L. Blaga – Sapă frate, sapă, sapă
Cerul înstelat mă duce cu gândul la efortul omului pe Pământ, dar şi la bucuria sufletească a sa, atunci când constată că semeni de-ai lui au lăsat scrieri care îi aduc îndemn şi alinare.
Ce meditaţie minunată şi ce alinare ne oferă poezia lui Lucian Blaga:
Sapă frate, sapă, sapă.
Să o citim şi apoi să privim fotografii de pe meleagurile pe unde a păşit cândva marele scriitor,
iar acum,
pășim noi cei care nu uităm că suntem temporar pe aici şi ne amintim permanent că viaţa nu ne-a fost dată ca să nu ne poată fi luată.
Sapă frate, sapă, sapă
Sapă, frate, sapă, sapă
până când vei da de apă.
Ctitor fii fântânilor, ce
gura, inima ne-adapă.
Prinde tu-n adânc izvoare –
de subt strat stihie blândă.
Să se-aleagă din argilă
ochiuri lucii de izbândă.
Călători cu turme vie
să se-aplece, să se mire
de atâta adâncime
şi de basmele din fire.
Să se curme-n piept cuvântul,
când s-arată că pământul
stele şi-năuntru are –
nu numai deasupra-n zare.
Osteneşte-te-n amiază
să aduni răsplată dreaptă.
O privelişte de noapte
negrăită te aşteaptă.
Zodii sunt şi jos subt ţară,
fă-le numai să răsară.
Sapă numai, sapă, sapă,
până dai de stele-n apă.
Lucian Blaga
*
Am cules la calculator poezia din Volumul:
Lucian Blaga Poezii, Editura Minerva, 1986,
scriind cu ortografia actuală a Academiei Române.
*
Cu voia sa, l-am fotografiat pe Scriitorul David Dorian,
cel care la vârsta de 33 ani era student la teologie
și care este un bun cunoscător al Sfintelor Scripturi,
dar din scrierile sale desprindem mai mult filozofia ECCLESIASTULUI,
în fosta grădină a marelui poet român Lucian Blaga.
Atunci, după ce văzusem, în casa fostă a Poetului, ce stă să cadă, după cum am mai scris, și fotografiasem interiorul ce mai păstrează urmele locuirii lui Lucian Blaga, dar în care acum nu mai este semnul de civilizație legat de fântâna săpată în acele timpuri , m-am gândit la poezia pe care am cules-o aici.
Bistriţa, 5 spre 6 noiembrie 2014 Jeniţa Naidin