Ioan Alexandru: „ECCE HOMO”

Fotografie din Catedrala catolică cu gândul la acest vers al Poetului:

„Prunc pâine-ajunsă sanctuar”

*

Astăzi, 4 august 2014,  dintr-o anume stare sufletească,  am vizitat un mare Poet român ce-şi odihneşte oasele la Mănăstirea Nicula.

Din cartea sa:

„Pământ transfigurat”  am citit şi cules la calculator această creaţie a  poetului cu chip luminos, după cum spunea  Zoe Dumitrescu  Buşulenga despre Ioan Alexandru.

„ECCE  HOMO

 

Trestie în vânt tremurătoare

Mai presus de toate câte sunt

Nu-l pot încape stele  muritoare

Unde ajunge e stăpân demult

 

Le-atrage toate să le-ndestuleze

Din jertfa sinei sale nentrerupt

Unii încep în preajmă-i să vieze

Alţii numai hămesiţi se-nfrupt

 

Dar nimenea nu poate să-l termine

Nu-l poate mistui desăvârşit

Nu-i cum sminti din oasele puţine

Mirosul sfânt de om neprihănit

 

Nu-l poţi retrage de unde-a fost odată

Măcar un scâncet sau măcar în vis

Făptura omului imaculată

Consacră universul pradis

 

Făptura ta a grâu mirositoare

Prunc pâine-ajunsă sanctuar

Oricât se frânge-ntru îndestulare

Mereu e-ntreagă-n cosmos pe altar”

*

Bistrița,  4 august 2014 Jeniţa Naidin