Izvorul Tămăduirii şi „Viaţă nouă” de Goethe

Am fotografiat Icoana Izvorul Tămăduirii pe care am cumpărat-o cândva de la magazinul Mănăstirii Lainici şi pe care o păstrez în casă cu drag.

*

În această zi de Vineri, 25 aprilie 2014, Creştinătatea sărbătoreşte IZVORUL TĂMĂDUIRII.

Este o Sărbătoare ce urmează Sfintelor Paşti, adică e fixată în prima Vineri de la ÎNVIERE.

Am ales să postez aici  poezia Viaţă nouă,

scrisă de marele poet Johann Wolfgang Goethe.

Las pentru fiecare să aleagă semnificaţia pe care o doreşte.

Viaţă nouă

Se zbate-un fluviu din stânci să scape,

Cu Oceanul se se împreune

Reflexe ceru-n undele lui pune,

Lărgime vor turbatele ape.

Demonic deodată se prăvale –

Şi munţii, păduri de-a curmeziş se-aşează.

Oreas stă o clipă, meditează

Nu-i chip de fel să’nainteze-n cale.

Dau undele asalt, se zbat în van,

Se umflă şi se beau apoi pe sine,

Zadarnic vor spre tatăl Ocean.

Dar iată-le: s-au liniştit în fine

Le scoate noaptea stelele în  faţă

Şi lacu-ncepe-acum noua viaţă.

Traducere: Tudor Vianu.

(Am cules la calculator această poezie din cartea: Goethe, Opere, Poezia, I, studiu introductiv, note şi comentarii de Jean Livescu, Editura Univers, Bucureşti, 1984)

*

Am fofografiat aceste flori pentru Dumneavoastră spre a vă bucura sufletul.

Bistriţa, 25 aprilie 2014  Jeniţa Naidin