Fideli faţă de noi înşine
Pentru ca un om să relaţioneze armonios cu ceilalţi, este necesară cunoaşterea de sine.
Ca oameni adulţi, maturi ştim acest lucru şi ne cercetăm mereu pe noi înşine.
Avem în atenţie, ne străduim să asociem emoţiilor noastre inteligenţa necesară, căci ele există, vin peste noi, vrem nu vrem.
Ne trezim că o persoană comunică anumite lucruri cu noi, empatizăm, ne emoţionăm,
iar apoi încetează unilateral comunicarea.
Desigur, că nu o cunoaştem şi nu ne cunoaşte!
În situaţii de felul acesta, important este să ne cunoaştem noi pe noi înşine, să ne ştim sistemul nostru de valori, sistem care, este în dinamică de-a lungul vieţii, ca şi cunoaşterea de sine.
Nu este uşor să gestionăm situaţiile de viaţă ivite pe Cale, dar să Îl invităm pe Dumnezeu să ne ajute, prin umplerea minţii cu un cuvânt:
DOAMNE!
Personal, am ajuns târziu la o bună cunoaştere a propriei persoane şi la o limpezire a temerilor.
În momentul în care reuşim să adoptăm o poziţie fermă în toate întâlnirile noastre umane,
înseamnă că avem ştiinţa şi puterea de a nu ne lăsa definiţi de ceilalţi, fiindcă ştim cum funcţionăm.
Atunci când noţiunile de fidelitate faţă de noi înşine şi fidelitate faţă de ceilalţi ne sunt clare, fac parte din comportamentul nostru, reuşim să înţelegem şi să facem diferenţa între angajamentele şi responsabilităţile asumate.
Uneori ne luăm angajamente, adică ne proiectăm într-un viitor alături de o persoană, dar uităm să discutăm înainte în ce fel angajamentul nostru depinde de comportamentul celuilalt.
Cu mare atenţie, şi cu mintea la Dumnezeu putem preveni dramele.
Fiecare persoană este în devenire, în evoluţie.
Ştim că o comunicare clară înainte de a ne angaja are în vedere potenţialul de evoluţie şi devenire a fiecăruia. De aceea, fiecare va conştientiza dacă vor apărea decalaje între constrângerile, neînţelegerile ce iau naştere uneori în cadrul angajamentului şi sistemul de valori al fiecăruia dintre parteneri.
Orice persoană întâmpină o situaţie de acest gen, şi mai ales, dacă este obligată să îşi încalce convingerile, are dreptul să se dezică de acel angajament, astfel încât, acea persoană să rămână cu un comportament unitar şi fidel faţă de sine însăşi.
Aceste persoane sunt de admirat pentru că îşi protejează valorile, convingerile Fiinţei ce a devenit în evoluţia sa. Aşa se manifestă respectul faţă de sine a omului, cât şi nevoia sa normală de a-l respecta pe celălalt.
Am scris cele de mai sus cu gândul la Inconştientul nostru, la ajutorul pe care ni-l dă prin faptul că ne atrage atenţia despre felul cum funcţionăm în interior ca suflet, spirit, psihic.
Ne este greu să ascultăm ce se petrece în noi înşine, de a recunoaşte ce simţim în mod real şi de a accepta schimbările, evoluţia.
Ne este greu să gestionăm clarificarea lucrurilor faţă de noi înşine, dar când reuşim, relaţionarea cu ceilalţi conţine din partea noastră exprimarea valorilor noastre.
Va exista o definire în respectiva relaţie, o exprimare a sentimentelor, a punctelor de vedere, fără nici o impunere către celălalt.
Avem fiecare lumini şi umbre.
Dorim ca ceilalţi să ne cunoască, să ştie nevoia noastră:
de a oferi şi primi iubire, de a respecta şi de a fi respectaţi, de a fi toleranţi cu noi înşine şi cu ceilalţi,
de a respecta fidelitatea faţă de noi înşine şi faţă de ceilalţi.
Să ne dorim să creştem spiritual învăţând că relaţiile sunt vii. Cei care absentează, tac, nu clarifică neînţelegerile să ştie că la ei se vor întoarce aceste comportamente cu consecinţele respective.
Noi toţi, însă, avem de acceptat că în jurul nostru sunt persoane diferite,
iar deciziile ne aparţin, alegerile pe care le facem sunt ale noastre
şi ni le asumăm cu maturitate.
Luni, 12 Ianuarie 2015 Jeniţa Naidin