Jenita Naidin

Am adus pe Prima pagină aceste cuvinte scrise demult,

gândindu-mă câtă dreptate a avut Domnul Alexandru Misiuga,

deoarece de atunci, (2008),

Domnul Gheorghe Mizgan a  mai scris şi publicat mai multe cărţi.

Cât despre mine, pot spune că atunci îmi propusesem să nu mai citesc poezie,

având în atenţie  alte lucrări grele, iată că din acel moment şi până acum,

am mai parcurs multe volume de poezii, unul din ele, editat în anul 2013,

la TIPOMOLDOVA – Iaşi,

Colecţia OPERA OMNIA, Poezie contemporană,

ce cuprinde  412 poezii

care mi-au bucurat sufletul şi inima.

Sper  să am energia necesară să culeg la calculator însemnările, 

pe care le-am făcut pe marginea acestei antologii de autor,

fie şi numai la gândul că voi putea convinge oameni tineri să parcurgă aceste sute de poeme

ce reflectă trăiri ale unui Om înzestrat de Dumnezeu cu har şi dăruire ieşite din comun.

Până la urmă am văzut că nu pot să nu citesc poezie, dar selectez.

Citesc poeziile care îmi ating sufletul şi inima.

*

Iată textul scris în 12 sept 2008 despre o carte de debut:

Viaţa ne oferă surprize mereu, totul este să fim atenţi.

Ştim că Universul funcţionează prin intermediul schimburilor dinamice,

dăruieşte şi primeşte energie care curge necontenit.

Noi, oamenii, primim şi oferim daruri, permitem să circule liber energia universală.

Facem mereu schimburi cu Corpul Universului iar mintea noastră interacţionează dinamic cu mintea cosmosului.

Ştim că energia noastră este o expresie a energiei cosmice, este energia iubirii.

Dat fiind momentul pe care îl parcurg din firul vieţii, adică partea dinspre final,

aveam un plan al lecturilor bine stabilit şi care nu includea poezie, decât,  uneori,

recitirea unor poeţi dragi mie şi ale căror cărţi m-au însoţit de-a lungul anilor.

De curând, mi-a fost dăruită cartea Cameleonul cu aripi, autor Gheorghe Mizgan,

lucrare care începe cu o superbă Predoslovie a domnului Alexandru Misiuga,

iar apoi, printre poezii, găsim frumoase planşe cu picturi, modelaje, sculpturi.

Ei bine, când am început să citesc poeziile din volumul Cameleonul cu aripi nu am mai lăsat cartea din mână.

La finalul acestor zile când mi-am îngăduit răgaz întru poezie, precum în anii mai tineri, am avut sentimentul că am primit în dar un braţ de flori diverse culese dintr-o grădină de la ţară în care au înflorit miraculos plante din toate anotimpurile anului.

Scriitura domnului inginer-pictor Ghorghe Mizgan este o înşiruire atât de diversă,  încât mirarea mea a fost continuă.

La unele poezii mi s-a părut că titlul e fără legătură cu conţinutul,

le-am  botezat cum am simţit,

unele mi s-au părut neprelucrate, dar lăsate deliberat aşa, neşlefuite,  pentru a-şi aminti autorul trăirea ce le-a zămislit.

Atunci am gândit că oamenii care scriu, scriu pentru ei,

iar cei care citesc, citesc pentru ei, şi este bine aşa.

Primul volum de poezie al domnului Gheorghe Mizgan ne aduce în atenţie,

după mine, însăşi viaţa domniei sale transpusă în meditaţii filozofice, poveşti în versuri, poezii, poeme,

iar temele ating mai multe momente din trăirile omului:

iubirea de părinţi, de educatori, de soţie; viaţa sufletească, cugetări despre credinţă şi cosmos.

Nu am găsit nici o poezie despre copii, spun asta pentru că ştiu că este tatăl a doi tineri minunaţi.

Autorul şi-a eliberat sufletul într-un mod sănătos, şi-a descris viaţa interioară şi ne-a făcut un dar frumos.

La sfâşitul lecturii acestui volum am notat pe marginea cărţii, alături de fiecare  din cele 137 de  texte,

numele florii cu care am asemănat creaţia domnului pictor Gheorghe Mizgan:

crini, bujori, margarete, stânjenei, ochiul boului, trandafiri, ciulini,

mentă, scaieţi, crizanteme, busuioc, floarea soarelui.

Am zis că din sufletul poetului au răsărit în cei treizeci de ani tot felul de poezii-flori.

După cum a simţit viaţa!

Un amestec despre care te întrebi cum poate exista în acelaşi buchet sau între două coperte!?

În final, vă propun îndemnul domnului Alexandru Misiuga,

scris de domnia sa după ce a citit cartea domnului Gheorghe Mizgan, după cum el însuşi spune:

„din doască-n doască”.

Domnul Misiuga  a scris:

Eu, deocamdată îi închin un MADRIGAL care sună cam aşa…

Domnule MIZGANE, scrie,

Munţi de cărţi cu poezie,

Că eşti înzestrat cu harul

Şi talent, ai, zău, cu… carul!

Bistrița,  12 septembrie 2008  Jeniţa Naidin

♦♦♦

Am adus articolul acesta pe prima pagină, completat cu fotografii,

din Iubire pentru Poezie,

azi  14 decembrie 2015

Bistriţa,  Jeniţa Naidin