Jenita Naidin

Am fotografiat flori superbe din balconul apartamentului meu.

*

Am adus pe Prima pagină

acest articol scris demult şi publicat mai întâi în presă

(Ziarul Răsunetul nr. 4884-4885/23-24 August 2008),

şi apoi,

postat pe blog în 30 aug. 2011,

completat cu fotografii,

cu gândul  să comunicăm.

Cu acest text, acum uşor completat,  am început  o grea şi frumoasă activitate de voluntariat, prin a scrie şi publica în ziarul amintit mai sus.

Vă invit să citiţi:

Inaugurăm rubrica Scrisul şi Cititul ca Terapie, în care vom vorbi despre diverse apariţii editoriale,

cu un eseu despre cartea:

Formula fericirii scrisă de Ştefan Klein, jurnalist german specializat în ştiinţă.

Lucrarea are subtitlul:

Minunatele descoperiri ale neuropsihologiei de azi care corespunde exact conţinutului,

deoarece autorul ne prezintă într-o formă accesibilă şi de o modernitate evidentă cum, în mod ştiinţific, s-au descoperit unele mecanisme ale fericirii.

În acest spaţiu îngrădit de „legile presei cotidiene” vom aduce în atenţie câteva dintre informaţiile utile din acest volum,

filtrate prin ochii, mintea  şi sufletul cititoarei ce sunt.

Aflăm că sentimentele pozitive sunt înnăscute exact cum este capacitatea de a vorbi.

Avem în creierul nostru părţi care generează starea de bine, în mintea noastră

sunt mecanisme pentru plăcere, bucurie, euforie, deci avem la dispoziţie de la natură,

deci,  de la Dumnezeu,

un sistem prin care putem deveni fericiţi.

Creierul nostru produce în mod natural toate substanţele necesare pentru a fi fericiţi.

Faţă de trecut, când se credea că, asemeni oaselor, şi creierul atinge un apogeu de dezvoltare la sfârşitul adolescenţei, graţie acestor cercetări, s-a descoperit că deîndată ce învăţăm ceva nou, creierul nostru se transformă, se dezvoltă mereu.

În cartea Formula fericirii se afirmă că transformarea minţii se face în principal datorită emoţiilor şi nu  gândurilor, aşadar putem deveni mai fericiţi printr-un antrenament adecvat al emoţiilor.

Dar ştim că,  gândul este cel care produce emoţia, apoi sentimentele, deci e principala energie şi prima care ne poate transforma.

Suntem ceea ce gândim.

Să gândim pozitiv şi să alungăm gândul negativ imediat ce vine în minte.

Este un antrenament ce îl poate face orice om.

Cartea despre care vorbim ne aduce în atenţie un istoric al conceptului de fericire în Germania, dar şi din alte părţi ale lumii.

Fericirea nu trebuie neglijată, pentru că depresia tinde să devină o ciumă a secolului XXI.

Fericirea este trecerea la o stare superioară, tristeţea este trecerea la o stare inferioară.

Să încercăm să ne controlăm stările negative, să le amplificăm pe cele pozitive şi astfel ne protejăm organismul, sănătatea.

Sentimentul de fericire, sau mai puţin pretenţios spus, sentimentul pozitiv, duce la creşterea imunităţii, contracarează stresul.

Studiind neuroştiinţele, studiind sistemul nervos voluntar şi involuntar, ştim de ce corpul nostru ştie mai multe despre noi, de ce nu trebuie să ne batem capul cu modul cum au loc procesele complicate din miliardele de celule din noi, dintre care vreo zece miliarde numai în creier,

şi,  de ce nu putem acţiona decât la nivelul gândurilor noastre, să hotărâm în ce mediu stăm

şi să ne amintim situaţii plăcute din viaţă pentru a fi fericiţi.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că există intuiţia, acest straniu şi util sentiment sau simţ, care este inconştient şi în baza căruia oamenii iau decizii corecte. Intuiţia nu este un fenomen paranormal cum s-a crezut, este determinată de o programare genetică, dar este dezvoltată  şi prin experienţă.

