JUNG – Există în inconştient o veritabilă funcţie religioasă

Articol adus pe Prima Pagină azi, 28 Iulie 2016,

de  Sf. NICANOR,

Apostol din cei 70,

ce are o legătură de suflet cu Domnul Mircea Petean,

un Poet de mare sensibilitate și editor.

 

Este impresionantă Opera lăsată nouă de Carl Gustav Jung,

şi,

o spune un om care a citit, cu creionul în mână, doar o mică parte din această avere pentru spiritul uman.

Sunt mulţi ani de când am parcurs cartea:

„Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu” ,

şi,

pe care am făcut o multitudine  de însemnări ce reflectă starea  mea sufletească de atunci, la impactul cu această scriere magnifică.

Revăzute acum, observ că sunt valabile, iar unele mirări au devenit între timp adevăruri integrate de spiritul meu.

Acum, însă, nu scriu despre conţinutul însemnărilor mele pe marginea cărţii, ci voi culege la calculator cuvinte ale acestui mare cercetător ştiinţific.

Vă propun lectura a câtorva idei ale lui Jung,

din foarte  multele sublinieri pe text  din anii 1997-1999,

timp în care am studiat acest volum greu de înţeles,

deşi aveam atunci cunoştinţă de o mare parte din textele biblice, dar şi de câteva studii din domeniul psihanalizei, psihologiei.

Autorul ne spune (oct. 1939) că în cuprinsul volumului găsim, revizuite şi îmbunătăţite,  cuvintele sale de  la Conferinţele Terry.

Structura acestei opere, „Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu” este:

–  Psihologie şi religie;

–  Simbolul transsubstanţierii în Liturghie;

–  Răspuns la Iov.

Citez din fiecare câteva texte, şi,  doresc să  vă spun că totul e important în studiul:

„Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu” ,

care începe aşa:

 

„Deoarece intenţia fondatorului Conferinţelor Terry pare să fie aceea de a da ocazia unor reprezentanţi ai ştiinţelor naturale, precum şi ai filozofiei şi ai altor domenii ale cunoaşterii umane, să îşi aducă contribuţia la elucidarea eternei probleme a religiei şi, pentru că Universitatea din Yale mi-a făcut onoarea să-mi încredinţeze sarcina Conferinţelor Terry din 1937, consider că este de datoria mea să arăt  ce raporturi are psihologia, sau mai curând acea ramură deosebită a psihologiei medicale pe care o reprezint, cu religia, sau ce are ea de spus despre religie.

Cum religia este, incontestabil, una dintre cele mai vechi şi mai generale forme de manifestare a sufletului omenesc, se înţelege de la sine că orice fel de psihologie, care se ocupă de structura psihologică a personalităţii umane, nu poate să nu recunoască cel puţin faptul că religia nu este numai un fenomen sociologic sau istoric, ci ea constituie, pentru un mare număr de oameni,  şi o importantă problemă personală.

[…]

Intenţia mea este să ofer câteva păreri generale, cel puţin în privinţa felului în care psihologia practică se confruntă cu experienţa religioasă.

[…]

Primul meu capitol va fi un fel de introducere în problema psihologiei practice şi a relaţiilor ei cu religia.

Al doilea se ocupă de acele fapte care demonstrează existenţa unei veritabile funcţii religioase în inconştient.

Al treilea tratează simbolistica religioasă a proceselor inconştiente.

Cum prezentarea mea este destul de neobişnuită … […].

Acest punct de vedere este exclusiv fenomenologic;

aceasta înseamnă că el se ocupă de evenimente, fenomene, experienţe, pe scurt, de fapte.  

Adevărul lui este o stare de fapt, nu o judecată.

De pildă, când psihologia vorbeşte despre motivul naşterii virginale, ea se ocupă numai de existenţa unei asemenea idei; dar nu o preocupă întrebarea dacă o atare idee este, în vreun sens, adevărată sau falsă.

Ideea este psihologic adevărată, din moment ce există.

[…]

Psihologia tratează idei şi alte conţinuturi spirituale, aşa cum, de pildă, zoologia tratează diferite specii de animale.

Un elefant este adevărat, pentru că există. Elefantul nu este nici o concluzie logică, nici o afirmaţie, nici o judecată subiectivă a unui creator. El este, pur şi simplu,  un fenomen.

[…]

Când vorbesc despre religie, trebuie să lămuresc mai întâi ce înţeleg prin această noţiune.

Religia este, cum spune cuvântul latinesc religere, o observare atentă şi conştientă a ceea ce Rudolf Otto a numit pertinent «Numinosum», adică o existenţă sau un efect dinamic, care nu îşi are cauza într-un act arbitrar al voinţei.  Dimpotrivă, efectul cuprinde şi domină subiectul uman, care este întotdeauna mai curând victima decât creatorul său.

