Ion-Lucian COLIŢĂ: – „Pasărea Phoenix a renăscut din propria cenuşă”

Am imortalizat Cerul văzut din balcon,

blocul din fața  celui în care stau e prea aproape și ocupă mult din bolta cerească.

Am primit,  pentru  a fi publicată, o analiză a profesorului de filozofie şi talentatului Poet,

Ion-Lucian COLIŢĂ, despre cărţile mele, cu referire specială la cartea:

„Vindecarea”.

Sunt impresionată plăcut pentru faptul că această carte  a atins sufletul unui Poet.

Autorul a scris acest eseu în 3 Martie 2016,  mi l-a trimis  scris de mână, iar eu am tot ezitat să culeg textul şi să-l public fiind vorba despre viaţa mea.

Insistenţele Poetului, care mi-a trimis în pachet şi mai multe volume de poezii, m-au convins.

Atunci, când am intrat în posesia acestor daruri spirituale am început să citesc cărţile domniei sale, m-am oprit şi am postat, în 19 aprilie 2016, mărturisirea:

„Din oraşul-capitală de ţară, Bucureşti, am primit cărţi cu poezii.

Până voi avea răgaz pentru lectură,

spun asta pentru că

tomurile sunt menite să pună pe gânduri

şi o cititoare pasionată şi  veche ca mine,

am deschis volumul:

„Ferestre în oglinzi”, 652 pagini,

şi am citit primele versuri.”,

şi am reprodus atunci şi o poezie.

Dacă doriţi, accesaţi:

http://jenita.ro/ion-lucian-colita-dumnezeu-cuvantul

 

Astăzi, vă invit să citiţi cuvintele sale,

culese la calculator de pe un scris citeţ

– știu că nu utilizează calculatorul încă-,

de adevărat intelectual:

 

„Ion-Lucian COLIŢĂ – Pasărea Phoenix a renăscut din propria cenuşă

 

Am primit pentru  a fi publicată o amplă scriere a profesorului de filozofie şi talentatului Poet, Ion-Lucian COLIŢĂ, despre cărţile mele, cu referire specială la cartea „Vindecarea” Editura Limes, 2008.

Sunt impresionată plăcut pentru faptul că această carte  a atins sufletul unui Poet.

Autorul a scris acest eseu în 3 Martie 2016,  mi l-a trimis  scris de mână, iar eu am tot ezitat să culeg textul şi să-l public fiind vorba despre viaţa mea.

Insistenţele Poetului, care mi-a trimis în pachet şi mai multe volume de poezii, m-au convins.

Vă invit să citiţi cuvintele sale intitulate: „Pasărea Phoenix a renăscut din propria cenuşă”

culese la calculator de pe un scris citeţ, de adevărat intelectual:

 

„Pasărea Phoenix a renăscut din propria cenuşă

 

1.  În mod cert doamna Jeniţa Naidin este o scriitoare de eseuri profundă, talentată, convingătoare.

Pledează pentru aceste calităţi cultura solidă pe care şi-a dobândit-o din lecturile şi studiile sale din literatură, alte ştiinţe, dar mai ales din operele psihanaliştilor, îndeosebi ale

întemeietorului psihanalizei,  Sigmund Freud, a studiat psihologia analitică a lui Carl Gustav Jung şi a altor psihologi renumiţi (ex. Françoise Dolto. Melanie Klein, Anna Freud, ş.a.).

Doamnia sa a scris mai multe cărţi de eseuri precum:

Scrisul şi Cititul, (eseuri, carte autobiografică), Editura Limes, Cluj-Napoca, 2007;

Vindecarea, (eseuri, carte autobiografică), Editura Limes, Cluj-Napoca, 2008;

Terapie prin Cuvânt, (eseuri), Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010;

Cuvântul vindecător, (eseuri), Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj  Napoca, 2010;

 Terapia de responsabilizare,  (eseuri),   Editura Karuna,  Bistriţa,    2011;

Confesiuni  (eseuri)Editura Karuna, Bistrița, 2012;

Împreună din Iubire, eseuri,  Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2014.

Sunt în posesia celor şapte cărţi de eseuri şi mărturisesc faptul că m-au impresionat adânc întrucât consider că în  aceste opere se evidenţiază o personalitate cu o mare putere spirituală în a meşteşugi ideile ce incită la un interes cognitiv deosebit.

Avem în faţă o scriitoare care a avut şi are multe taine profunde de mărturisit ştiind că a avut o viaţă conjugală de 20 ani,  numai în acte, eşuată care i-a provocat numai traume psihice şi fizice.

2.  Mă voi referi la cartea de eseuri „Vindecarea”, 2008, care m-a impresionat profund întrucât autoarea apelând la cărţile de specialitate, la cele de  psihanaliză, de literatură sau la cele de filosofie,  şi,  pe care, integrându-le inteligent subiectelor abordate, îşi povesteşte drama vieţii sale.

În acest sens, dânsa mărturiseşte:

„m-am ajutat cu autoanaliza făcută serios, greu, constant, citind şi scriind. Este deosebit de dificil să cobori în infernul din tine”, pag.7.

Înţelegând că „Iubirea e esenţială în toate formele şi planurile ei lăsate de Dumnezeu”,  pag. 24, autoarea a fost avidă toată viaţa ei de acest Sacru mistuitor şi înălţător pe care din păcate nu l-a trăit!

În „Cartea nunţii”, roman scris de  G. Călinescu, despre care face vorbire autoarea, pentru a se putea referi la sine, autorul relevă, cum numai el a ştiut să scrie,  povestea pură de iubire totală dintre Jim şi Vera, din care sunt reproduse în cartea „Vindecarea” ample citate.

După o astfel de Iubire totală a tins şi doamna Jeniţa Naidin Dodiţă, dar nu a trăit-o!