Noi, oamenii, putem învăţa să ne controlăm emoţiile, putem reacţiona adecvat în orice situaţie de viaţă, dar viaţa fără necazuri nu înseamnă fericire pentru că natura ne educă prin ambii maeştri:

nefericirea şi fericirea.

Mii de ani filozofii s-au contrazis în multe privinţe referitoare la funcţionarea spiritului şi sufletului, a minţii umane şi iată cum astăzi neurobiologia ne permite să ştim unele lucruri despre sentimente.

Redăm trei din adevărurile descoperite prin experimente:

„1. sentimentele pozitive le pot alunga pe cele negative;

2. nici o fericire nu este permanentă, dar putem accede la mai multe clipe de fericire decât până acum, amânând pe cât posibil estomparea lor;

3. întâmplările trăite sunt mai puţin importante decât modul în care le trăim.”

Ca să le punem în aplicare, să nu uităm că suntem influenţaţi de conştiinţa colectivă în care s-au strecurat aşa zise sfaturi de viaţă ce pot să fie opuse celor de mai sus şi asta o vom face prin munca noastră de educare comportamentală.

Să nu uităm că orice fel de activitate acţionează împotriva tristeţii, creierul e ocupat cu ceea ce faci,

chiar şi o muncă simplă în gospodărie,

şi, astfel,  nu mai are ocazia să se gândească la necazuri,

iar obiceiul de a ne ruga sau medita are un efect pozitiv cert.

Vă spun asta şi din proprie experienţă, dar şi din  discuţiile cu alţi oameni.

Să ne luăm în propriile mâini viaţa,

să ştim că sunt dăunătoare şi muncile prea uşoare, dar şi cele prea grele.

Să mai ştim, şi asta iar vă spun din proprie experienţă de viaţă,

că a trăi fără afecţiune sau în singurătate poate duce la pierderea forţei de muncă.

Să obişnuim să renunţăm la ideile pesimiste imediat cum apar în minte.

Să ştim că traiul în cuplu prelungeşte viaţa,

simpla atingere a unei persoane apropiate diminuează tristeţea şi stresul,

iar acest lucru  s-a demonstrat ştiinţific evidenţiindu-se eliberarea neurotransmiţătorilor respectivi în creier.

Fiecare dintre noi, tineri sau mai în vîrstă,  să îşi dorească  traiul în  Familie.

Vă pot  spune că se poate să înlocuim un gând negativ cu unul pozitiv prin exerciţiu şi credinţă puternică,

prin accesarea permanentă a Divinităţii,

activitate care ne înseninează fiinţa şi care face ca faptele noastre să nu fie mai jos decât ştiinţa noastră.

Fericirea nu este opusul nefericii, sisteme diferite din creierul nostru generează aceste stări independente.

De fapt starea pozitivă este o bucurie, pe când starea negativă este o mânie şi omul le poate avea pe amândouă în fiinţa lui.

Autorul îşi încheie cartea astfel:

„Cel mai important exerciţiu în drumul către fericire este cunoaşterea de sine.

Pentru aceasta nu este nevoie de vreo pregătire specială.

Este suficient să-ţi observi reacţiile la stimulii zilnici şi să experimentezi puţin cu propriile tabieturi – în felul acesta poţi afla ce îţi face plăcere.

Fiecare va descoperi propriile răspunsuri la această întrebare.

Există şase miliarde de oameni şi şase miliarde de căi spre fericire.”

Acum ştim că sunt şapte miliarde de oameni pe Terra.

La cele câteva idei de mai sus adaug faptul că ne este de mare folos comunicarea pentru a fi fericiţi şi că,

în multe situaţii grele de viaţă,

a sta de vorbă cu cineva, chiar şi în scris,

este o protecţie mai bună decât orice medicament.

Cu recunoştinţă şi iubire!

Bistrița, 20 august 2008   Jeniţa Naidin

Am adus acest text, cu unele completări şi reformulări,

pe Prima Pagină,

azi, Miercuri, 16 Decembrie 2015,

din dorinţa de comunicare.

Jeniţa  Dodiţă Naidin

am adus floarea dediţel de pe dealul Mănăstirii Nicula, în locuinţa mea.