Ion-Lucian Coliţă – Dumnezeu, Cuvântul


Din oraşul-capitală de ţară, Bucureşti,

am primit mai multe  cărţi cu poezii.

Până voi avea mult  răgaz pentru lectură

-spun asta pentru că

tomurile sunt menite să pună pe gânduri

şi o cititoare pasionată şi  veche ca mine-,

am deschis volumul:

„Ferestre în oglinzi”,  Editura TOPOEXIM, Bucureşti,

2014, ce are 652 pagini,

şi am citit primele versuri.

Vă invit şi pe Dumneavoastră:

 

„DUMNEZEU,  CUVÂNTUL

 

Sunt stâncile de vreme întărite-

Cu gând semeţ se slobozesc în vânt

Şi tot îmi spun Istorii înroşite-

Când au trecut că ele încă sunt…?!

 

Dar stelele veghind de mii de ani

Şi-acum se mai topesc şi se aruncă

Şi iarăşi mi-amintesc de câţi Titani

S-au ridicat să rupă lanţul-n stâncă…

 

Arzând precum ard inimile toate,

Au încrustat o Carte Ţării-ntregi

Când Dumnezeu, Cuvântul şi-l împarte

Cu Binecuvântare pentru Regi!”

 

Ion-Lucian Coliţă

*

Transmit felicitări

profesorului de filozofie şi talentatului Poet Ion-Lucian Coliţă.

Cândva am  citit prima sa carte de poezii,  cu poeme deosebite,

şi, sper să citesc şi aceste opere primite.

Să privim imagini recent fotografiate, în grădina surorii mele  ADELA,

pentru Bucuria inimii noastre:

Au înflorit merii…

Ramuri de măr înflorit  spre  Cer…

O creangă  superbă cu o bogăţie de flori de măr  plecată spre iarba cu păpădie…

Bistriţa,

Marţi, 19 Aprilie 2016,  Jeniţa Dodiţă Naidin