Jean Poncet a tradus Poemele Luminii

Când Viața pe Pământ se arată a fi aproape de a nu mai putea fi dusă, să ne retragem într-un colț luminos:  Cultura Umanității.

În drumurile mele, între Bistrița și București,  pentru a-i vedea pe fiii mei, 

– Iată,  Cineva le-a însemnat într-o statistică…  și…

 sunt peste o sută, în perioada 2000-2020,  –

am vizitat de mai multe ori Muzeul Lucian Blaga din Lancrăm.

Mama lui Lucian Blaga Ana Blaga. Muzeul din Lancrăm foto: j.n.

Toamna trecută, în 8 Noiembrie 2020,  de Sfinții Mihail și Gavril, aflându-mă în casa unde s-a născut Poetul, am trăit o imensă Bucurie sufletească.

Muzeografa, Doamna Sadean Mirela Lenica mi-a dăruit câteva cărți despre care nici nu auzisem.   Iată una din ele: ”POEMELE  LUMINII  Ediție aniversară  Traducere din limba română și cuvânt înainte de JEAN PONCET, cu o postfață de HORIA BĂDESCU”.

Darurile primite au fost posibile pentru că atunci când făceam fotografii, muzeografa mi-a spus că s-a editat o carte despre casa lui Lucian Blaga de la Bistrița, scrisă de Jenița Naidin, carte ce a fost dăruită   muzeului  de Zenovie Cârlugea. Fără să mă gândesc,  am spus, cu emoție: eu sunt Jenița Naidin.   Atunci,  Doamna Sadean Mirela Lenica, care este o persoană luminoasă, după cum o vedeți în fotografie, mi-a dăruit mai multe cărți cu o  Bucurie sinceră,  fiindcă ne-am cunoscut.  

muzeografa de la Lancrăm Sadean Mirela Lenica

Cartea despre care vorbim astăzi, excelent editată de JACQUES ANDRE EDITEUR  și Editura  ȘCOALA ARDELEANĂ, 2019,  are textul în limba română pe pagina din stânga și textul în limba franceză în dreapta, fapt apreciat mult când citim cărți în ediții bilingve. Afirm că am citit atent ambele texte și spun că această traducere este excepțională, destinul ei fericit fiind asigurat de un traducător  Poet, Domnul Jean Poncet. Dânsul a găsit cuvintele potrivite, metaforele fericite astfel încât, poeziile lui Lucian Blaga în limba franceză reflectă   sensul poeziei, ritmul, muzicalitatea, sensibilitatea cu care le-a scris Poetul român. Îl felicit cu Recunoștință pe Domnul Jean Poncet pentru traducere și pentru Cuvântul înainte atât de lămuritor.  Spicuiesc  din Avant-propos: ”Așadar, Lucian Blaga, cel mai mare poet român al veacului XX. Și cine îl cunoaște în Franța? Aproape nimeni.  (…)  Singura antologie apărută în Franța la inițiativa unui francez este – la naiba cu modestia – a mea, în 1996: șaptezeci și cinci de poeme, precum și un capitol al romanului Luntrea lui Caron, publicate însă în revistă (SUD, nr. 115/116), în câteva sute de exemplare demult epuizate.”

Nu cunoșteam Prefața Domnului Jean Poncet, dar citind cuvintele sale: – la naiba cu modestia – a mea, am trecut mai ușor peste un sentiment de jenă ce mă urmărea după ce am răspuns așa repede muzeografei că eu sunt autoarea cărții: Lucian Blaga la Bistrița (1938-1940), considerându-mă prea curajoasă, deși spuneam un adevăr. 

Poetul Horia Bădescu a scris Postfața acestei cărți și spune, în final: ”Nu trebuie deci să ne mire faptul că poetul Jean Poncet, care și-a asumat dificila sarcină de a traduce în franceză opera poetică completă a lui Blaga – din care fac parte ”Poemele luminii” -, se întâlnește cu acesta în propria creație din perspectiva a două teme majore: lumina și tăcerea. Înțelegerea universului blagian și stăpânirea instrumentelor poetice potrivite i-au permis să ofere cititorilor din Hexagon întreaga frumusețe și vibranta umanitate a poeziei lui Lucian Blaga.”.

Aleg să citim și o poezie tradusă, ca și celelalte, excelent de Poetul JEAN  PONCET. Culeg, din motive personale, textul românesc de la pagina 48: 

”MI-AȘTEPT  AMURGUL

În bolta înstelată-mi scald privirea –

și știu că și eu port

în suflet stele multe, multe

și căi lactee,

minunile-ntunericului.

Dar nu le văd,

am prea mult soare-n mine

de-aceea nu le văd.

Aștept să îmi apună ziua

și zarea mea pleoapa să-și închidă,

mi-aștept amurgul,

noaptea și durerea,

să mi se-ntunece tot cerul

și să răsară-n mine stelele,

stelele mele,

pe care încă niciodată

nu le-am văzut.”. 

Deși era 8 Noiembrie, aceste flori parcă abia infloriseră în curtea Muzeului Lucian Blaga din Lancrăm, de aceea le-am imortalizat frumusețea.j.n.
Muzeografa Sadean Mirela Lenica vorbește cu vizitatorii

Închei, prin a cita câteva cuvinte scrise de Domnul Jean Poncet:

”Chiar dacă româna nu e o limbă de circulație internațională, opera lui Lucian Blaga e în mod sigur universală.”.

Cu Iubire și Recunoștință

Jenița Dodiță Naidin

Sâmbătă, 11 Septembrie 2021

Cu fața spre Lumina Divină

Sunt la Muzeul Lucian Blaga din Lancrăm. 8 Noiembrie 2020.
Ofer acestă floare de trandafir ,
ce a înflorit, timp de câteva zile dintr-un boboc, sub privirea mea, și pe care au picurat din ochii mei LACRIMI de dor,
Domnului JEAN PONCET

***