„Pot spune că nu am cunoscut căsătoria” pag. 36 notează doamna Jeniţa.

A fost căsătorită „doar în acte” timp de 20 ani după care a divorţat.

Se pune întrebarea retorică:  De ce a rezistat atât de mult? Singură, cu o sinceritatea dezarmantă mărturiseşte:

„Consider că aşa a fost Destinul meu implacabil din moment ce nu am ştiut să trăiesc altfel”    pag. 126.

Referindu-mă la acea iubire totală dintre un soţ şi o soţie, o citez pe autoare cu un text din Paul Evdokimov:

„Ceea ce este binecuvântat în Taină este acel element intim şi ascuns – iubirea –  care constituie materia Tainei şi primeşte darul Duhului Sfânt”, pag. 62.

Prioritar la ceea ce releva profund Paul Evdokimov, notez că scriitoarea franceză George Sand în „Povestea vieţii mele” menţiona că acest element intim şi ascuns reprezintă Misterul  Divin al relaţiei dintre bărbat şi femeie, deci, cei doi îşi trăiesc Sacralitatea intimă lăsată şi dăruită de Dumnezeu oamenilor.

Scriitorul Erik Knight în romanul „Mai presus de toare” scria în această privinţă că e păcat că toţi scriitorii şi poeţii lumii nu au scris despre cel mai Sfânt Dar pământesc al bărbatului şi femeii.

Doamna Jeniţa Naidin mărturiseşte, ca în faţa unui duhovnic,  că:

„Nu a fost să fie să cunosc fericirea”, pag. 49 şi „Nu am cunoscut îmbrăţişarea”, pag. 55

Dar ceea ce şochează la dânsa este şi mărturisirea – şi dânsa este un om foate cultivat-:

„Când Dumnezeu vrea să se nască o fiinţă, iată că noua viaţă viaţă vine chiar dacă mama nu a devenit femeie. Femeie nu te naşti, ci devii”, pag. 42.

Şi, „Din punctul meu de vedere căsătoria nu era validă de la început” pag. 95.  Şi, „Pentru mine viaţa a trecut până acum fără a cunoaşte căsătoria cu adevărat”, pag. 125.

3.  Fără îndoială, doamna Jeniţa Naidin a avut o viaţă de familie, conjugală (numai în acte) dramatică.

Aceasta, deci un trai fără a primi afecţiune, ca şi epuizarea psihică şi fizică ulterioară, au făcut-o să clacheze, să nu mai poată merge, să sufere mult.

Dar dânsa, care tot timpul a citit, a scris şi s-a rugat neîncetat (pag. 29), a trecut prin marile suferinţe menţionând că „Fără suferinţă nu există Transformare, schimbare a minţii” pag. 32.

Au ajutat-o nu numai lecturile aprofundate de specialitate şi scrisul, dar şi citirea cu smerenie şi prin meditaţii adânci a Sfintei Scripturi, ca şi lucrări despre Vieţile Sfinţilor, sau ale scrierilor celor mai de seamă sfinţi bisericeşti.

De altfel, în acest sens, dânsa mărturiseşte:

„Spun cu  răspndere că eu fără să accesez  Divinitatea nu pot face nimic.” Pag. 9. „Am ales Sacru…” pag.9.

Şi „Autoanaliza făcută serios, greu, constant, citind şi scriind” pag.7, timp îndelungat au făcut-o să renască din cenuşa infernului precum Pasărea Phoenix.

După această perioadă în care s-a căutat pe sine spre aflarea „Legendei personale”, scriitoarea Jeniţa Naidin mărturiseşte că: „ în prezent funcţionez fiind senină, aşteptările mele sunt fără tensiune, am o mare încredere în Înţelepciunea Divină şi în mine” pag.6.

Trebuie să fie un om fericit, totuşi,  că a parcurs un Drum al Golgotei personale cu bine, că are doi urmaşi – Florin şi Cristian – fiind o mamă fericită, că citeşte şi scrie captivant pentru oricine vrea să afle despre enigmele şi dramele vieţii pe pământ.

Având o mare putere spirituală în a reda trăirile sufleteşti ale unei femei chinuite, dar renăscute  ca Pasărea Phoenix din  propria cenuşă, consider că avem în faţă o personalitate deosebită, înţeleaptă profundă, credincioasă şi încrezătoare în viitor.

George Sand a adus pentru prima dată în literatura universală problematica femeii cu dreptul ei sacru la viaţă intimă; doamna Jeniţa Naidin a pledat pentru aceleaşi tematici Juste şi pure, dar nu a avut şansa acestui drept.

Totuşi, acum este în lumea înţelepciunilor şi a sensibilităţilor sacre spirituale.

Cartea de eseuri „Vindecarea” reprezintă un adevărat roman dramatic al vieţii sale care determină pe oricare cititor la respect faţă de domnia sa, în mod  deosebit.

Desigur că dânsa poate spune odată cu filozoful grec antic

Heraclit din Efes (sec V în Cr):  „Pantha rei”, adică totul curge, trece.”

 

Ion-Lucian COLIŢĂ

Bucureşti, 3 martie 2016

 

N.ns. O sincronicitate a făcut ca să fie scrise aceste rânduri

în ziua când erau 8 ani de când Paul plecase în Eternitate!

*

Mulţumesc Domnului Ion Lucian Coliţă,  şi,

vă invit să vedeţi imagini cu flori, cu scrisul domniei sale,

dar şi cu unele coperte ale cărţilor de poezii,

scrise de fiul unui Preot martir, Ioan Coliţă,

volume ce aşteaptă să fie citite.

 

Jeniţa Dodiţă Naidin

Bistriţa,  Sâmbătă, 4 Iunie 2016