Numinosul oricare i-ar fi cauza este o condiţionare a subiectului, independentă de voinţa acestuia. În orice caz, atât doctrina religioasă, cât şi consensum gentium explică mereu şi pretutindeni că această condiţionare trebuie să fie atribuită unei cauze exterioare individului.

Numinosul  […]  provoacă o schimbare deosebită a conştiinţei.

[…]

Când îşi asumă o atitudine ştiinţifică, psihologul nu are voie să ia în considerare pretenţia fiecărei credinţe de a fi unicul şi eternul adevăr.

El trebuie să îşi îndrepte atenţia asupra laturii umane a problemei religioase, fiindcă el se ocupă de experienţa religioasă primordială,

indiferent de ceea ce confesiunile au făcut din ea.

Fiind medic specialist în maladii nervoase şi mentale, punctul meu de plecare nu este o profesiune de credinţă oarecare,  ci psihologia lui  homo religiosus, deci a omului care a luat în considerare şi a observat cu atenţie anumiţi factori care au influenţă asupra lui şi a stării lui generale.

[…]

Pentru că orice nevroză este legată de partea cea mai intimă a vieţii omului, pacientul va  manifesta întotdeauna anumite inhibiţii când va trebui să dea o descriere exactă a tuturor circumstanţelor şi manifestărilor care au fost la originea bolii sale.  Dar de ce n-ar fi el capabil   să vorbească liber despre aceasta?     […]

Motivul este «atenţia scrupuloasă» pe care o dă anumitor factori exteriori, care se numesc opinie publică, sau respectabilitate, sau bună reputaţie. Şi chiar dacă are încredere în doctorul  lui, dacă nu se mai ruşinează de el, va ezita, sau chiar se va teme să recunoască anumite lucruri faţă de sine însuşi,

de parcă ar fi primejdios să devină conştient de sine însuşi.

[…]

Nu trebuie să uităm că orice nevroză este însoţită de o anumită demoralizare.  […]  şi-a   pierdut încrederea în sine.

[…]

 

Cred chiar că tulburările psihice sunt mult mai periculoase decât epidemiile  sau cutremurele de pământ.

 

[…]

Ghilgamech a scăpat totuşi de răzbunarea zeilor. El a avut visuri de avertisment, pe care le-a luat în consideraţie.

[…]

Fără îndoială, în aceasta  rezidă grandoarea lui Iov:

în faţa atâtor dificultăţi,  el nu îşi pierde încrederea în unitatea lui Dumnezeu,

dar vede clar că Dumnezeu se află în totală contradicţie cu sine însuşi, aşa încât el, Iov,  are certitudinea că va găsi în Dumnezeu un aliat şi un avocat contra lui Dumnezeu însuşi.

Pe cât e de sigur de răul lui Iehova, pe atât e de sigur de binele din el. (din Iehova)

Într-un om care ne face un rău, nu putem spera să găsim totodată şi un aliat.

Dar Iehova nu este om; el este ambii:

prigonitorul şi aliatul într-unul singur, şi fiecare aspect este  tot atât de real ca şi celălalt. Iehova nu este disociat; el  este o antinomie, o sumă de contradicţii interioare…

[…]

Ştiind acestea, Iov se încăpăţânează să descurce în faţa Lui firele pricinei    …sale, adică să îi explice clar punctul său de vedere, căci, făcând abstracţie de mânia sa, Iehova este, faţă de sine însuşi, şi avocatul omului care  are de adus o plângere.

Cunoaşterea pe care o are Iov  despre Dumnezeu ne-a putea uimi şi mai tare,  …

[…]

Cu siguranţă, credinţa are dreptate să-i aducă omului mereu în faţa ochilor şi  să-l facă să simtă  natura infinită şi inaccesibilă a lui Dumnezeu.”

 

*

După aceste cuvinte selectate, cu greu –

pentru că senzaţia este să culegi totul la calculator,

totul e important şi, cum mereu doresc să citiţi şi Dumneavoastră, ce citesc eu,

a fost dificil să aleg -,

să privim imagini:

Sunt la o cascadă din munţi, şi, noi  drumeţii  stăteam la coadă pentru fotografii,

ce se făceau de la mare distanţă.

 

Bistriţa,  Joi,   12  Februarie 2015

Revăzut azi, Vineri, 14 August 2015,

când,

am adăugat

şi berzele de la IZVORU    Jeniţa  Naidin

*

Adus pe Prima Pagină azi, 28 Iulie 2016,

de  Sf. NICANOR,

Apostol din cei 70,

ce are o legătură de suflet cu Domnul Mircea Petean,

un Poet de mare sensibilitate și editor.

*

Joi, 28 Iulie 2016

Din Sudul României,

Jenița Naidin.