Interiorul nostru este o Lume puternică

 

 

În Interiorul nostru este totul.

Această Lume, care reprezintă Interiorul nostru, este formată din multe puteri, gânduri, lumină, emoţii de toate felurile, forţa vitală, frumuseţe…

Este o Lume nevăzută, dar covârşitor de puternică şi este condusă de mintea noastră.

De aceea suntem ceea ce gândim.

Ştim şi ne convingem pe parcursul vieţii,  dacă suntem atenţi,  că ceea ce vedem în exterior este o reflectare a lumii noastre interioare.

Prin armonia vieţii noastre interioare şi prin gândurile noastre corecte, facem să apară în viaţa noastră condiţii  cât mai armonioase de trai.

Să fim atenţi la ceea ce gândim. De greşit mai greşim cu toţii, dar să revenim şi să înlocuim un gând de care ne dăm seama că nu e bun, cu altul de la care aşteptăm consecinţe pozitive pentru noi şi pentru cei din jurul nostru.

Vom avea putere pentru că ne cultivăm conştiinţa puterii.

La fel să cultivăm conştiinţa unei sănătăţi bune.

Ştim că lucrurile au spirit. Să gândim şi să vizualizăm ceea ce vrem să fie realitate.

Secretul este să ne gândim la ceea ce dorim să fie viaţa noastră, nicidecum să nu dăm atenţie lipsurilor. Toată atenţia să o îndreptăm numai spre ceea ce ne dorim.

Ştim că atitudinea noastră mentală determină conduita noastră.

Felul în care vieţuim depinde de felul în care gândim.

Acest lucru îl învăţăm încet, încet prin experienţa vieţii trăite.

Într-un mod simplu, dar eficient, personal încerc să-L pun înaintea oricărui gând pe Dumnezeu,

să accesez Mintea Universală, şi, astfel, reuşesc să întâmpin cu sufletul liniştit, cu credinţa care mută munţii tot ce mi se întâmplă.

Nu demult a venit pe calea vieţii mele brusc un necaz paralizant, ieşit din comun,  la care nici nu am reacţionat, nici nu am răspuns, dar, mental l-am acceptat şi m-am adresat Inteligenţei Cosmice, tot mental, aşa:

Doamne, Tu singur ştii cum să ajuţi, pentru că numai Tu ştii Adevărul.  Cred, Doamne că vei înlocui Răul cu Bine, aşa cum întunericul dispare imediat ce apare Lumina.

În sufletul meu a rămas doar starea de a mă ruga pentru toţi oamenii, absolut pentru toţi oamenii, deci şi pentru cei care încă nu simt câtă Iubire revarsă peste noi toţi Dumnezeu.

Uneori oamenii uită faptul că ceea ce facem altora nouă ne facem.

Altfel spus, să facem celorlaţi ce dorim să ne facă ei nouă.

Transmit un gând bun, frumos tuturor!

Fotografiile din această postare le-am făcut în luna Mai anul 2015 în satul Izvoru judeţul Giurgiu,

şi, alături de imagini,

vă invit să citiţi şi o superbă poezie scrisă de  Vasile Lascăr:

 

LA ŢARĂ

 

Pe bolta viorie coboară luna plină,

E-o noapte liniştită şi tainică de Mai;

Naintea mea’n ogradă ca ziua e lumină,

În cât se desluşeşte şi umbra unui pai…

 

Eu mi-am ales aicea, răzleață și trufașe,

O casă așezată pe-o margine de deal:

– De când doream, departe de larma din orașe,

O casă țărănească și-un trai patriarhal…

 

 

Acuma e o clipă de pace şi uitare;

În vale pretutindeni dorm apele în vad;

Nimica nu se mişcă, nimica nu tresare –

Doar luna care trece şi stelele ce cad…

 

Mă farmecă, mă doare atâta măreție,

De-atâta frumusețe mă simt înduioșat;

Și-s singurul ce noaptea adesea întârzie

În timp ce  de cu vreme dorm oamenii în sat…

 

Ei dorm, dar în spre ziuă, adesea către luncă

Eu i-am văzut cum palizi ca valurile curg,

Și-am înțeles atunci că viața lor e’n muncă,

În muncă ne’ncetată din zori până’n amurg!…

 

Ei dorm… și-un somn de piatră pe fire se așează

E ceasul cel mai dulce, mai tainic și senin,

Când trupul odihnește și sufletul visează,

Scăpat pentru o clipă de grijă și de chin…

 

Pe bolta viorie coboară luna plină,

E-o noapte liniştită şi tainică de Mai;

Naintea mea’n ogradă ca ziua e lumină,

În cât se desluşeşte şi umbra unui pai…

 

*

Fiţi binecuvântaţi cu toţii, Dragi cititori!

 

Jeniţa Dodiţă Naidin

Vineri, 22 Decembrie 2017