Ioan Alexandru: „ECCE HOMO”
Fotografie din Catedrala catolică cu gândul la acest vers al Poetului:
„Prunc pâine-ajunsă sanctuar”
*
Astăzi, 4 august 2014, dintr-o anume stare sufletească, am vizitat un mare Poet român ce-şi odihneşte oasele la Mănăstirea Nicula.
Din cartea sa:
„Pământ transfigurat” am citit şi cules la calculator această creaţie a poetului cu chip luminos, după cum spunea Zoe Dumitrescu Buşulenga despre Ioan Alexandru.
„ECCE HOMO
Trestie în vânt tremurătoare
Mai presus de toate câte sunt
Nu-l pot încape stele muritoare
Unde ajunge e stăpân demult
Le-atrage toate să le-ndestuleze
Din jertfa sinei sale nentrerupt
Unii încep în preajmă-i să vieze
Alţii numai hămesiţi se-nfrupt
Dar nimenea nu poate să-l termine
Nu-l poate mistui desăvârşit
Nu-i cum sminti din oasele puţine
Mirosul sfânt de om neprihănit
Nu-l poţi retrage de unde-a fost odată
Măcar un scâncet sau măcar în vis
Făptura omului imaculată
Consacră universul pradis
Făptura ta a grâu mirositoare
Prunc pâine-ajunsă sanctuar
Oricât se frânge-ntru îndestulare
Mereu e-ntreagă-n cosmos pe altar”
*
Bistrița, 4 august 2014 Jeniţa Naidin