Ion-Lucian Coliţă – Dumnezeu, Cuvântul
Din oraşul-capitală de ţară, Bucureşti,
am primit mai multe cărţi cu poezii.
Până voi avea mult răgaz pentru lectură
-spun asta pentru că
tomurile sunt menite să pună pe gânduri
şi o cititoare pasionată şi veche ca mine-,
am deschis volumul:
„Ferestre în oglinzi”, Editura TOPOEXIM, Bucureşti,
2014, ce are 652 pagini,
şi am citit primele versuri.
Vă invit şi pe Dumneavoastră:
„DUMNEZEU, CUVÂNTUL
Sunt stâncile de vreme întărite-
Cu gând semeţ se slobozesc în vânt
Şi tot îmi spun Istorii înroşite-
Când au trecut că ele încă sunt…?!
Dar stelele veghind de mii de ani
Şi-acum se mai topesc şi se aruncă
Şi iarăşi mi-amintesc de câţi Titani
S-au ridicat să rupă lanţul-n stâncă…
Arzând precum ard inimile toate,
Au încrustat o Carte Ţării-ntregi
Când Dumnezeu, Cuvântul şi-l împarte
Cu Binecuvântare pentru Regi!”
Ion-Lucian Coliţă
*
Transmit felicitări
profesorului de filozofie şi talentatului Poet Ion-Lucian Coliţă.
Cândva am citit prima sa carte de poezii, cu poeme deosebite,
şi, sper să citesc şi aceste opere primite.
Să privim imagini recent fotografiate, în grădina surorii mele ADELA,
pentru Bucuria inimii noastre:
Au înflorit merii…
Ramuri de măr înflorit spre Cer…
O creangă superbă cu o bogăţie de flori de măr plecată spre iarba cu păpădie…
Bistriţa,
Marţi, 19 Aprilie 2016, Jeniţa Dodiţă Naidin