie susţinută de această Inteligenţă Cosmică.

Accesând Inteligenţa divinităţii, omul reuşeşte să îşi controleze modul său de acţiune şi să se adapteze conştient la mediul său.

Totul în Univers este reciprocitate. Când o parte nu respectă această lege universală, suportă consecinţele. Sunt fiinţe care funcţionează după mintea lor eliminându-L pe Dumnezeu din gândire şi acţiune. Atunci, gândurile şi acţiunile lor pentru că  nu conţin Inteligenţa supremă sunt distructive şi chinuitoare pentru cei din jur.

Ştim adevărul că gândul este creator, dar puterea creatoare a gândului are ca sursă Mintea  Universală, nu are originea în individ.

Astfel, să avem în atenţie că pentru a funcţiona în armonie cu Dumnezeu trebuie să Îl accesăm permanent, fiindcă noi nu primim decât ceea ce oferim mai întâi.

Smerenia de  a-l chema în ajutor pe Dumnezeu este cheia unei funcţionări corecte, normale, funcţionare ce nu lezează pe cei din jur. Deci, mai întâi să Îl iubim pe Dumnezeu, să ne smerim în faţa Lui, în faţa Inteligenţei Cosmice.

De aici şi puterea Rugăciunii, la care adăugăm acţiunile potrivite şi energice.

Să funcţionăm  cu mintea la Dumnezeu şi spre binele celorlalţi.

Ceea ce facem altora, nouă ne facem.   Culegem ceea ce Semănăm.

Personal, Iubindu-L pe Dumnezeu, fără ca eu să programez,

m-am aflat în ziua de Înălțare, 9 iunie 2016, în locul,

pe care l-am vizitat pentru prima dată,  spațiu din București unde era un Tei înflorit.

Pentru Dumneavoastră, dragii mei cititori am fotografiat imagini să vă bucure sufletul:

 

Am văzut la Izvoru prima dată păstârnac înflorit

 

Oltul la Mănăstirea Cozia

Duminică,

12 Iunie 2016, Jeniţa Naidin