Jenita Naidin

Catapeteasma bisericii de zid din cadrul Mănăstirii Salva este sculptată în lemn învelit în folie de aur de către călugării iscusiţi de la Mănăstirea Golia-Iaşi.

Fiind ieri, 28 decembrie 2013, în faţa acestei frumoase catapetesme, am vorbit familiilor cu care eram despre Iaşi, oraş-minune în care eu am urmat liceul.

Spuneam acestor oameni,  care, tineri fiind, nu au vizitat până acum oraşul Iaşi,

că am în bibliotecă un album, cu minunate planşe, întocmit de  Ion Miclea în anul 1971

şi prefaţat de Prof.dr. Constantin Ciopraga.

Trăind în Iaşi în anii 1966-1970, sunt fericită să privesc planşele ce redau ceea ce am văzut cu ochii mei.

Am fost în Iaşi, la Sfânta Paraschiva, în acest an, după 43 ani, sunt multe schimbări în oraş,

dar se păstrează toate edificiile şi monumentele descrise în acest fabulos album, intitulat:

Iaşii Marilor Iubiri,

publicat de Editura Meridiane, Bucureşti, 1971.

Am primit acest album în anul 1994 de la fosta dirigintă a fiului meu, Florin, profesoară de limba română cu care şi fiul meu Cristian a învăţat gramatica.

Îmi amintesc cum, aducându-mi acest album, i-am spus Doamnei G. Ivănceanu că mă bucur nespus fiindcă îmi e dor de Iaşi,  fiind oraşul unde am învăţat, iar dânsa a spus:

„Ce minune, am ales cadoul din multe albume despre oraşe pe care le am în casă, dar nu m-am gândit că  acesta era cel mai potrivit, deci există o Inteligenţă care ne ghidează”.

Spicuiesc din textele inserate printre fotografii superbe ce ilustrează această carte preţioasă despre Iaşi:

„Nu există colţ din Iaşi care să nu evoce un moment istoric sau să nu fie citat în legătură  cu biografia scriitorilor şi altor personalităţi de aici. De unde constatarea mai veche că la Iaşi «fiecare piatră vorbeşte de trecut».

Paradoxal, într-un oraş atât de îmbibat de istorie, e că nu se ştie nici când i s-au pus bazele, nici de unde îi derivă numele, începuturile fiind încifrate în legendă. Ipoteze multiple se sprijină pe ideea că pe aceste meleaguri, în regatul dacilor, exista o populaţie iazygi, care se mai numea şi iazy, iar istoricii se referă la un Municipium Iassiorum, reşedinţă a unei formaţiuni militare romane.”

„Mănăstirea GOLIA «Şi într-aceşti ani au zidit Vasile Vodă şi lăudatele mănăstiri şi aici în oraşul Ieşilor, […]  mai pe urmă mănăstirea a doa mănăstire, a Golăi, cu făptură – cum se vede – peste mănăstirile aici în ţară mai iscusită» (Miron Costin: Letopiseţul Tării Moldovei de la Aron Vodă încoace)”

„COPOUL

Copoul, splendidă grădină de flori şi amintiri, a fost creat pe locul Poştei Vechi, pe la anul 1833, apoi refăcută şi modernizată de Mihalache Sturza. În afara încântătoarelor alei de flori şi pomi, ea mai adăposteşte azi busturile multor scriitori şi poeţi, teiul lui Eminescu, Obeliscul leilor – creat la 8 noiembrie 1834, după planurile lui Gheorghe Asachi, pentru a marca apariţia  Regulamentului organic «prima legiuire de organizare politică, administrativă şi juridică a Moldovei»”.

Cu melancolie citesc aceste texte şi le culeg aici la calculator, având vie  amintirea cum, la vîrsta de 17 ani, în Grădina Copou, un coleg de liceu mi-a citit, chiar lângă teiul lui Eminescu, o poezie scrisă pentru mine. Era o zi de Duminică când, noi elevii de la internatul aflat în dealul Copoului, mai sus de Casa lui Mihail Sadoveanu, primeam câteva ore învoire în oraş.

Tânărul elev-poet m-a condus apoi şi am vizitat Grădina Botanică cu florile multicolore şi arborii ei minunaţi.  Iată cum, privind o catapeteasmă aurită, strălucitoare de la frumoasa Mănăstire SALVA, mi-am amintit de Iaşi prin intermediul unui Album vechi pe care l-am răsfoit cu Dragoste şi Lacrimi.

Bistriţa, 29 decembrie 2013  Jeniţa  Dodiţă  Naidin