Izvorul Tămăduirii şi „Viaţă nouă” de Goethe
Am fotografiat Icoana Izvorul Tămăduirii pe care am cumpărat-o cândva de la magazinul Mănăstirii Lainici şi pe care o păstrez în casă cu drag.
*
În această zi de Vineri, 25 aprilie 2014, Creştinătatea sărbătoreşte IZVORUL TĂMĂDUIRII.
Este o Sărbătoare ce urmează Sfintelor Paşti, adică e fixată în prima Vineri de la ÎNVIERE.
Am ales să postez aici poezia Viaţă nouă,
scrisă de marele poet Johann Wolfgang Goethe.
Las pentru fiecare să aleagă semnificaţia pe care o doreşte.
Viaţă nouă
Se zbate-un fluviu din stânci să scape,
Cu Oceanul se se împreune
Reflexe ceru-n undele lui pune,
Lărgime vor turbatele ape.
Demonic deodată se prăvale –
Şi munţii, păduri de-a curmeziş se-aşează.
Oreas stă o clipă, meditează
Nu-i chip de fel să’nainteze-n cale.
Dau undele asalt, se zbat în van,
Se umflă şi se beau apoi pe sine,
Zadarnic vor spre tatăl Ocean.
Dar iată-le: s-au liniştit în fine
Le scoate noaptea stelele în faţă
Şi lacu-ncepe-acum noua viaţă.
Traducere: Tudor Vianu.
(Am cules la calculator această poezie din cartea: Goethe, Opere, Poezia, I, studiu introductiv, note şi comentarii de Jean Livescu, Editura Univers, Bucureşti, 1984)
*
Am fofografiat aceste flori pentru Dumneavoastră spre a vă bucura sufletul.
Bistriţa, 25 aprilie 2014 Jeniţa Naidin