Francesco Petrarca: – canţona „CCCLXVI”

 

Vă invit să citim, acum după momentul în care cu toţii am sărbătorit în ziua de 15 august, pe Sfânta Maria, un fragment din splendida canţonă  „CCCLXVI”  scrisă de Francesco Petrarca.

Despre Canţona „CCCLXVI”  Eta Boeriu spune:

„Închinată  Fecioarei Maria, al  cărei ajutor poetul îl invocă în viaţă şi în moarte, canţona este considerată drept cea mai frumoasă dintre poeziile care exprimă sentimentele religioase ale poetului. Dar, după cum observa  Carducci (op. Cit. Pg.511), ea nu este numai canţonă şi imn, ci totodată şi elegie.” „Ca laudă sau imn ea este obiectivă şi o proslăveşte pe Fecioara Maria;  ca elegie  şi canţonă, însă, e subiectivă şi înfăţişează starea de suflet a  poetului.”

Iată începutul acestei canţone:

„CCCLXVI

Fecioară blândă-n soare-nveşmântată

şi-n stele, tu, în care-arzând fierbinte

supremul Soare[1] s-a ascuns pre sine[2]

iubirea-mi cere-a te rosti-n cuvinte,

dar n-am să pot, de mila-ţi nu-mi arată,

şi nu mă-nvaţă Cel născut din tine.

Ţie mă rog, căci vrerilor de bine

tu le răspunzi de-a-pururi.

Fecioară, de te-ndururi

de-a noastre grele suferinţi, spre  mine

şi-a mele rugi cucernice te-nclină.

Ajută-mă, stăpână,

deşi-s ţărână şi tu-n cer regină.”

*

Când voi avea energie mai multă am să culeg la calculator această amplă canţonă căci este de o  frumuseţe aparte. Este o minune închinată mamei lui Iisus Hristos. (am reprodus versurile dinVolumul Petrarca RIME, Ed. Univers, 1970, MCMLXX.).

*       

Bistrița,    Marți,  19 august  2014  Jeniţa Naidin

 

 



[1] Dumnezeu

[2] Întrupându-se prin Cristos în tine